ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2697/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 248/P din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu art. 73 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.N. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat. În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86/2 C. pen. În baza art. 86/3 C. pen.

a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probațiune a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă. În baza art. 86/3 alin. (3) lit. f) C. pen. a obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire dispuse de instanță. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus arestul de la 9 iulie 2006 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauza. În temeiul art. 162 C. proc. pen. a dispus obligarea în mod provizoriu a inculpatului la tratament medical conform art. 113 C. pen. până la soluționarea definitivă a cauzei. Potrivit art. 113 C. proc. pen. a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării la tratament medical. Instanța de fond a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii și de pe expertizele medico-legale psihiatrice efectuate la IML Timișoara, INML Mina Minovici București și Direcției Sanitare a Județului Bihor. A constatat că soția victimei, numita D.M., și copii victimei, numiții D.I.

și D.M.L., nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea cuțitului corp-delict. Î n conformitate cu art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în baza probatoriului administrat, următoarele: Î n data de 9 iulie 2006, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că numitul D.I. a fost omorât în locuința sa de către fiul său D.M.N. Din cercetările efectuate a rezultat că, în după-amiaza zilei de 9 iulie 2006, victima D.I. se afla în locuința sa împreună cu fiul său D.M.N., ceilalți membri ai familiei fiind plecați în oraș cu diferite treburi, iar între ei a avut loc o altercație, mai ales că D.I.

se afla sub influenta băuturilor alcoolice, astfel că D.M.N. a luat un cuțit cu care l-a înțepat pe tatăl său de mai multe ori în zona gâtului, a pieptului și spatelui, după care a părăsit apartamentul, mergând la vecinii K.T. și K.M. spunându-le cele întâmplate, rugându-i totodată să cheme poliția și salvarea. Din raportul de constatare medico-legală nr. 276 din 10 iulie 2006 rezultă că moartea lui D.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, ca urmare a multiplelor plăgi tăiate-înțepate cu lezare vasculară și viscerală (aortă, plămâni, ficat și stomac). Leziunile s-au produs prin lovirea multiplă și repetată cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit). Direcția de aplicare a loviturilor a fost din mai multe planuri (dinainte înapoi, din lateral spre medial și dinapoi înainte).

în aceste condiții, poziția dintre victimă și agresor a fost variabilă în timpul agresiunii. în momentul morții, alcoolemia victimei a fost de 2,25 gr. la mie, grupa de sânge este A II, iar moartea datează din 9 iulie 2006. Inculpatul a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa. în declarația sa acesta menționează următoarele: "în data de 9 iulie 2006, la ora 8 A.M., dimineața tatăl meu era deja în stare de ebrietate. In tot cursul zilei a provocat mai multe certuri, în mod repetat, și chiar a luat cuțitul în mână de două ori, cu care m-a amenințat că mă va înjunghia. De mai multe ori am încercat să aplanez aceste certuri și chiar am plecat de la domiciliu) însă în jurul orei 17.00 m-a amenințat din nou.

La ora 5 P.M., în timp ce mă aflam în bucătărie, tatăl meu s-a ridicat din pat a început un nou scandal, m-a înjurat, m-a amenințat cu moartea și s-a îndreptat din nou spre cuțit, primul meu gest a fost acela că l-am lovit cu piciorul spre a-l împiedica să ajungă să ia cuțitul în mână. Ca urmare a loviturii, tatăl meu s-a dezechilibrat, dar s-a întors încă o dată spre cuțit. Deși a întins mâna, nu a ajuns să ia cuțitul în mână pentru că l-am luat eu și l-am lovit, iar tot ceea ce pot să declar este că mi-am pierdut controlul, așa încât nu am realizat nici un moment nici câte lovituri i-am dat și nici în ce zonă a corpului. Susțin încă o dată că fapta mea s-a datorat stării de nervi pe care mi-a creat-o tatăl meu, în mod obișnuit consuma băuturi alcoolice, în mod permanent se afla în stare de ebrietate, și permanent se manifesta violent la adresa mea.

Susțin că în acele momente mi-am pierdut controlul și nu am realizat ce fac, probabil că între momentul în care l-am atacat pe tatăl meu și momentul în care am părăsit apartamentul, mergând la vecini, a trecut un interval de cea. un minut, timp în care, declar în apărarea mea, că nu am știut ce fac. în ziua de 9 iulie 2006 am comis fapta în stare de provocare datorită împrejurărilor mai sus arătate, scandalurilor repetate din acea zi și scandalurilor repetate din familia noastră, pornite întotdeauna de tatăl meu pe fondul consumului de alcool. Doresc să se consemneze că regret comiterea faptei." Î n legătură cu starea psihică în care se afla inculpatul imediat după comiterea faptei, sunt relevante declarațiile vecinilor care l-au văzut pe acesta, și care au cunoștință și despre alte conflicte dintre părți, ivite cu alte ocazii.

Astfel, martorul K.T. susține următoarele: "La data de 9 iulie 2006, pe la 14.30, a venit la mine fiul victimei, respectiv inculpatul și mi-a cerut să chem salvarea și poliția întrucât și-a omorât tatăl, după care el a rămas jos cu soția mea, la intrarea în bloc, iar eu am urcat să văd ce s-a întâmplat. Inculpatul regreta fapta comisă și cerea să urgentăm chemarea salvării pentru a nu muri tatăl său. Nu l-am văzut niciodată pe inculpat consumând băuturi alcoolice sau fumând. Aceleași aspecte reies și din relatările martorei K.M., care susține următoarele: „în data de 9 iulie 2006, după-amiaza, am auzit o bătaie puternică în ușă, am ieșit să văd ce s-a întâmplat, era inculpatul care mi-a cerut să sun de urgență la poliție și salvare pentru că l-a tăiat pe tatăl său sau l-a lovit pe tatăl său, nu rețin exact întrucât m-a șocat.

Arăt că inculpatul era foarte speriat și mi-a cerut în repetate rânduri să insist să sun la salvare și poliție ca să scape tatăl cu viață... Am cerut inculpatului să nu plece până nu vine poliția, el afirmând că nu va pleca, și consider că nici nu era vorba de așa ceva. Pe inculpat îl cunosc de 6 ani, de când ne-am mutat acolo, și știu că ar fi un om foarte liniștit, ca de altfel și familia acestuia". S-a reținut că toate aceste evenimente s-au petrecut în timpul cât ceilalți membri ai familiei lipseau de acasă, ei întorcându-se abia după ce inculpatul fusese luat de organele de poliție. în legătură cu relația inculpatului cu victima de-a lungul timpului, mama și frații inculpatului au dat declarații detaliate.

Mama inculpatului, D.M., relatează: "Am fost sunată de către vecini să merg întrucât a izbucnit un scandal între inculpat și victimă, eu nu m-am dus întrucât nu este prima dată când eram sunată și chemată pentru acest motiv. Am plecat doar ulterior când m-a sunat încă o dată anunțându-mă că salvarea și poliția se află la mine acasă. Victima consuma frecvent băuturi alcoolice, bea și noaptea, toți banii pe care îi dădeam îi bea, iar dacă nu îi dădeam, lua pe credit. în ultimul timp, victima consuma spirt medicinal. Afirm că niciodată victima nu l-a suportat pe inculpat, de mic copil îl bătea. Odată m-am întâlnit cu femeia care făcea curat pe scări și mi-a relatat că victima l-a bătut atât de tare pe inculpat încât, dacă nu era acolo, l-ar fi omorât.

Mai cunosc faptul că, ori de câte ori îl vedea că mănâncă, provoca scandal. Odată, când băiatul era bolnav, prin 2005, știu că nu mâncase două zile și, după incidentul din 9 iulie 2006, intrând în camera băiatului, am găsit sub pat o farfurie cu mâncare. Pe fată, victima nu a agresat-o niciodată, pe fratele inculpatului îl mai certa dar acesta din urmă pleca, nu-l băga în seamă, ignorându-l. Precizez că victima nu avea treabă cu inculpatul decât atunci când era sub influența băuturilor alcoolice, iar în ultimul timp, îi reproșa mereu câte ceva, cum ar fi că își schimbă locul de muncă, sau nu aduce bani în casă. Inculpatul este un băiat foarte liniștit în comparație cu ceilalți copii și dacă victima nu îl provoca mereu, nu avea treabă cu nimeni.

Știu că s-au mai bătut și cu alte ocazii, și mai știu că într-o noapte inculpatul nu a dormit acasă, prin anul 2005, victima scoțându-l afară. Arăt că de când a fost în pensie, de cea. 10 ani, victima ne teroriza. Precizez că soțul meu lucrase în cadrul armatei. Menționez că victima era o persoană dură, mă bătea și pe mine, mai ales în tinerețe. Am vrut să divorțez dar am rămas alături doar pentru copii și am fost și la Procuratura Militară pentru că l-am dat în judecată întrucât mă bătuse foarte tare.

De multe ori când era beat, lua un scaun și voia să mă lovească în cap, eu mergeam la băiat în cameră, iar acesta îmi spunea să nu vin la el pentru că victima se va lega din nou de persoana sa și nu vrea să ajungă să se bată cu acesta." Cu privire la aceste detalii, martora D.M.L., sora inculpatului, a declarat: "Arăt că m-am mai întâlnit cu inculpatul la vorbitor, iar acesta mi-a relatat că victima s-a luat din nou de el, întrucât se afla în stare de ebrietate și i-a spus că "eu te-am făcut, eu te omor", amenințare pe care, personal, am mai auzit-o cu urechile mele, cu alte ocazii, și pe care victima i-a adresat-o inculpatului. Nu cunosc de ce victima nu-l suporta pe inculpat. Tot timpul se lega de el, am cunoștință că îl bătea încă de mic copil, nu știu de ce, întrucât nici pe mine și nici pe fratele mai mic nu ne-a lovit niciodată.

Arăt că și atunci când era în stare de ebrietate victima nu avea treabă decât cu inculpatul, nici cu mine și nici cu fratele meu, nu avea treabă. Precizez că nu-l lăsa să mănânce pe inculpat, cum îl vedea la masă, cum provoca scandal. Am cunoștință de faptul că tatăl meu o bătea și pe mama. Arăt că inculpatul este cel mai liniștit om pe care l-am văzut vreodată, nu bea, nu fumează, nu frecventează cercuri de prieteni." Și fratele inculpatului, martorul D.I., a declarat următoarele: "Am fost ulterior la vorbitor și inculpatul mi-a relatat că victima a provocat scandal în lipsa noastră, moment în care l-a amenințat pe inculpat că îl omoară, iar inculpatul mi-a spus că victima a luat un cuțit în mână, personal am mai auzit ca victima să îl amenințe cu moartea pe inculpat și cu alte ocazii.

Știu că victima nu îl suporta pe inculpat și se comporta cu el altfel decât se comporta cu mine și sora mea. Din ce țin minte și de la bunica, știu că pe fratele meu îl bătea. Pe sora mea și pe mine victima nu ne-a bătut niciodată, și pentru fapte pe care le făceam eu nu mă pedepsea, în schimb, pentru aceleași fapte îl pedepsea pe inculpat. îi reproșa orice lucru, cum ar fi că inculpatul făcea curat sau spăla ceva, iar victima nu era mulțumită. Cunosc că în dimineața aceleași zile, victima se afla sub influența băuturilor alcoolice. Știu că inculpatul era cea mai liniștită persoană pe care am cunoscut-o eu. Făcea treburile gospodărești în casă și nu mă punea la treabă pe mine, nu bea, nu fuma, chiar mie îmi spunea să nu mai fumez.

Cunosc și faptul că inculpatul este un om foarte milos, dacă vedea de pe balcon un câine, îmi cerea să merg să-i dau de mâncare. Arăt că, fiind mai mic, îl mai provocam la bătaie din joacă și dacă insistam prea mult sau dădeam prea tare, observam că se uită urât la mine, moment în care mă opream." Și ceilalți martorii audiați, vecini cu inculpatul, au cunoștință despre relațiile tensionate dintre părți. Astfel, martorul K.T., susține următoarele: "Arăt că în urmă cu 2 ani și jumătate, am auzit strigăte pe scara blocului și am urcat la etaj ,să văd ce s-a întâmplat, am constatat că fusese un incident între inculpat și tatăl acestuia, iar la momentul în care am ajuns, bătrânul se ștergea la nas plin de sânge, de asemenea se afla în stare avansată de ebrietate.

Nu cunosc motivul pentru care izbucnit scandalul respectiv. ( ... ). Ulterior, am aflat că între părți au mai avut loc altercații fără să cunosc motivul acestora. Despre inculpat și familia acestuia pot să spun că e o familie foarte liniștită pe care îi cunosc din 2000. Nu am văzut niciodată pe inculpat consumând băuturi alcoolice sau fumând." Martora S.D. a declarat: "Din câte am auzit de la vecini, între inculpat și tatăl acestuia au mai avut loc conflicte pe motiv că acesta din urmă nu-l suporta. Personal, nu am auzit decât din când în când voci ridicate, iar nu scandaluri de amploare. Precizez că, din când în când, am mai văzut-o pe victimă aflată sub influența băuturilor alcoolice. Mă aflu în relații destul de bune cu soția victimei, respectiv mama inculpatului, și știu că acesta are un comportament foarte liniștit, nu l-am văzut niciodată să stea pe la colțuri cu alți băieți, nu l-am văzut băut și nici fumând.

Din relatările mamei am aflat că victima îi reproșa mereu câte ceva, cum ar fi faptul că își schimbă frecvent locul de muncă sau că nu lucrează". Și martora K.M. susține următoarele: "Pe inculpat îl cunosc de 6 ani, de când ne-am mutat acolo, și știu că ar fi un om foarte liniștit, ca de altfel și familia acestuia. Din câte știu, între inculpat și victimă au avut loc discuții aprinse, ca în orice familie, o singură dată am cunoștință de existența unui incident de amploare mai mare." În consecință, prima instanță a reținut, din coroborarea declarațiilor menționate, faptul că între inculpat și victimă avuseseră loc mai multe conflicte de-a lungul timpului, generate de comportamentul victimei aflată frecvent în stare de ebrietate și care, datorită acestui motiv, genera scandaluri, aducându-i inculpatului mai multe reproșuri.

Mai mult, atât mama și frații inculpatului, cât și martora S.D. au arătat că victima nu-l suportase niciodată pe inculpat, că îl bătea de mic copil, în timp ce față de frații lui avea o atitudine contrară. S-a reținut și atitudinea inculpatului la momentul comiterii faptei și ulterior, acesta susținând că, pe moment, s-a pierdut cu firea, deși din raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Oradea rezultă că acesta a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că inculpatul a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie în urmă cu câțiva ani, cu diagnosticul depresie atipică. Toate aceste aspecte au determinat instanța de fond să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice la I.M.L.

Timișoara având ca obiect de a se stabili dacă, la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut discernământ sau dacă acesta era parțial, concluziile raportului de expertiză psihiatrică întocmit de I.M.L.

Timișoara fiind următoarele: "a) privind diagnosticul clinic retroactiv: comisa de noua expertiză este de acord cu cel stabilit de prima expertiză: tulburare de personalitate instabil-emoțională, cu precizarea decompensării depresive din urmă cu 2 ani, pentru care a fost internat la Psihiatrie Oradea timp de 1 1/2 luni (și pe care medicii curanți au numit-o depresie atipică, deși chiar în foaia de observație se face legătura cu stresul provocat de conflictul permanent cu tatăl) și cu precizarea că, încă de atunci, la examenul psihologic s-a subliniat că exista o "reactivitate accentuată cu potențial impulsiv-agresiv în situații conflictual-afective", ceea ce, la modul ideal, putea fi reținut ca predictor criminologie în contextul conflictual familial dat, ceea ce, chiar dacă nu s-a întâmplat la cazul în speță, denotă valoarea criminologică a examenului psihologic, clinic și testologic, în psihiatria criminologică (existența acestei formațiuni a fost intuită în timp chiar de inculpat, care în declarația din 6 octombrie 2006 arată că el i-a spus de mai multe ori mamei - bătută și ea frecvent de soț - că ar trebui să divorțeze și să se mute cu copiii în altă parte, deoarece "se va întâmpla ceva grav, în sensul că vom ajunge să ne omoram între noi", un predictor criminologie pe care, de data aceasta, mama nu l-a luat în seamă);

b) privind discernământul raportat la fapta comisă: comisia de noua expertiză are în vedere că în fapta comisă s-a activat tocmai acest potențial impulsiv-agresiv la conflictul afectiv, în mare măsură structurat de conduita permanent ostil-agresivă din partea tatălui alcoolic (care părea celor din jur ca fiind motivat cu totul irațional, am putea spune psihanalitic), motiv pentru care considerăm că expertizatul a avut discernământ diminuat raportat la fapta imputată comisă în 9 iulie 2006. Apreciind că există concluzii contradictorii ale celor două raportate de expertiză, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și la I.N.M.L. Mina Minovici București, ale cărei concluzii sunt în sensul celor formulate de IML Timișoara, astfel: "Coroborând datele probatorii, medicale și non medicale înaintate de către instituția care a solicitat lucrarea, cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică constată că numitul D.M.N.

a prezentat, la data comiterii faptei pentru care este judecat, raptus impulsiv-exploziv (heteroagresiv), declanșat prin mecanisme complexe reactive, la o personalitate labil emoțională. Susnumitul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului, și mai ales asupra consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecat, și față de care discernământul a fost diminuat (prin afectarea capacității de stăpânire pendinte de mecanisme reactive complexe, motivate victimologic și facilitată de un pattern de reacție model disproporționat). La data examinării de comisie prezenta tulburare de personalitate labil-emoțională.

Dat fiind afecțiunea psihică și potențialul antisocial, comisia recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art. 113 C. pen.". În cauză, instanța de fond a mai dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpat, din concluziile acestuia, reieșind că inculpatul are perspective medii de reintegrare socială. în referat se regăsește și mărturisirea acestuia legată de fapta comisă: "Inculpatul ne-a mărturisit că nu are nici o justificare și știe că trebuie să plătească pentru această faptă.

El ne-a vorbit în repetate rânduri despre sentimentul de vinovăție pe care îl resimte acut de când și-a ucis tatăl, spunându-ne "sunt vinovat pentru că nu m-am mai putut controla". Acesta ne-a descris o serie de posibile alternative prin care consideră că ar fi putut să evite comiterea faptei și anume aceea că ar fi putut încerca să-și construiască un viitor doar pentru el și, în acest fel, să se poată muta de acasă și să evite conflictele dintre el și tatăl său, însă chiar dacă a intenționat asta, salariul mic nu îi permitea acest lucru. De asemenea, el ne-a mai împărtășit o alternativă, aceea că dacă ar fi fost cineva din familie acasă care să intervină între ei, așa cum s-a mai întâmplat și altădată, acest lucru s-ar fi putut evita.

M. ne-a mărturisit că experiența de 1 an a detenției l-a făcut să se gândească că era mai bine să-l fi lăsat pe tatăl său să-l înțepe cu cuțitul decât să fie mort, iar el în închisoare acum. Fiind întrebat dacă s-a gândit vreodată că i-ar putea face rău tatălui său, acesta ne-a răspuns că, în ciuda deselor conflicte care erau în casă și a reproșurilor pe care i le aducea tatăl său, nu s-a gândit niciodată să recurgă la un astfel de gest extrem și nici de impulsivitate față de alți deținuți.

Șeful Departamentului Socio- Educativ din Penitenciarul Oradea ne-a spus despre M. că nu ridică probleme de comportament, însă au fost situații în care a dat dovadă de impulsivitate fată de alți deținuți." Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând desființarea și modificarea ei în sensul aplicării unei pedepse în limitele prevăzute de lege și executarea acesteia prin privare de libertate, pedeapsa aplicată de prima instanță, respectiv 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86/1 C. pen. fiind nelegală având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de inculpat, precum și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

potrivit cărora, în cazul infracțiunii săvârșite cu intenție care a avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpatului fiind de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul neaplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, obligatoriu a fi aplicată în astfel de cazuri. Prin decizia penală nr. 22/A din 25 martie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a desființat sentința dispunând următoarele: S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și art. 86/3 C. pen.

cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.N. A majorat pedeapsa de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată de instanța de fond este nelegală, aceasta omițând, totodată, să-i aplice inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, obligatorie potrivit dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a dat o încadrare juridică corectă în raport cu aceasta, reținând dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. pentru motivele arătate pe larg în considerentele hotărârii. Prima instanță a greșit însă la individualizarea pedepsei, atunci când, fără a indica textul de legal, respectiv art. 76 alin. (2) C. pen., aplicabil în cauză, a redus pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare prevăzut de lege pentru astfel de infracțiuni, la doar 4 ani închisoare, cu încălcarea dispozițiilor legale menționate care stabilesc că, în cazul reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa poate fi coborâtă doar până la o treime, respectiv până la 5 ani închisoare, situație în care nu era posibilă nici aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen.

privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei. De asemenea, instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. care prevăd că "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar potrivit art. 175 C. pen., omorul calificat se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, pentru motivele menționate în parte introductivă a hotărârii, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea de omor calificat pentru care inculpatul a fost condamnat este pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunii de omor, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

În consecință, pedeapsa aplicată de prima instanță a fost nelegală, instanța de apel aplicând minimul legal al pedepsei pentru fapta săvârșită (5 ani închisoare, respectiv o treime din minimul special de 15 ani închisoare). în aceste condiții, corect s-a constatat de către instanța de apel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 sau art. 86/1 C. pen. Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat. în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.N. împotriva deciziei penale nr. 22/A din 25 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2008.