ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2008

HOTĂRÂRE
16.05.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 august 2007,

reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22077 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că, în mod nelegal, prin hotărârea contestată, pârâta

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

deși a depus dovezi care arată că, în cursul anului 1941, împreună cu mama sa,

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Ceaba județul Cluj, în

localitatea Mociu, unde au stat până în luna martie 1945, datorită

persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile de ocupație instaurate după Dictatul

de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 758/2007 din 12

decembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat

pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada ianuarie

1941 – martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Instanța de fond a reținut

că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 93 și art. 100 alin. (1) C. fam.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut, în

esență, că în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe

declarațiile a doi martori, în absența unor alte probe care să indice aceleași

date, ținând cont și de împrejurarea că martorii nu au asistat personal la

faptele relatate și nu au indicat sfârșitul perioadei de refugiu în fața

instanței.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de

dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În mod eronat recurenta - pârâtă

susține că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

martorilor D.A. și C.D., audiați nemijlocit de către prima instanță și față de

conținutul adresei nr. C/107 din 12 februarie 2007 emisă de Direcția Județeană

Cluj a Arhivelor Statului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4

din H.G. nr. 127/2002 că, în luna ianuarie 1941, intimatul - reclamant B.C.

împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu Ceaba, în mai

multe locuri până în luna martie 1945, datorită persecuțiilor exercitate de

către autoritățile maghiare asupra populației române din zonă.

În consecință, față de dovezile

existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică, motiv

pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul

se va respinge, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 758 din

12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1984/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2007, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea h
ÎCCJ 2008-05-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2007, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
ÎCCJ 2008-06-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamantul R.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anulare
ÎCCJ 2008-09-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3107/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2008, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
ÎCCJ 2008-09-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
Sursă