ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2009

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la

data de 24 octombrie 2008, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București,

anularea hotărârii nr. 17057/255 din

3

septembrie 2008 emisă de pârâtă și constatarea faptului că este beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru aprobarea

O.G. nr. 105/1999,

cu acordarea drepturilor cuvenite.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a

dovedit

strămutarea părinților săi, precum și aspectul că s-a născut în

timpul refugiului acestora. A mai reținut prima

instanță că efectele

persecuțiilor

etnice exercitate asupra părinților s-au răsfrânt implicit și

asupra copiilor născuți în timpul refugiului,

suportând și ei aceleași

privațiuni.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii

a

Municipiului București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

In esență, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000

nu prevede

ca beneficiari ai drepturilor stabilite de aceasta și pe copiii

născuți în perioada refugiului, reclamanta

născându-se după 2 ani de

la

încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, în acea

perioadă

neavând loc strămutări de populație.

Recursul este nefondat.

Analizând

sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

raportat la motivele de recurs invocate Înalta Curte apreciază următoarele:

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în

această categorie intrând,

în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia

împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au

dobândit.

În cauză, este necontestat și

rezultă din dovezile administrate

(acte de

stare civilă, situație de avere imobiliară) că reclamantul s-a

născut la

data de 20 august 1942, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce, în

anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova -

părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în

județul

Caliacra - Bulgaria.

Fiind născut în perioada

refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu data

nașterii sale, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța

de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde

acesteia drepturile ce i se cuvin.

Având în vedere cele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin (1) C.

proc. civ.

, va respinge recursul ca nefondat și constatând îndeplinite

cerințele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata

cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, în cuantumul solicitat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Obligă recurenta-pârâtă la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.