ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 82 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC S.I.S. SRL Craiova, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată și precizată la data de 23 mai 2006, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.
civ., reclamanta a solicitat constatarea cesiunii de datorie, constând în transferul obligației de locațiune intervenită între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale în calitate de cedenți și Municipiul Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova în calitate de cesionari și SC S.I.S. SRL, în calitate de creditor cedat ca accesoriu al transmiterii dreptului de proprietate prin H.G.
nr. 1012/2005 și a Protocolului privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al Statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Municipiului Craiova și administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Craiova sub nr. 77385 din 24 septembrie 2005, asupra mai multor imobile, construcții și terenul aferent, aflate în folosința societății reclamante conform unor contracte de închiriere, imobile aflate în municipiul Craiova. Totodată, a solicitat reclamanta a se constata existența unor raporturi juridice de locațiune între Municipiul Craiova reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, în calitate de locator și SC S.I.S.
SRL în calitate de locatar și ca o consecință existența dreptului societății reclamante de folosință asupra construcțiilor și terenul aferent acestora, situate în municipiul Craiova județul Dolj și aflate în folosința societății conform unor contracte de închiriere, pârâtele urmând a fi obligate la respectarea acestor contracte de închiriere. Având în vedere obiectul acțiunii de chemare în judecată și faptul că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., instanța de fond a considerat acțiunea inadmisibilă, de vreme ce reclamanta, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locațiune, are deschisă calea în realizarea dreptului, având posibilitatea de a solicita îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere și obligarea pârâților la respectarea dreptului său.
Față de modul de rezolvare al acțiunii prin admiterea excepției inadmisibilității acesteia, excepție considerată peremtorie, instanța de fond nu a mai analizat excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate pârâți. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și invocând totodată și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele.
Susține recurenta că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, întrucât nu a sesizat că societatea reclamantă, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locațiune asupra imobilelor în cauză, nu poate solicita Municipiului Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova, îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere încheiate cu Statul Român, prin Ministerul Apărării Naționale, în lipsa constatării cesiunii de datorie constând în transferul obligației de locațiune intervenite între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale în calitate de cedenți și Municipiul Craiova prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova în calitate de cesionari și societatea reclamantă în calitate de creditor cedat.
Aceasta ca urmare a faptului că la 19 octombrie 2005, între Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a încheiat Protocolul privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al Statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Municipiului Craiova și în administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova devenind proprietarul de drept al imobilului care anterior făcuse obiectul unor contracte de închiriere. Consideră recurenta, că a făcut dovada interesului său în promovarea acțiunii, respectiv recunoașterea și consolidarea dreptului său de folosință dobândit prin locațiune. Totodată, arată recurenta, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 111 C. proc.
civ., acțiunea sa în constatare fiind admisibilă, pentru că nu are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, în condițiile în care Municipiul Craiova nu a fost parte la încheierea contractelor de închiriere menționate. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 1 din Legea nr. 554/2004 în versiunea actualizată la data de 2 august 2007, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 262/2007, precizează că „acea persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzată, interesul legitim putând fi atât privat cât și public”.
Obiectul acțiunii în contenciosul administrativ, îl constituie așadar anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate. Or, prin cererea de chemare în judecată, precizată la data de 23 mai 2006, reclamanta a solicitat să se constate cesiunea de datorie constând în obligația de locațiune intervenită între Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale în calitate de cedenți și Municipiul Craiova prin Consiliul Local al Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova în calitate de cesionară și SC S.I.S. SRL în calitate de creditor cedat ca accesoriu al transmiterii dreptului de proprietate prin H.G.
nr. 1012/2005 și a Protocolului privind transmiterea imobilului 1180 Craiova, din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Municipiului Craiova și administrarea Consiliului Local al Municipiului Craiova. Pentru a justifica că a fost vătămată într-un drept al său sau interes legitim, recurenta-reclamantă susține că este grav prejudiciată pentru că nu poate folosi spațiile din imobilul 1180 Craiova, ce au făcut obiectul contractelor de închiriere încheiate cu Ministerul Apărării Naționale pentru Unitățile Militare 02517 Craiova, anterior Protocolului prin care s-a transmis imobilul în domeniul public al Municipiului Craiova și administrarea Consiliului Local al municipiului Craiova.
După cum corect reține și instanța de fond, și în raport de încadrarea în drept, a acțiunii art. 111 C. proc. civ., ce reglementează acțiunea în constatare, acțiunea formulată este inadmisibilă. Recurenta-reclamantă, în calitate de titular al dreptului subiectiv de locațiune, are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, având posibilitatea să ceară instanței obligarea pârâților la respectarea clauzelor prevăzute în contractele de închiriere, chiar dacă contractele de închiriere au fost încheiate cu alți locatori, pentru că conform Protocolului din 19 octombrie 2005 imobilul a fost transmis Municipiului Craiova, societatea reclamantă urmând a se prevala de contractele de închiriere pe care pretinde că le-a încheiat cu Ministerul Apărării Naționale.
Prin urmare, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de societatea reclamantă se privește ca nefondat, astfel încât făcându-se aplicațiunea și a art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.I.S. SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 82 din 2 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.