ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată sub Dosar nr. 4800/107/2013 formulată de reclamanta S.E.
împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel
Oradea și Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat:
1.
obligarea pârâților de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului
executor reprezentat de:
-
Sentința civilă nr. 640/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor rămasă
irevocabilă prin Decizia civilă nr. 267/2010-R a Curții de Apel Oradea, în
Dosar nr. 1571/111/2009, prin care instanța de judecată a obligat pârâții de
rândul 1 - 3 să plătească reclamantei S.E. sumele reprezentând diferențele
calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege raportate
la coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege;
-
Sentința civilă nr. 774/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr.
1775/111/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 183/2008-R a Curții
de Apel Oradea, prin care instanța de judecată a obligat pârâții de rândul 1 -
3 să plătească reclamantei S.E. sumele brute reprezentând drepturi salariale cu
titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută
lunară pe perioada 01 aprilie 2004 - 01 februarie 2007;
-
Sentința civilă nr. 882/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă
mixtă, în cadrul Dosarului nr. 1571/111/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia
civilă nr. 1911/2009-R a Curții de Apel Oradea, prin care instanța de judecată
a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei sporul de risc și
suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut, calculat la
indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01 februarie 2007 și apoi
în continuare, cu actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație la data
plății efective;
-
Decizia civilă nr. 1430/2007-R a Curții de Apel Oradea prin care a fost
modificată în parte Sentința civilă nr. 792/LM/2007 pronunțată de Tribunalul
Bihor, secția civilă, în Dosarul nr. 1566/111/2007, în sensul că instanța de
judecată a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei
indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 01 aprilie 2004 -
01 februarie 2007 și 10% din salariul de bază pentru perioada de 01 februarie
2007 - la zi și în continuare, până la eliminarea situației de discriminare,
sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
-
Decizia civilă nr. 3066/2009-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care a
fost modificată în parte Sentința civilă nr. 346/LM/2008 pronunțată de
Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3483/111/2007, în sensul că instanța de judecată
a obligat pârâții de rândul 1 - 3 să plătească reclamantei despăgubiri
echivalente sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând
cu data de 10 august 2004 până la încetarea stării de discriminare, despăgubiri
ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
2.
Obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor
bănești mai sus solicitate.
În
motivarea acțiunii s-a arătat că prin hotărârile judecătorești menționate
admițându-se acțiunea formulată de către reclamantă s-a dispus obligarea
pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, astfel cum s-a detaliat și
nu s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ci doar
actualizarea "sumelor datorate de către pârâți cu indicele de
inflație", astfel că nu există vreun impediment în a solicita pe calea
unei acțiuni separate, plata dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate
de către pârâți potrivit titlurilor executorii.
Cu
privire la plata dobânzii și acordarea actualizării sumelor datorate în funcție
de indicele de inflație s-a considerat că pot fi acordate cumulat întrucât sunt
două instituții distincte.
În
drept s-au invocat dispozițiile art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din
Noul C. civ. și art. 166 C. muncii.
În
data de 02 decembrie 2014 numiții R.D., G.V., P.A., P.L.I., Z.M.G., B.D.A.,
T.E., F.E., D.I., P.C., M.O.G., R.A. au formulat și depus la dosar cerere de
intervenție în interes propriu solicitând prin precizarea făcută la 19
decembrie 2013 obligarea pârâților de ordinul 1 - 3 la plata dobânzii legale
aferente titlurilor executorii enumerate în cererea introductivă, de la data
rămânerii irevocabile a hotărârilor, până la plata efectivă a sumelor.
Prin
Sentința civilă nr. 234 din 13 februarie 2014 a Tribunalul Alba, competența de
soluționare a cauzei a fost declinată, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru
a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut următoarele:
Obiectul
acțiunii formulate de reclamantă și de intervenienții în interes propriu nu are
natura unui litigiu de dreptul muncii, deoarece aceștia solicită pe cale
separată obligarea la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu,
constând într-o hotărâre judecătorească, pe care îl dețin și în care pârâții
inițial nu au fost obligați la plata dobânzii legale.
În
aceste condiții, solicitarea separată a acestei pretenții, nu are caracter
accesoriu, ci dobândește autonomie proprie (a unei cereri principale de sine
stătătoare), motiv pentru care competența materială și teritorială se determină
potrivit dispozițiilor art. 94 și urm. și respectiv 107 și urm. NCPC, în acest
sens fiind și considerentele, respectiv dispozitivul deciziilor în interesul
legii nr. 5/2012 și 19/2013 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Prin
Sentința civilă nr. 5074 din 5 mai 2014, Judecătoria Oradea a admis excepția
necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și în consecință; a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat
ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul
Alba și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării
conflictului de competență.
Pentru
a hotărî astfel, judecătoria Oradea a reținut următoarele considerente:
Obiectul
cauzei de față îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani
pretinse prin acțiunea de față, cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor
salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând
contravaloarea lipsei de folosință a sumelor de bani privind drepturile
salariale stabilite prin titlurile executorii pronunțate de tribunal ca
instanță de fond. Or, eventualele dobânzi trebuie raportate acestor prestații
pecuniare și cum prin aceste hotărâri judecătorești s-au stabilit drepturi salariale
în favoarea petenților, cererea introductivă dedusă judecății vizează un drept
accesoriu celui principal, iar competența materială de soluționare a cererilor
depuse judecății revine Tribunalului Alba.
Competența
de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba, în
raport de următoarele considerente:
Prin
acțiunea introductivă reclamanta și intervenienții în interes propriu au
solicitat plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii menționate și
virarea sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
S-a
indicat drept temei legal al acțiunii, pe lângă dispozițiile legale referitoare
la obligații și art. 166 C. muncii care la alin. (4) prevede că, întârzierea
nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate conduce la
obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea
prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile
solicitate constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului
suferit de creditor, pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Prejudiciul
suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care
creditorul nu l-a putut realiza.
Prin
titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, în favoarea reclamantei și a
intervenienților în interes propriu, au fost stabilite drepturi salariale,
astfel că, cererile introductive depuse de aceștia, vizează în mod evident un
drept tot de natură salarială, un accesoriu celui principal, adică dobânda
legală aplicată unor drepturi salariale.
Prin
urmare, dobânzile pretinse prin prezenta acțiune reprezintă o corecție a
drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea
reclamantei și a intervenienților în interes propriu, și au o legătură directă
cu stabilirea drepturilor salariale, aceste sume nefiind daune produse datorită
imposibilității executării unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și
irevocabilă așa cum s-a susținut în hotărârea de declinare a Tribunalului Alba.
Pentru
considerentele arătate, cauza va fi trimisă spre competentă și legală
soluționare, Tribunalului Alba.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2014.
Procesat
de GGC - GV