ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009, în

baza dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus

executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către

Stratford Magistrates Court, privind pe R.J.

În baza art. 90 alin. (10) din aceeași

lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe durata de 29 de zile,

începând cu data de 20 septembrie 2009 până la data de 18 octombrie 2009,

inclusiv.

S-a mai dispus emiterea mandatului de

arestare și comunicarea conform dispozițiilor legale.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 97 alin.

(1) teza a II-a din aceeași lege, s-a dispus amânarea predării persoanei

solicitate către autoritățile judiciare britanice, până la terminarea judecății

în dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Constanța, dosar aflat pe rolul instanței Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța sentința, instanța a

reținut că la 19 septembrie 2009 s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, de executare a mandatului european de arestare

emis la 27 mai 2009 de autoritățile judiciare britanice, respectiv de către

Stratford Magistrates Court, privind pe persoana solicitată R.J.

Respectivul mandat european de arestare

conținea toate datele prevăzute în Legea nr. 302/2004 modificată, faptele

reținute în sarcina persoanei având corespondent în Codul penal român,

respectiv infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. e), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind închisoarea de la 7 la

20 de ani.

S-a mai reținut că persoana solicitată,

audiată fiind, nu a consimțit la predare și nu a renunțat la aplicarea regulii

specialității.

Neregăsindu-se în cauză incidența vreunui

motiv ce ar putea conduce la refuzul predării, nerecunoașterea de către

persoana solicitată, a comiterii faptei descrisă în mandatul european de

arestare și existența, pe teritoriul României, ca stat de executare, a unei

afaceri judiciare, nu constituie motive de refuz, ci doar de amânare a predării

conform dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată urmare

modificărilor aduse prin Legea nr. 222/2008.

Împotriva sentinței, persoana solicitată,

în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe încălcarea,

de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

în sensul că nu s-a efectuat identificarea persoanei, autoritățile judiciare

britanice solicitând predarea numitului R.J. de cetățenie sârbă, or, recurentul

se numește R.J. și este cetățean britanic.

În ce privește netemeinicia sentinței,

recurenta persoană solicitată a susținut că arestarea sa este o măsură prea

dură, dispunerea, față de ea, a unei măsuri preventive neprivative de libertate

fiind îndestulătoare.

Recursul nu este fondat.

Potrivit disp. art. 90 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004 astfel cum este redactat urmare modificării aduse prin Legea

nr. 222/2008, în procedura de executare a mandatului european de arestare,

judecătorul verifică, mai întâi, identitatea persoanei solicitate...

În cauză, instanța de fond și-a

îndeplinit această obligație, sens în care în dosar există procesul-verbal

datat 20 septembrie 2009, semnat personal de J.R., în prezența avocatului ales.

În sprijinul faptului că persoana solicitată

este una și aceeași cu cea pentru care autoritățile judiciare britanice au

emis, mandatul european de arestare, instanța, în baza rolului activ, a

administrat și alte probe, de genul înscrisuri: adresa Ministerului

Administrației și Reformei Administrative, IGPR IPJ Constanța, Serviciul de

Investigații Criminale, nr. 63777 din 02 aprilie 2009, precum și încheierea nr.

36/P din 10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3750/118/2009 al Curții de

Apel Constanța, din conținutul acesteia rezultând că R.J., la data aceea,

cunoștea că încă din 28 aprilie 2008 fusese dat în urmărire internațională

pentru fapte comise pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei

de Nord și se va emite mandat european de arestare.

În altă ordine de idei, potrivit

dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, mandatul

european de arestare se execută pe baza principiului și încrederii reciproce,

în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului, nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002, sens în care art. 90 alin. (8) din lege prevede că în

procedura de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana

solicitată nu consimte la predare, se dispune arestarea persoanei solicitate.

Ca atare, în raport cu termenii

imperativi folosiți de legiuitor, judecătorul nu poate opta între măsura

arestării și o măsură preventivă neprivativă de libertate, arestarea persoanei

solicitate impunându-se, dacă se constată că mandatul european de arestare

întrunește formal condițiile prevăzute de lege pentru a fi executat.

Art. 90 alin. (11) din lege reglementează

posibilitatea luării față de persoana solicitată a unei măsuri preventive

neprivative de libertate, aceasta putând avea loc însă numai ulterior privării

inițiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare de executare a

mandatului european de arestare, - ceea ce nu este cazul în cauză, instanța

făcând aplicarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) teza a II-a din lege, amânarea

predării persoanei solicitate până la terminarea judecății în dosarul penal nr.

1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, aflat pe rolul

Tribunalului Constanța.

Ca atare, recursul declarat nefiind

fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta persoană solicitată

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată R.J. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul persoană solicitată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2009.