ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 august 2007,
reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22077 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă și
obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.
189/2000.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a susținut că, în mod nelegal, prin hotărârea contestată, pârâta
i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
deși a depus dovezi care arată că, în cursul anului 1941, împreună cu mama sa,
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Ceaba județul Cluj, în
localitatea Mociu, unde au stat până în luna martie 1945, datorită
persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile de ocupație instaurate după Dictatul
de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 758/2007 din 12
decembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat
pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada ianuarie
1941 – martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Instanța de fond a reținut
că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art.
1 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 93 și art. 100 alin. (1) C. fam.
Împotriva sus menționatei
sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii
Cluj.
Recurenta a susținut, în
esență, că în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe
declarațiile a doi martori, în absența unor alte probe care să indice aceleași
date, ținând cont și de împrejurarea că martorii nu au asistat personal la
faptele relatate și nu au indicat sfârșitul perioadei de refugiu în fața
instanței.
Examinând hotărârea atacată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate recurentă,
precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.
civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1
lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de
dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în
perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă
localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în
altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de
aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care
a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive
etnice”.
În mod eronat recurenta - pârâtă
susține că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situație.
Astfel, din declarațiile
martorilor D.A. și C.D., audiați nemijlocit de către prima instanță și față de
conținutul adresei nr. C/107 din 12 februarie 2007 emisă de Direcția Județeană
Cluj a Arhivelor Statului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4
din H.G. nr. 127/2002 că, în luna ianuarie 1941, intimatul - reclamant B.C.
împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu Ceaba, în mai
multe locuri până în luna martie 1945, datorită persecuțiilor exercitate de
către autoritățile maghiare asupra populației române din zonă.
În consecință, față de dovezile
existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică, motiv
pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul
se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 758 din
12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 16 mai 2008.