ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 82 din 2 martie 2007,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC S.I.S. SRL Craiova, acțiune

formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova,

Primarul Municipiului Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin acțiunea formulată și precizată la data de 23 mai

2006, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., reclamanta a

solicitat constatarea cesiunii de datorie, constând în transferul obligației de

locațiune intervenită între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Apărării Naționale în calitate de cedenți și Municipiul Craiova prin

Consiliul Local al Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova în

calitate de cesionari și SC S.I.S. SRL, în calitate de creditor cedat ca

accesoriu al transmiterii dreptului de proprietate prin H.G. nr. 1012/2005 și a

Protocolului privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public

al Statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public

al Municipiului Craiova și administrarea Consiliului Local al Municipiului

Craiova, înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Craiova sub nr. 77385

din 24 septembrie 2005, asupra mai multor imobile, construcții și terenul

aferent, aflate în folosința societății reclamante conform unor contracte de

închiriere, imobile aflate în municipiul Craiova.

Totodată, a solicitat reclamanta a se

constata existența unor raporturi juridice de locațiune între Municipiul

Craiova reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Craiova și Primarul Municipiului

Craiova, în calitate de locator și SC S.I.S. SRL în calitate de locatar și ca o

consecință existența dreptului societății reclamante de folosință asupra

construcțiilor și terenul aferent acestora, situate în municipiul Craiova județul

Dolj și aflate în folosința societății conform unor contracte de închiriere,

pârâtele urmând a fi obligate la respectarea acestor contracte de închiriere.

Având în vedere obiectul acțiunii de

chemare în judecată și faptul că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., instanța de fond a considerat acțiunea inadmisibilă, de vreme ce

reclamanta, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locațiune, are

deschisă calea în realizarea dreptului, având posibilitatea de a solicita

îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere și

obligarea pârâților la respectarea dreptului său.

Față de modul de rezolvare al acțiunii

prin admiterea excepției inadmisibilității acesteia, excepție considerată

peremtorie, instanța de fond nu a mai analizat excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive invocate pârâți.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

invocând totodată și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., cauza

urmând a fi analizată sub toate aspectele.

Susține recurenta că instanța de fond a

făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, întrucât nu a

sesizat că societatea reclamantă, în calitate de titular al dreptului subiectiv

de locațiune asupra imobilelor în cauză, nu poate solicita Municipiului Craiova

prin Consiliul Local al Municipiului Craiova, îndeplinirea obligațiilor

contractuale asumate prin contractele de închiriere încheiate cu Statul Român,

prin Ministerul Apărării Naționale, în lipsa constatării cesiunii de datorie

constând în transferul obligației de locațiune intervenite între Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale în calitate

de cedenți și Municipiul Craiova prin Primar și Consiliul Local al Municipiului

Craiova în calitate de cesionari și societatea reclamantă în calitate de

creditor cedat.

Aceasta ca urmare a faptului că la 19

octombrie 2005, între Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Local al

Municipiului Craiova, s-a încheiat Protocolul privind transmiterea imobilului

1180 Craiova, din domeniul public al Statului și administrarea Ministerului

Apărării Naționale în domeniul public al Municipiului Craiova și în

administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova devenind

proprietarul de drept al imobilului care anterior făcuse obiectul unor

contracte de închiriere.

Consideră recurenta, că a făcut dovada

interesului său în promovarea acțiunii, respectiv recunoașterea și consolidarea

dreptului său de folosință dobândit prin locațiune.

Totodată, arată recurenta, instanța de

fond a interpretat greșit dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea sa în

constatare fiind admisibilă, pentru că nu are deschisă calea unei acțiuni în

realizarea dreptului, în condițiile în care Municipiul Craiova nu a fost parte

la încheierea contractelor de închiriere menționate.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 1 din Legea nr. 554/2004 în

versiunea actualizată la data de 2 august 2007, ca urmare a modificărilor aduse

prin Legea nr. 262/2007, precizează că „acea persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei cauzată, interesul legitim putând fi

atât privat cât și public”.

Obiectul acțiunii în contenciosul

administrativ, îl constituie așadar anularea actului administrativ,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei

cauzate.

Or, prin cererea de chemare în judecată,

precizată la data de 23 mai 2006, reclamanta a solicitat să se constate

cesiunea de datorie constând în obligația de locațiune intervenită între Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale în

calitate de cedenți și Municipiul Craiova prin Consiliul Local al Municipiului

Craiova și Primarul Municipiului Craiova în calitate de cesionară și SC S.I.S. SRL

în calitate de creditor cedat ca accesoriu al transmiterii dreptului de

proprietate prin H.G. nr. 1012/2005 și a Protocolului privind transmiterea imobilului

1180 Craiova, din domeniul public al statului și administrarea Ministerului

Apărării Naționale în domeniul public al Municipiului Craiova și administrarea

Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Pentru a justifica că a fost vătămată

într-un drept al său sau interes legitim, recurenta-reclamantă susține că este

grav prejudiciată pentru că nu poate folosi spațiile din imobilul 1180 Craiova,

ce au făcut obiectul contractelor de închiriere încheiate cu Ministerul

Apărării Naționale pentru Unitățile Militare 02517 Craiova, anterior

Protocolului prin care s-a transmis imobilul în domeniul public al Municipiului

Craiova și administrarea Consiliului Local al municipiului Craiova.

După cum corect reține și instanța de

fond, și în raport de încadrarea în drept, a acțiunii art. 111 C. proc. civ.,

ce reglementează acțiunea în constatare, acțiunea formulată este inadmisibilă.

Recurenta-reclamantă, în calitate de

titular al dreptului subiectiv de locațiune, are deschisă calea unei acțiuni în

realizarea dreptului, având posibilitatea să ceară instanței obligarea

pârâților la respectarea clauzelor prevăzute în contractele de închiriere,

chiar dacă contractele de închiriere au fost încheiate cu alți locatori, pentru

că conform Protocolului din 19 octombrie 2005 imobilul a fost transmis

Municipiului Craiova, societatea reclamantă urmând a se prevala de contractele

de închiriere pe care pretinde că le-a încheiat cu Ministerul Apărării

Naționale.

Prin urmare, sentința instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul formulat de societatea reclamantă se privește ca

nefondat, astfel încât făcându-se aplicațiunea și a art. 312 C. proc. civ., acesta

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.I.S.

SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 82 din 2 martie 2007 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

septembrie 2007.