ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4697/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 462 din 30 mai

2008, a admis acțiunea formulată de G.F., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a

anulat hotărârea nr. 20689 din 13 octombrie 2006, emisă de pârâtă și a

recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945, obligând pârâta să-i acorde

drepturile bănești cuvenite începând cu data de 1 iunie 2006.

Instanța a reținut că, din declarațiile

martorilor L.I. și P.P. rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost

obligat să se refugieze, urmare a persecuției etnice suferite, din satul

Văleni, județul Cluj, în diverse localități ale județelor Cluj și Sălaj.

În raport de aceste probe instanța de

fond a apreciat că, în speță sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta.

Aceasta a susținut că, în condițiile în

care Legea nr. 189/2000 posibilitatea administrării probei cu declarații de

martori, acestea trebuie să se susțină reciproc și să indice împreună aceleași

date, spre a fi coroborate în favoarea reclamantului.

În acest context recurenta a apreciat că

declarațiile notariale aflate la dosar reprezintă dovezi precare a căror

veridicitate poate fi pusă la îndoială, nefiind relevantă împrejurarea că

aceștia sunt, ei înșiși, beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana,

cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România începând cu

data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 4

din H.G. nr 5.127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță sunt îndeplinite aceste cerințe

ale legii întrucât cei doi martori, ale căror declarații se află la dosarul

cauzei, au fost unanimi în susținerile lor privind motivația etnică a refugiului,

precum și localitățile în care intimatul-reclamant s-a refugiat.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat, în mod

judicios, ca fiind îndeplinite, în speță, cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente, constatând

că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 462 din 30 mai 2008 a Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

decembrie 2008.