ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2013

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin

încheierea penală nr. 8/P din 13 Februarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 1281/36/2009, în baza art. 58

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins, ca nefondată, cererea

de amânare a predării persoanei solicitate R.J. către autoritățile judiciare din

Marea Britanie, în baza mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009

de către Stratford Magistrates Court.

Soluția instanței a fost comunicată autorității

judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroului Național Interpol.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că

prin sentința penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009, menținută prin decizia penală nr. 3008

din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus executarea

mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates

Court privind persoana solicitată R.J. și amânarea predării acestuia către autoritățile

judiciare din Marea Britanie până la terminarea judecății în Dosarul penal nr. 1252/P/2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, dosar înregistrat pe rolul instanțelor

sub nr. 8801/118/2009.

Prin încheierile din 13 noiembrie 2009

și 15 decembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în același dosar, în

vederea predării în baza mandatului european de arestare menționat, s-a dispus luarea

față de persoana solicitată R.J. a măsurii arestării preventive pe o durată de 30

de zile, măsură ce urma să devină aplicabilă la încetarea cauzei care a determinat

amânarea predării persoanei solicitate, respectiv la judecarea definitivă a Dosarului

penal nr. 1252/P/2009.

Prin decizia penală nr. 119/P din 30

septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8801/118/2009, Curtea de Apel Constanța,

a dispus condamnarea inculpatului R.J. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 182 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, soluție menținută

de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată la data de

14 decembrie 2012.

În raport de aspectele reliefate, Curtea

a constatat că a încetat cauza care a determinat amânarea predării persoanei solicitate

R.J. către autoritățile britanice în baza mandatului european de arestare menționat,

astfel încât se impune executarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus predarea

persoanei solicitate.

Totodată, prima instanță a reținut că motivele

învederate în cerere de către persoana solicitată nu constituie impedimente pentru

predarea sa, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, neimpunându-se

ca, anterior predării sale, persoana solicitată să execute pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs persoana

solicitată R.J., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurentul a solicitat admiterea recursului

declarat, casarea încheierii recurate și amănarea predării sale până la executarea

condamnării aplicate de Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 119/P

din 30 septembrie 2011 în Dosarul nr. 8801/118/2009, definitivă. Recursul este nefondat.

Examinând încheierea recurată, actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta

este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, existența unui proces penal în fața autorităților judiciare

române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află

în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiași

articol, în cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată,

situație în care, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal

a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai

după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

Astfel, prin sentința penală nr. 109/P

din 20 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009,

s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009

de către Stratford Magistrates Court privindu-l pe recurentul R.J. și amănarea predării

persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Marea Britanie, pană la terminarea

judecății în Dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Constanța, aflat la acea dată pe rolul Tribunalului Constanța, Dosar înregistrat

sub nr. 8801/118/2009.

Prin urmare, Curtea de Apel, având a decide

amânarea predării recurentului fie până la finalizarea procesului penal, fie după

executarea sau considerarea ca fiind executată a unei pedepse privative de libertate,

a decis că extrădarea poate deveni efectivă după ce procesul penal a luat sfârșit.

În acest mod, având în vedere și faza procesuală

în care se afla cauza în care era implicat recurentul, Curtea a optat în mod ireversibil

între cele două cauze de amânare ale predării recurentului, împrejurare care nu-1

mai îndreptățește pe recurent să promoveze o nouă cerere de amânare a predării,

de data aceasta până la executarea pedepsei privative de libertate la care a fost

condamnat.

Procesul penal în care a fost implicat

recurentul R.J. fiind finalizat prin hotărâre definitivă, în raport de dispozițiile

sentinței penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța în Dosarul nr. 1281/36/2009 și de prevederile art. 58 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță

că a încetat cauza care a determinat amânarea predării recurentului R.J. către autoritățile

britanice în baza mandatului european de arestare.

Pentru aceleași motive, nu pot fi primite

criticile recurentului în sensul că predarea recurentului în scopul extrădării poate

avea loc doar după executarea pedepsei aplicate, văzând și prevederile alin.

(1) ale art. 58 din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, împrejurarea că persoana

extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică

extrădarea sa.

Pentru considerentele arătate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva

încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

1281/36/2009, pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul persoana solicitată la plata sumei

de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată R.J. împotriva încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1281/36/2009.

Obligă recurentul persoana solicitată la

plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 martie 2013.