ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court, privind pe R.J. În baza art. 90 alin. (10) din aceeași lege, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe durata de 29 de zile, începând cu data de 20 septembrie 2009 până la data de 18 octombrie 2009, inclusiv. S-a mai dispus emiterea mandatului de arestare și comunicarea conform dispozițiilor legale.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 97 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare britanice, până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, dosar aflat pe rolul instanței Tribunalului Constanța. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că la 19 septembrie 2009 s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de executare a mandatului european de arestare emis la 27 mai 2009 de autoritățile judiciare britanice, respectiv de către Stratford Magistrates Court, privind pe persoana solicitată R.J.

Respectivul mandat european de arestare conținea toate datele prevăzute în Legea nr. 302/2004 modificată, faptele reținute în sarcina persoanei având corespondent în Codul penal român, respectiv infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. e), pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind închisoarea de la 7 la 20 de ani. S-a mai reținut că persoana solicitată, audiată fiind, nu a consimțit la predare și nu a renunțat la aplicarea regulii specialității. Neregăsindu-se în cauză incidența vreunui motiv ce ar putea conduce la refuzul predării, nerecunoașterea de către persoana solicitată, a comiterii faptei descrisă în mandatul european de arestare și existența, pe teritoriul României, ca stat de executare, a unei afaceri judiciare, nu constituie motive de refuz, ci doar de amânare a predării conform dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 222/2008.

Împotriva sentinței, persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în sensul că nu s-a efectuat identificarea persoanei, autoritățile judiciare britanice solicitând predarea numitului R.J. de cetățenie sârbă, or, recurentul se numește R.J. și este cetățean britanic. În ce privește netemeinicia sentinței, recurenta persoană solicitată a susținut că arestarea sa este o măsură prea dură, dispunerea, față de ea, a unei măsuri preventive neprivative de libertate fiind îndestulătoare. Recursul nu este fondat. Potrivit disp. art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 astfel cum este redactat urmare modificării aduse prin Legea nr. 222/2008, în procedura de executare a mandatului european de arestare, judecătorul verifică, mai întâi, identitatea persoanei solicitate...

În cauză, instanța de fond și-a îndeplinit această obligație, sens în care în dosar există procesul-verbal datat 20 septembrie 2009, semnat personal de J.R., în prezența avocatului ales. În sprijinul faptului că persoana solicitată este una și aceeași cu cea pentru care autoritățile judiciare britanice au emis, mandatul european de arestare, instanța, în baza rolului activ, a administrat și alte probe, de genul înscrisuri: adresa Ministerului Administrației și Reformei Administrative, IGPR IPJ Constanța, Serviciul de Investigații Criminale, nr. 63777 din 02 aprilie 2009, precum și încheierea nr. 36/P din 10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3750/118/2009 al Curții de Apel Constanța, din conținutul acesteia rezultând că R.J., la data aceea, cunoștea că încă din 28 aprilie 2008 fusese dat în urmărire internațională pentru fapte comise pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și se va emite mandat european de arestare.

În altă ordine de idei, potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului, nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, sens în care art. 90 alin. (8) din lege prevede că în procedura de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu consimte la predare, se dispune arestarea persoanei solicitate. Ca atare, în raport cu termenii imperativi folosiți de legiuitor, judecătorul nu poate opta între măsura arestării și o măsură preventivă neprivativă de libertate, arestarea persoanei solicitate impunându-se, dacă se constată că mandatul european de arestare întrunește formal condițiile prevăzute de lege pentru a fi executat.

Art. 90 alin. (11) din lege reglementează posibilitatea luării față de persoana solicitată a unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta putând avea loc însă numai ulterior privării inițiale de libertate, pe parcursul procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, - ceea ce nu este cazul în cauză, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) teza a II-a din lege, amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, aflat pe rolul Tribunalului Constanța. Ca atare, recursul declarat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva sentinței penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul persoană solicitată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2009.