ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 263 din 17
februarie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A.G.C. Târgoviște în
contradictoriu cu pârâtul B.I., pe care l-a obligat să-și execute cu bună
credință contractul încheiat cu reclamanta în 1999 și să plătească acesteia
273,21 lei apă potabilă și penalități contractuale de întârziere, precum și
27,10 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a
formulat contestație în anulare pârâtul B.I., care a susținut că nu mai
locuiește la adresa la care a fost citat pe parcursul procesului de instanța de
fond, încă din anul 2000 astfel, precum și că nu datorează sumele solicitate de
reclamantă prin acțiunea introductivă, calculate pe perioada 2001 - 2002 și
penalitățile de întârziere aferente.
Prin sentința nr. 1005 din
27 iulie 2007, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația în anulare formulată de
pârât, a anulat sentința nr. 263/2004 a Tribunalului Dâmbovița și a respins
acțiunea reclamantei R.A.G.C. Târgoviște, dispunând și anularea formelor de
executare din dosarul 784/2006 al BEJ A.D.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel SC C.A. Târgoviște, care a criticat-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Curtea de Apel Ploiești prin
decizia nr. 210 din 15 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul, constatând
că nu este afectată legalitatea și temeinicia acestei.
Pentru a pronunța această
decizie Curtea de Apel a reținut că instanța a aplicat corect prevederile art. 317
pct. 1 C. proc. civ., întrucât din probele administrate reiese cu certitudine
că în anul 2000 intimatul și-a schimbat domiciliul din Târgoviște, str.
Stupilor în Târgoviște, str. Aleea Grivița, conform contractului de închiriere din
2000 încheiat cu Primăria Târgoviște. Prin urmare, s-a dovedit că intimatul nu
a mai domiciliat la adresa la care a fost citat pe parcursul soluționării în
fond a cauzei, astfel că nu a avut cunoștință de proces, precum și că în mod
judicios s-a înlăturat obligația de plată a utilităților furnizate de apelantă
pentru perioada februarie 2001 - august 2002 când el nu a mai locuit în str. Stupilor
din Târgoviște.
Decizia Curții de Apel a
fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
Prin criticile formulate
recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și
aplicarea greșită a art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că
procedura de citare cu pârâtul a fost legal îndeplinită prin afișare la ușa
instanței. Totodată, în opinia sa, susținerile instanței conform cărora pârâtul
nu a locuit în imobilul pe perioada în care s-a cerut contravaloarea apei
potabile și majorările de întârziere, este nereală, invocând în acest sens
adeverința din 16 februarie 2006 a Consiliului Local Municipal Târgoviște și
adeverința asociației de proprietari din 6 februarie 2007.
Intimatul - pârât B.I. prin
susținerile formulate în notele scrise, depuse la dosar, solicită respingerea
recursului ca neîntemeiat, avându-se în vedere că motivele invocate de recurent
nu privesc nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Din analiza hotărârii
atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând cont și de lucrările
dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea acesteia.
Instanța a făcut o aplicare
corectă a dispozițiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că pârâtul a
fost citat la adresa indicată, cea din contractul de furnizare a apei potabile din
1999 încheiat cu recurenta - reclamantă, însă niciodată nu s-a îndeplinit
procedura de citare, întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii au fost
restituite cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu
permite afișarea”, astfel că pentru soluționarea cauzei instanța a dispus
citarea acestuia prin publicitate într-un ziar de largă circulație și prin
afișare la ușa instanței.
De asemenea, se constată că
instanța de apel a reținut corect că în anul 2000 intimatul și-a schimbat
domiciliul din Târgoviște Str. Stupilor în Târgoviște, str. Aleea Grivița, iar
în 2005 în Târgoviște str. Gen.I.E. Florescu. Astfel, dovedindu-se că intimatul
nu a mai domiciliat la adresa la care a fost citat pe parcursul soluționării în
fond a cauzei, din luna decembrie 2000 și prin urmare, nu avea cunoștință de
proces.
Instanța de apel a stabilit
în mod corect înlăturarea obligației pârâtului de la plata utilităților
furnizate pentru perioada februarie 2001 – august 2002, întrucât acesta nu a
mai locuit la imobilul din Târgoviște str. Stupilor, așa cum rezultă din
contractul de închiriere din 2000, nefiind beneficiarul respectivelor
utilități.
Prin urmare, criticile
formulate nu constituie un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., situație în care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C.A.Târgoviște, Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 210 din 15
octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 martie 2008.