ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 21/2009

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17

martie 2008, P.E. și C.D., asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Botoșani,

au solicitat instanței, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul

Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la

calcularea și plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale echivalente

cu sporul de fidelitate de 5% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1

martie 2005-31 martie 2005 și respectiv de 15% din indemnizația lunară brută de

la 1 aprilie 2006 și până la încetarea stării de discriminare, în cuantum

actualizat cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, până la

data plății.

Reclamanții au

cerut totodată, obligarea Ministerului Finanțelor și Economiei de a pune la

dispoziție fondurile necesare achitării sumelor solicitate.

Investit în

primă instanță, Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 711 din 7

mai 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul

Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să plătească

reclamantelor o despăgubire egală cu sporul de fidelitate de 5% din

indemnizația brută lunară pentru perioada 1 martie 2005 - 31 martie 2006 și

respectiv 15% din indemnizația brută lunară pentru perioada cuprinsă între 1

aprilie 2006 și până la încetarea stării de discriminare, despăgubire ce va fi

actualizată în funcție de indicii de inflație, începând cu data scadenței

fiecărei sume în parte, până la data plății efective.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit dispozițiilor imperative

ale art. 5 raportat la art. 6 C. muncii, este interzis în mod expres de lege

orice tratament diferenția al asistenților judiciari sub pretextul îndeplinirii

funcției sub forma unor mandate determinate.

Aceste

prevederi, se mai arată, reprezintă transpunerea în dreptul intern a

dispozițiilor dreptului comunitar prioritar.

Tot astfel, s-a mai

reținut că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la

lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 C. muncii, care

garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât Ministerul Justiției

cât și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Botoșani, ambii recurenți

fundamentându-și calea extraordinară de atac pe

temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Se constată

competența Curții de Apel Suceava, în soluționarea recursurilor de față, în

considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art.

I

alin. (1) și (2) al O.U.G. nr. 75 din 11 iunie

2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de

personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din

sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007

. . ., precum și potrivit O.G. nr. 8/2007, privind salarizarea personalului

auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă

acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției . . . , sunt

soluționate în primă instanță, de curțile de apel.

Recursul

împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, se

judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, prin aceste

dispoziții legale, s-a derogat de la dreptul comun, numai în privința

drepturilor salariale reglementate prin O.U.G. nr. 27/2006 și O.G. nr. 8/2007,

iar nu și cu privire la drepturi salariale reglementate prin alte acte

normative.

Cum

reclamantele solicită prin cererea principală obligarea pârâților la plata unor

diferențe salariale, echivalente cu sporul de fidelitate de 5% din indemnizația

lunară brută, pentru perioada 1 martie 2005-31 martie 2006, când erau

salarizate în baza unor alte acte normative (a se vedea O.U.G. nr. 177/2002 și

O.U.G. nr. 123/2003), cererea nu poate urma competența materială specială

instituită prin O.U.G. nr. 75/2008.

Cât privește

capătul doi de cerere, acesta urmează regula instituită prin dispozițiile art.

17 C. proc. civ.

În

considerarea celor ce preced, cum în speță rămân aplicabile dispozițiile art. 3

alin. (3) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Curții de Apel Suceava, cu

precizarea că hotărârea de față constituie în același timp atât declinator cât

și regulator de competență, fiind astfel obligatorie pentru instanța în

favoarea căreia s-a stabilit competența soluționării recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Declină în favoarea

Curții de Apel Suceava competența de

soluționare a

recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 711 din 7 mai 2008 a

Tribunalului Botoșani, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie

2009.