ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub Dosar nr. 4800/107/2013 formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat: 1. obligarea pârâților de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de: - Sentința civilă nr. 640/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 267/2010-R a Curții de Apel Oradea, în Dosar nr. 1571/111/2009, prin care instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei S.E.

sumele reprezentând diferențele calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege raportate la coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege; - Sentința civilă nr. 774/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1775/111/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 183/2008-R a Curții de Apel Oradea, prin care instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei S.E.

sumele brute reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 01 aprilie 2004 - 01 februarie 2007; - Sentința civilă nr. 882/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă mixtă, în cadrul Dosarului nr. 1571/111/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1911/2009-R a Curții de Apel Oradea, prin care instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01 februarie 2007 și apoi în continuare, cu actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație la data plății efective; - Decizia civilă nr. 1430/2007-R a Curții de Apel Oradea prin care a fost modificată în parte Sentința civilă nr. 792/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, în Dosarul nr. 1566/111/2007, în sensul că instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 01 aprilie 2004 - 01 februarie 2007 și 10% din salariul de bază pentru perioada de 01 februarie 2007 - la zi și în continuare, până la eliminarea situației de discriminare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;

- Decizia civilă nr. 3066/2009-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost modificată în parte Sentința civilă nr. 346/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3483/111/2007, în sensul că instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei despăgubiri echivalente sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 10 august 2004 până la încetarea stării de discriminare, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; 2. Obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești mai sus solicitate.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin hotărârile judecătorești menționate admițându-se acțiunea formulată de către reclamantă s-a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, astfel cum s-a detaliat și nu s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ci doar actualizarea "sumelor datorate de către pârâți cu indicele de inflație", astfel că nu există vreun impediment în a solicita pe calea unei acțiuni separate, plata dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate de către pârâți potrivit titlurilor executorii. Cu privire la plata dobânzii și acordarea actualizării sumelor datorate în funcție de indicele de inflație s-a considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt două instituții distincte.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din Noul C. civ. și art. 166 C. muncii. În data de 02 decembrie 2014 numiții R.D., G.V., P.A., P.L.I., Z.M.G., B.D.A., T.E., F.E., D.I., P.C., M.O.G., R.A. au formulat și depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu solicitând prin precizarea făcută la 19 decembrie 2013 obligarea pârâților de ordinul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii enumerate în cererea introductivă, de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor, până la plata efectivă a sumelor. Prin Sentința civilă nr. 234 din 13 februarie 2014 a Tribunalul Alba, competența de soluționare a cauzei a fost declinată, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut următoarele: Obiectul acțiunii formulate de reclamantă și de intervenienții în interes propriu nu are natura unui litigiu de dreptul muncii, deoarece aceștia solicită pe cale separată obligarea la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu, constând într-o hotărâre judecătorească, pe care îl dețin și în care pârâții inițial nu au fost obligați la plata dobânzii legale. În aceste condiții, solicitarea separată a acestei pretenții, nu are caracter accesoriu, ci dobândește autonomie proprie (a unei cereri principale de sine stătătoare), motiv pentru care competența materială și teritorială se determină potrivit dispozițiilor art. 94 și urm. și respectiv 107 și urm. NCPC, în acest sens fiind și considerentele, respectiv dispozitivul deciziilor în interesul legii nr. 5/2012 și 19/2013 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 5074 din 5 mai 2014, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și în consecință; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul Alba și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență. Pentru a hotărî astfel, judecătoria Oradea a reținut următoarele considerente: Obiectul cauzei de față îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse prin acțiunea de față, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin titlurile executorii pronunțate de tribunal ca instanță de fond.

Or, eventualele dobânzi trebuie raportate acestor prestații pecuniare și cum prin aceste hotărâri judecătorești s-au stabilit drepturi salariale în favoarea petenților, cererea introductivă dedusă judecății vizează un drept accesoriu celui principal, iar competența materială de soluționare a cererilor depuse judecății revine Tribunalului Alba. Competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în raport de următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă reclamanta și intervenienții în interes propriu au solicitat plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii menționate și virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.

S-a indicat drept temei legal al acțiunii, pe lângă dispozițiile legale referitoare la obligații și art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate conduce la obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Despăgubirile solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor. Prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza.

Prin titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, în favoarea reclamantei și a intervenienților în interes propriu, au fost stabilite drepturi salariale, astfel că, cererile introductive depuse de aceștia, vizează în mod evident un drept tot de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda legală aplicată unor drepturi salariale. Prin urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acțiune reprezintă o corecție a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamantei și a intervenienților în interes propriu, și au o legătură directă cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită imposibilității executării unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă așa cum s-a susținut în hotărârea de declinare a Tribunalului Alba.

Pentru considerentele arătate, cauza va fi trimisă spre competentă și legală soluționare, Tribunalului Alba.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2014. Procesat de GGC - GV