ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2697/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2697/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248/P din 5 septembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu art. 73

lit. b)

C. pen. a fost condamnat inculpatul

D.M.N.

la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit

conform art. 86/2 C. pen.

În baza art. 86/3 C. pen. a obligat inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de

probațiune a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință

sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate

mijloacele lui de existentă.

În baza art. 86/3 alin. (3) lit. f) C. pen. a obligat

inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire dispuse

de instanță.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus arestul de la 9 iulie 2006

la zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate

a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauza.

În temeiul art. 162 C. proc. pen. a dispus obligarea în

mod provizoriu a inculpatului la tratament medical

conform art. 113 C. pen.

până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 113 C. proc. pen. a dispus luarea față de

inculpat a măsurii obligării la tratament medical.

Instanța de fond a dispus comunicarea copiei de pe

dispozitivul

hotărârii și de pe expertizele

medico-legale psihiatrice efectuate la IML

Timișoara, INML Mina Minovici

București și Direcției Sanitare a Județului Bihor.

A constatat că soția

victimei, numita D.M., și copii victimei,

numiții D.I. și D.M.L., nu

s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea

cuțitului corp-delict.

Î

n conformitate cu art. 191 C. proc. pen. a

obligat inculpatul la 1100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut, în baza probatoriului administrat, următoarele:

Î

n data de 9 iulie 2006, organele de poliție au

fost sesizate cu privire la faptul că numitul D.I. a fost omorât în locuința sa

de către fiul său D.M.N.

Din cercetările efectuate a rezultat că, în

după-amiaza zilei de 9 iulie 2006, victima D.I. se afla în locuința sa împreună

cu fiul său D.M.N., ceilalți membri ai familiei fiind plecați în oraș cu

diferite treburi, iar între ei a avut loc o altercație, mai ales că D.I. se

afla sub influenta băuturilor alcoolice, astfel că D.M.N. a luat un cuțit cu

care l-a înțepat pe tatăl său de mai multe ori în zona gâtului, a pieptului și

spatelui, după care a părăsit apartamentul, mergând la vecinii K.T. și K.M.

spunându-le cele întâmplate, rugându-i totodată să cheme poliția și salvarea.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 276

din 10 iulie 2006

rezultă că moartea lui D.I.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

interne, ca urmare a

multiplelor plăgi tăiate-înțepate cu lezare vasculară și viscerală (aortă,

plămâni, ficat și stomac). Leziunile s-au produs prin lovirea multiplă și

repetată cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit). Direcția de aplicare a

loviturilor a fost din mai multe planuri (dinainte înapoi, din lateral spre

medial și dinapoi înainte). în aceste condiții, poziția dintre victimă și

agresor a fost variabilă în timpul

agresiunii.

în momentul morții, alcoolemia victimei a fost de 2,25 gr. la

mie, grupa

de sânge este A

II,

iar moartea datează din 9 iulie 2006.

Inculpatul a recunoscut infracțiunea reținută

în sarcina sa. în declarația sa acesta menționează următoarele: "în data

de 9 iulie 2006, la ora 8 A.M., dimineața tatăl meu era deja în stare de

ebrietate. In tot cursul zilei a provocat mai multe certuri, în mod repetat, și

chiar a luat

cuțitul în mână de două ori, cu

care m-a amenințat că mă va înjunghia.

De mai multe ori am încercat să

aplanez aceste certuri și chiar am plecat de la domiciliu) însă în jurul orei

17.00 m-a amenințat din nou. La ora 5 P.M., în timp ce mă aflam în bucătărie,

tatăl meu s-a ridicat din pat a început un nou scandal, m-a înjurat, m-a

amenințat cu moartea și s-a îndreptat din nou spre cuțit, primul meu gest a

fost acela că l-am lovit cu piciorul spre a-l împiedica să ajungă să ia cuțitul

în mână. Ca urmare a loviturii, tatăl meu s-a dezechilibrat, dar s-a

întors încă o dată spre cuțit. Deși a întins

mâna, nu a ajuns să ia cuțitul

în mână pentru că l-am luat eu și l-am

lovit, iar tot ceea ce pot să

declar este

că mi-am pierdut controlul, așa încât nu am realizat nici un

moment nici

câte lovituri i-am dat și nici în ce zonă a corpului. Susțin încă o dată că

fapta mea s-a datorat stării de nervi pe care mi-a creat-o tatăl meu, în mod

obișnuit consuma băuturi alcoolice, în mod permanent se afla în stare de

ebrietate, și permanent se manifesta violent la adresa mea. Susțin că în acele

momente mi-am pierdut controlul și nu am realizat ce fac, probabil că între

momentul în care

l-am atacat pe tatăl meu

și momentul în care am părăsit apartamentul,

mergând la vecini, a trecut

un interval de cea. un minut, timp în care,

declar

în apărarea mea, că nu am știut ce fac. în ziua de 9 iulie 2006 am

comis

fapta în stare de provocare datorită împrejurărilor mai sus

arătate, scandalurilor repetate din acea zi și

scandalurilor repetate din familia noastră, pornite întotdeauna de tatăl meu pe

fondul consumului

de alcool. Doresc să se consemneze că regret comiterea

faptei."

Î

n legătură cu starea psihică în care se afla

inculpatul imediat după comiterea faptei, sunt relevante declarațiile vecinilor

care l-au văzut pe acesta, și care au cunoștință și despre alte conflicte

dintre părți, ivite cu alte ocazii. Astfel, martorul K.T. susține următoarele:

"La data de 9 iulie 2006, pe la 14.30, a venit la mine fiul victimei,

respectiv inculpatul și mi-a cerut să chem salvarea și poliția întrucât și-a

omorât tatăl, după care el a rămas jos cu soția mea, la intrarea în bloc, iar

eu am urcat să văd ce s-a întâmplat. Inculpatul regreta fapta comisă și cerea

să urgentăm chemarea salvării pentru a nu muri tatăl său. Nu l-am văzut

niciodată pe inculpat consumând băuturi alcoolice sau fumând.

Aceleași

aspecte reies și din relatările martorei K.M., care susține următoarele: „în

data de 9 iulie 2006, după-amiaza, am auzit o bătaie puternică în ușă, am ieșit

să văd ce s-a întâmplat, era

inculpatul

care mi-a cerut să sun de urgență la poliție și salvare pentru

că l-a

tăiat pe tatăl său sau l-a lovit pe tatăl său, nu rețin exact întrucât

m-a șocat. Arăt că inculpatul era foarte speriat

și mi-a cerut în repetate

rânduri să

insist să sun la salvare și poliție ca să scape tatăl cu viață...

Am

cerut inculpatului să nu plece până nu vine poliția, el afirmând că nu va

pleca, și consider că nici nu era vorba de așa ceva. Pe inculpat îl cunosc de 6

ani, de când ne-am mutat acolo, și știu că ar fi un om foarte liniștit, ca de

altfel și familia acestuia".

S-a reținut că

toate aceste evenimente s-au petrecut în timpul cât ceilalți membri ai familiei

lipseau de acasă, ei întorcându-se abia după ce inculpatul fusese luat de

organele de poliție.

în legătură cu relația inculpatului cu victima de-a lungul timpului,

mama și frații inculpatului au dat declarații

detaliate. Mama inculpatului, D.M., relatează: "Am fost sunată de către

vecini să merg întrucât a izbucnit un scandal între inculpat și victimă, eu nu

m-am dus întrucât nu este prima dată când eram sunată și chemată

pentru acest motiv. Am plecat doar ulterior când

m-a sunat încă o dată

anunțându-mă că salvarea și poliția se află la

mine acasă. Victima

consuma frecvent

băuturi alcoolice, bea și noaptea, toți banii pe care îi

dădeam îi bea,

iar dacă nu îi dădeam, lua pe credit. în ultimul timp, victima consuma spirt

medicinal. Afirm că niciodată victima nu l-a suportat pe inculpat, de mic copil

îl bătea. Odată m-am întâlnit cu femeia care făcea curat pe scări și mi-a

relatat că victima l-a bătut atât

de tare

pe inculpat încât, dacă nu era acolo, l-ar fi omorât. Mai cunosc faptul că, ori

de câte ori îl vedea că mănâncă, provoca scandal. Odată,

când băiatul

era bolnav, prin 2005, știu că nu mâncase două zile și, după incidentul din 9

iulie 2006, intrând în camera băiatului, am găsit sub pat o farfurie cu

mâncare. Pe fată, victima nu a agresat-o

niciodată,

pe fratele inculpatului îl mai certa dar acesta din urmă pleca,

nu-l

băga în seamă, ignorându-l. Precizez că victima nu avea treabă cu inculpatul

decât atunci când era sub influența băuturilor alcoolice,

iar în ultimul timp, îi reproșa mereu câte ceva,

cum ar fi că își schimbă

locul de muncă, sau nu aduce bani în casă.

Inculpatul este un băiat

foarte liniștit în

comparație cu ceilalți copii și dacă victima nu îl provoca

mereu, nu

avea treabă cu nimeni. Știu că s-au mai bătut și cu alte ocazii, și mai știu că

într-o noapte inculpatul nu a dormit acasă, prin anul 2005, victima scoțându-l

afară. Arăt că de când a fost în pensie, de cea. 10 ani, victima ne teroriza.

Precizez că soțul meu lucrase în

cadrul

armatei. Menționez că victima era o persoană dură, mă bătea și pe mine, mai

ales în tinerețe. Am vrut să divorțez dar am rămas alături

doar pentru

copii și am fost și la Procuratura Militară pentru că l-am dat în judecată

întrucât mă bătuse foarte tare. De multe ori când era

beat, lua un scaun și voia să mă lovească în cap, eu mergeam la băiat

în

cameră, iar acesta îmi spunea să nu vin la el pentru că victima se va lega din

nou de persoana sa și nu vrea să ajungă să se bată cu acesta."

Cu privire la

aceste detalii, martora D.M.L., sora inculpatului, a declarat: "Arăt că

m-am mai întâlnit cu inculpatul la vorbitor, iar acesta mi-a relatat că victima

s-a luat din nou de el, întrucât se afla în stare de ebrietate și i-a spus că

"eu te-am făcut, eu te omor", amenințare pe care, personal, am mai

auzit-o cu urechile mele, cu alte ocazii, și pe care victima i-a adresat-o

inculpatului. Nu

cunosc de ce victima nu-l

suporta pe inculpat. Tot timpul se lega de el,

am cunoștință că îl bătea

încă de mic copil, nu știu de ce, întrucât nici pe mine și nici pe fratele mai

mic nu ne-a lovit niciodată. Arăt că și atunci când era în stare de ebrietate

victima nu avea treabă decât cu

inculpatul,

nici cu mine și nici cu fratele meu, nu avea treabă. Precizez

că nu-l lăsa

să mănânce pe inculpat, cum îl vedea la masă, cum provoca scandal. Am

cunoștință de faptul că tatăl meu o bătea și pe mama. Arăt că inculpatul este

cel mai liniștit om pe care l-am văzut vreodată, nu bea, nu fumează, nu

frecventează cercuri de prieteni."

Și fratele

inculpatului, martorul D.I., a declarat următoarele: "Am fost ulterior la

vorbitor și inculpatul mi-a relatat că victima a provocat scandal în lipsa

noastră, moment în care l-a amenințat pe inculpat că îl omoară, iar inculpatul

mi-a spus că victima a luat un cuțit în mână, personal am mai auzit ca victima

să îl amenințe cu moartea pe inculpat și cu alte ocazii. Știu că victima nu îl

suporta pe inculpat și se comporta cu el altfel decât se comporta cu mine și

sora mea. Din ce țin minte și de la bunica, știu că pe fratele meu îl bătea. Pe

sora

mea și pe mine victima nu ne-a bătut

niciodată, și pentru fapte pe care

le făceam eu nu mă pedepsea, în

schimb, pentru aceleași fapte îl pedepsea pe inculpat. îi reproșa orice lucru,

cum ar fi că inculpatul

făcea curat sau

spăla ceva, iar victima nu era mulțumită. Cunosc că în

dimineața

aceleași zile, victima se afla sub influența băuturilor alcoolice. Știu că

inculpatul era cea mai liniștită persoană pe care am

cunoscut-o eu. Făcea treburile gospodărești în casă și nu mă punea la

treabă

pe mine, nu bea, nu fuma, chiar mie îmi spunea să nu mai fumez. Cunosc și

faptul că inculpatul este un om foarte milos, dacă

vedea de pe balcon un câine, îmi cerea să merg să-i dau de mâncare.

Arăt

că, fiind mai mic, îl mai provocam la bătaie din joacă și dacă insistam prea

mult sau dădeam prea tare, observam că se uită urât la mine, moment în care mă

opream."

Și ceilalți martorii

audiați, vecini cu inculpatul, au cunoștință despre relațiile tensionate dintre

părți. Astfel, martorul K.T., susține următoarele: "Arăt că în urmă cu 2

ani și jumătate, am auzit strigăte pe scara blocului și am urcat la etaj ,să

văd ce s-a întâmplat,

am constatat că fusese

un incident între inculpat și tatăl acestuia, iar la

momentul în care am

ajuns, bătrânul se ștergea la nas plin de sânge, de asemenea se afla în stare

avansată de ebrietate. Nu cunosc motivul pentru care izbucnit scandalul

respectiv. ( ... ). Ulterior, am aflat că între părți au mai avut loc

altercații fără să cunosc motivul

acestora.

Despre inculpat și familia acestuia pot să spun că e o familie

foarte

liniștită pe care îi cunosc din 2000. Nu am văzut niciodată pe inculpat

consumând băuturi alcoolice sau fumând."

Martora S.D. a

declarat: "Din câte am auzit de la vecini, între inculpat și tatăl

acestuia au mai avut loc conflicte pe motiv că acesta din urmă nu-l suporta.

Personal, nu am auzit decât din când în când voci ridicate, iar nu scandaluri

de amploare. Precizez că, din când în când, am mai văzut-o pe victimă aflată

sub influența băuturilor alcoolice. Mă aflu în relații destul de bune cu soția

victimei, respectiv mama inculpatului, și știu că acesta are un comportament

foarte liniștit, nu l-am văzut niciodată să stea pe la colțuri cu alți băieți,

nu l-am văzut băut și nici fumând. Din relatările mamei am aflat că victima îi

reproșa mereu câte ceva, cum ar fi faptul că își schimbă frecvent locul de

muncă sau că nu lucrează".

Și martora K.M.

susține următoarele: "Pe inculpat îl cunosc de 6 ani, de când ne-am mutat

acolo, și știu că ar fi un om foarte liniștit, ca de altfel și familia

acestuia. Din câte știu, între inculpat

și

victimă au avut loc discuții aprinse, ca în orice familie, o singură dată

am

cunoștință de existența unui incident de amploare mai mare."

În consecință, prima

instanță a reținut, din coroborarea declarațiilor menționate, faptul că între

inculpat și victimă avuseseră loc mai multe conflicte de-a lungul timpului,

generate de comportamentul victimei aflată frecvent în stare de ebrietate și

care, datorită acestui motiv, genera scandaluri, aducându-i inculpatului mai

multe reproșuri. Mai mult, atât mama și frații

inculpatului, cât și martora

S.D. au arătat că victima nu-l suportase

niciodată pe inculpat, că îl bătea de mic copil, în timp ce față de frații lui

avea o atitudine contrară. S-a reținut și atitudinea inculpatului la momentul

comiterii faptei și ulterior, acesta susținând că, pe moment, s-a pierdut cu

firea, deși din raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Oradea

rezultă că acesta a avut discernământul păstrat la

data comiterii faptei.

Instanța de

fond a reținut, de asemenea, că inculpatul a fost internat la

Spitalul

de Neuropsihiatrie în urmă cu câțiva ani, cu diagnosticul depresie atipică.

Toate aceste aspecte

au determinat instanța de fond să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice

la I.M.L. Timișoara având ca obiect de a se stabili dacă, la momentul comiterii

faptei, inculpatul a avut discernământ sau dacă acesta era parțial, concluziile

raportului de expertiză psihiatrică întocmit de I.M.L. Timișoara fiind

următoarele:

"a) privind diagnosticul

clinic retroactiv: comisa de noua expertiză este

de acord cu cel

stabilit de prima expertiză: tulburare de personalitate instabil-emoțională, cu

precizarea decompensării depresive din urmă cu 2 ani, pentru care a fost

internat la Psihiatrie Oradea timp de 1

1/2

luni (și pe care medicii curanți au numit-o depresie atipică, deși

chiar

în foaia de observație se face

legătura cu stresul provocat de conflictul

permanent cu tatăl) și cu

precizarea că, încă de atunci, la examenul

psihologic

s-a subliniat că exista o "reactivitate accentuată cu potențial

impulsiv-agresiv în situații conflictual-afective",

ceea ce, la modul ideal,

putea fi

reținut ca predictor criminologie în contextul conflictual familial

dat,

ceea ce, chiar dacă nu s-a întâmplat la cazul în speță, denotă valoarea

criminologică a examenului psihologic, clinic și testologic, în psihiatria

criminologică (existența acestei formațiuni a fost intuită în timp chiar de

inculpat, care în declarația din 6 octombrie 2006 arată că el i-a spus de mai

multe ori mamei - bătută și ea frecvent de soț - că ar trebui să divorțeze și

să se mute cu copiii în altă parte, deoarece "se va întâmpla ceva grav, în

sensul că vom ajunge să ne omoram între noi", un predictor criminologie pe

care, de data aceasta, mama nu l-a luat în seamă); b) privind discernământul

raportat la fapta comisă: comisia de noua expertiză are în vedere că în fapta

comisă s-a activat tocmai acest potențial impulsiv-agresiv la conflictul

afectiv, în mare măsură structurat de conduita permanent ostil-agresivă din

partea tatălui alcoolic (care părea celor din jur ca fiind motivat cu totul

irațional, am putea spune psihanalitic), motiv pentru care considerăm

că expertizatul a avut discernământ diminuat

raportat la fapta imputată

comisă în 9 iulie 2006.

Apreciind că există

concluzii contradictorii ale celor două raportate de expertiză, prima instanță

a dispus efectuarea unei

expertize și la

I.N.M.L. Mina Minovici București, ale cărei concluzii sunt

în sensul

celor formulate de IML Timișoara, astfel: "Coroborând datele probatorii,

medicale și non medicale înaintate de către instituția care a solicitat

lucrarea, cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă expertiză

medico-legală psihiatrică constată că numitul D.M.N. a prezentat, la data

comiterii faptei pentru care este judecat, raptus impulsiv-exploziv

(heteroagresiv), declanșat prin mecanisme complexe reactive, la o personalitate

labil emoțională. Susnumitul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere

critică asupra

conținutului, și mai ales

asupra consecințelor social negative ale faptei

pentru care este

judecat, și față de care discernământul a fost diminuat (prin afectarea

capacității de stăpânire pendinte de

mecanisme

reactive complexe, motivate victimologic și facilitată de un

pattern de

reacție model disproporționat). La data examinării de comisie prezenta

tulburare de personalitate labil-emoțională. Dat fiind afecțiunea psihică și

potențialul antisocial, comisia recomandă aplicarea măsurilor de siguranță

medicală prevăzute de art. 113 C. pen.".

În cauză, instanța de

fond a mai dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpat,

din concluziile acestuia, reieșind că inculpatul are perspective medii de

reintegrare socială. în referat se regăsește și mărturisirea acestuia legată de

fapta comisă: "Inculpatul

ne-a

mărturisit că nu are nici o justificare și știe că trebuie să plătească

pentru

această faptă. El ne-a vorbit în repetate rânduri despre

sentimentul de vinovăție pe care îl resimte acut

de când și-a ucis tatăl,

spunându-ne "sunt vinovat pentru că nu

m-am mai putut controla". Acesta ne-a descris o serie de posibile

alternative prin care consideră că ar fi putut să evite comiterea faptei și

anume aceea că ar fi putut

încerca să-și

construiască un viitor doar pentru el și, în acest fel, să se

poată muta

de acasă și să evite conflictele dintre el și tatăl său, însă

chiar dacă a intenționat asta, salariul mic nu îi

permitea acest lucru. De

asemenea, el ne-a mai împărtășit o alternativă,

aceea că dacă ar fi

fost cineva din familie

acasă care să intervină între ei, așa cum s-a mai

întâmplat și altădată,

acest lucru s-ar fi putut evita. M. ne-a mărturisit că experiența de 1 an a

detenției l-a făcut să se gândească că era mai bine să-l fi lăsat pe tatăl său

să-l înțepe cu cuțitul decât să fie mort, iar el în închisoare acum. Fiind

întrebat dacă s-a gândit vreodată că i-ar putea face rău tatălui său, acesta

ne-a răspuns că, în ciuda deselor conflicte care erau în casă și a reproșurilor

pe care i le aducea tatăl său, nu s-a gândit niciodată să recurgă la un astfel

de gest extrem și nici de impulsivitate față de alți deținuți. Șeful

Departamentului Socio- Educativ din Penitenciarul Oradea ne-a spus despre M. că

nu ridică probleme de comportament, însă au fost situații în care a dat dovadă

de impulsivitate fată de alți deținuți."

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând

desființarea și modificarea ei în sensul aplicării unei pedepse în limitele

prevăzute de lege și executarea

acesteia

prin privare de libertate, pedeapsa aplicată de prima instanță,

respectiv

4 ani închisoare cu aplicarea art. 86/1 C. pen. fiind nelegală având în vedere

limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de inculpat, precum și

dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. potrivit cărora, în cazul infracțiunii

săvârșite cu intenție care a avut ca

urmare

moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel

mult până la o treime din minimul special,

pedeapsa prevăzută pentru

infracțiunea de omor calificat reținută în

sarcina inculpatului fiind de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Parchetul a criticat

hotărârea primei instanțe și sub aspectul neaplicării pedepsei complementare a

interzicerii unor drepturi, obligatoriu a fi aplicată în astfel de cazuri.

Prin decizia penală

nr. 22/A din 25 martie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a

desființat sentința dispunând următoarele:

S-a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și art. 86/3 C. pen. cu

privire la pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată inculpatului D.M.N.

A

majorat pedeapsa de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare cu

aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64

lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen. și a

aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.

71 și art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut că

pedeapsa

aplicată de instanța de fond este nelegală, aceasta omițând,

totodată,

să-i aplice inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, obligatorie potrivit dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat

că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a dat o încadrare juridică

corectă în raport cu aceasta, reținând dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

pentru motivele arătate pe larg în

considerentele

hotărârii. Prima instanță a greșit însă la individualizarea

pedepsei,

atunci când, fără a indica textul de legal, respectiv art. 76 alin. (2) C. pen.,

aplicabil în cauză, a redus pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare

prevăzut de lege pentru astfel de infracțiuni, la doar 4 ani închisoare, cu

încălcarea dispozițiilor legale menționate care stabilesc că, în cazul

reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa poate

fi coborâtă doar

până la o treime,

respectiv până la 5 ani închisoare, situație în care nu

era posibilă

nici aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen. privind suspendarea sub

supraveghere a pedepsei. De asemenea, instanța de fond a omis să facă aplicarea

dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. care prevăd că "aplicarea pedepsei

interzicerii unor drepturi este

obligatorie

când legea prevede această pedeapsă, iar potrivit art. 175 C. pen., omorul

calificat se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25

ani și interzicerea

unor drepturi.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat prezentul recurs, pentru

motivele menționate în parte introductivă a hotărârii, fiind invocat

cazul

de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul

nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării

când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72

C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C.

pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă

fixate de

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Infracțiunea de omor

calificat pentru care inculpatul a fost condamnat este pedepsită cu închisoare

de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunii de omor, dacă

se

constată că există

circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o

treime din minimul special.

În consecință,

pedeapsa aplicată de prima instanță a fost nelegală, instanța de apel aplicând

minimul legal al pedepsei pentru

fapta

săvârșită (5 ani închisoare, respectiv o treime din minimul special

de

15 ani închisoare). în aceste condiții, corect s-a constatat de către instanța

de apel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 sau art. 86/1 C. pen.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

în

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.N.

împotriva deciziei penale nr. 22/A din 25 martie 2008 a

Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 9 septembrie 2008.