ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2587/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2587/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Constanța – secția penală, prin sentința penală nr. 29 din 26 ianuarie 2009 dată

în Dosar nr. 8123/118/2008 hotărând asupra învinuirilor deduse judecății a

rezolvat acțiunile penală/civilă în fond prin condamnare/obligare la

despăgubiri civile – în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și 346 alin.

(1) C. proc. pen. – după cum urmează:

a) în

baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. a condamnat pe inculpatul G.F.M. la pedeapsa principală de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârșirea

infracțiunii de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani

și,

b) în

baza art. 202 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, varianta de specie în prezența

unui minor urmând ca prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și

art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul G.F.M. să execute pedeapsa principală

rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară).

În

conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului pe

durata executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Potrivit

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii / arestării preventive, începând cu data de 07 iulie 2008 la zi, în

baza art. 350 rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a fost

menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului.

În

soluționarea acțiunilor civile în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 14

și următoarele C. proc. pen., și art. 998-999 C. civ., a fost obligat

inculpatul G.F.M. la despăgubiri civile în sumă de 1000 lei cu titlu de daune

morale către partea civilă G.D.F. și respectiv 5000 lei cu același titlu către

partea civilă C.V.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul și la plata sumei de

7.000 lei cheltuieli judiciare statului, în conformitate cu dispozițiile art. 189

C. proc. pen. - și onorariile incluzând apărători oficiu, în cuantum de 150 lei,

300 lei, avansate anticipat din fondul M.J.

Hotărând

astfel, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 27/28 iunie 2008, profitând

de neputința minorei C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra și proferând amenințări

la adresa acesteia, inculpatul G.F.M. a întreținut cu ea un raport sexual

normal, în prezența minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani.

Situația

de fapt amintită a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă strânse/administrate

pe parcursul întregului proces penal respectiv: proces-verbal de cercetare la

fața locului și planșele fotografice, procesul verbal de prezentare pentru

recunoaștere în grup și planșele fotografice, declarațiile părții vătămate C.V.

și cele ale minorului G.D.F., extrasele din registrele de naștere ale

minorilor, actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică,

anchetele sociale, declarațiile martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G.,

A.G., procesul verbal de verificare telefonică, planșele fotografice privind urmele

biologice ridicate de la locul comiterii faptei și depozițiile inculpatului.

2.

În cauză a declarat apel în termen legal inculpatul G.M.M. solicitând

desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică, cu motivarea în principal,

că faptele ilicite nu există întrucât nu a întreținut raporturi sexuale cu

partea vătămată iar în subsidiar, că pedepsele aplicate sunt excesive în raport

cu dispozițiile art. 72 C. pen. impunându-se reducerea acesteia la perioada

executării până în prezent prin arest preventiv.

Curtea

de Apel în calitate de instanță de control judiciar verificând sentința atacată

în raport cu motivele invocate cât sub toate aspectele de fapt și de drept

deduse judecății – în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. – a respins ca neîntemeiate cererile inculpatului, pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform

art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată

existența faptei, ca aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat; potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului

trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în

sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

În cauză,

s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul

și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistența juridică calificată

și având efectiv posibilitatea administrării probelor în aceleași condiții cu accizare,

respectiv ascultarea sa în primă instanță (în apel, uzând de dreptul la

tăcere), audierea martorului ocular, verificarea probelor științifice.

Probele

administrate în cauză indicate în expunerea sentinței – proces-verbal de cercetare

la fața locului și planșe fotografice, procesul-verbal de prezentare pentru

recunoaștere în grup și planșe fotografice, declarațiile părții vătămate C.V. și

cele ale minorului G.D.F., actele medico-legale, raportul de expertiză

biocriminalistică, declarațiile martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G.,

A.G., procesul-verbal de verificare telefonică, planșele fotografice privind

urmele biologice ridicate de la locul comiterii faptei și depozițiile

inculpatului – atestă în mod convingător că în noaptea de 27 iunie 2008, în

prezența minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani, profitând de neputința minorei

C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra, inculpatul G.F.M. a proferat

amenințări la adresa acesteia și a întreținut cu ea un raport sexual normal, activitate

ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de viol – în

formă calificată asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani

corupție sexuală în prezența unui minor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen. și art. 202 alin. (1) teza a II C. pen. aflate în concurs real

prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Apărarea

inițială a inculpatului în sensul că i-a întâlnit pe cei doi minori, partea

vătămată C.V. și martorul G.D.F., i-a condus la o căsuță din Complexul P. Costinești

și le-a oferit mâncare/ adăpost peste noapte, că a întreținut raport sexual

oral cu minora și a încercat ulterior a avea și raport sexual normal cu

aceasta, fără a o constrânge - conform primelor declarații făcute potrivit art.

70 alin. (3) C. proc. pen. și în fața judecătorului cu ocazia ascultării în vederea

arestării la 07 iulie 2009 -,retractate ulterior fără justificări când a

susținut că nu a avut raport sexual /nu a săvârșit acte cu caracter obscen

asupra părții vătămate minoră a fost înlăturată pe baza declarațiilor părții

vătămate coroborate cu planșele fotografice privind urmele biologice ridicate

de la locul comiterii faptei, raportul de expertiză biocriminalistică, actele

medico-legale, declarațiile minorului G.D.F. date în cursul urmăririi penale,

probe în acuzare dovedind în mod indubitabil că minora a fost victima unui raport

sexual prin constrângere având ca autor pe inculpat; problema unui eventual

consimțământ din partea minorei a fost înlăturată de plano față de vârsta

acesteia de 13 ani relevând inexistența discernământului și imposibilitatea de

a decide în cunoștință de cauză.

Sub

aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 72 C.

pen., printre care pericolul social concret al faptei – dat de împrejurările

comiterii acesteia, pe fondul fragilității psihice a celor doi minori, cu un

nivel redus de instruire, aflați într-un disconfort material evident ceea ce

i-a vulnerabilizat, supunându-se cu ușurință unei persoane adulte care în cauză

nu s-a dovedit bine intenționată – și statutul de recidivist, postexecutoriu în

condițiile art. 37 lit. b) al inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa aplicată

de 10 ani închisoare (cu executare în regim de detenție) este de natură să

răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate

dar și să asigure prevenția generală și reeducarea inculpatului.

Împrejurarea

că inculpatul are o situație familială și profesională stabilă întreținând un

minor provenit dintr-o relație de concubinaj, având o locuință și un loc de

muncă, relativ stabil s-a considerat a fi fost modificată corespunzător prin

stabilirea pedepselor individuale la minimul legal special prevăzut de lege /

neaplicarea unui spor de recidivă și concurs de infracțiuni.

Din

oficiu instanța de control judiciar a apreciat însă că interzicerea dreptului

de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen. – ca

pedeapsă accesorie și complementară – este nejustificată cu privire la

inculpatul în cauză, dispunând prin Decizia penală nr. 8/MP din 23 aprilie 2004,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului și

desființarea parțială a sentinței, pe latură penală numai sub aspectele de

netemeinicie sus-menționate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate. Conform art. 383 alin. (1) C. proc. pen. a fost computată

din pedeapsă detenția preventivă în continuare la zi, iar în baza art. 383 alin.

(1) rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost

menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului/apelant G.F.M.

3.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către G.F.M. reiterându-se

criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel, circumscrise cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul

amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform

art. 197 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de viol „actul sexual, de

orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin

constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de

a-și exprima voința”, fapta ilicită amintită având caracter agravant – și fiind

pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 ani și interzicerea unor drepturi – dacă

„victima nu a împlinit vârsta de 15 ani”; de asemenea potrivit art. 202 alin.

(1) C. pen. „actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în

prezența unui minor” sunt incriminate ca infracțiune de corupție sexuală

pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani [în materie penală prin acte

obscene se înțeleg acele acțiuni, atitudini, gesturi, manifestări nerușinate,

triviale, indecente, vulgare care aduc atingere persoanei simțului comun

sentimentului de bună cuviință fiind indicate exemplificativ: excitarea

organelor sexuale, palparea, dezgolirea acestora, practicarea sau încetarea

actului, sugerarea acestuia prin gesturi, atitudini, contactul, atingerea

organului sexual al făptuitorului de cel al minorului etc.].

Din

probele administrate pe parcursul procesului penal respectiv: procesul-verbal

de cercetare la fața locului și fotografiile judiciar-operative întocmite cu

această ocazie, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele

fotografice, declarațiile părții vătămate C.V. și cele ale minorului G.D.F.,

actele medico-legale, raportul de expertiză biocriminalistică, declarațiile

martorilor D.M.M., V.I., V.C., A.M., V.O., V.G., A.G., procesul-verbal de

verificare telefonică, planșele fotografice privind urmele biologice ridicate

de la locul comiterii faptei și depozițiile inculpatului, rezultă că noaptea de

27 iunie 2008, în prezența minorului G.D.F., în vârstă de 12 ani, profitând de

neputința minorei C.V., în vârstă de 13 ani, de a se apăra, inculpatul G.F.M. a

proferat amenințări la adresa acesteia și a întreținut cu ea un raport sexual

normal, fapte prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen., în concurs art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul săvârșindu-le

mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Apărarea

inițială a inculpatului în sensul că i-a întâlnit pe cei doi minori, partea

vătămată C.V. și martorul G.D.F., i-a condus la o căsuță din Complexul P.

Costinești și le-a oferit mâncare, adăpost peste noapte, că a întreținut raport

sexual oral cu minora și ulterior a avea și un raport sexual normal, fără a o

constrânge - conform primelor declarații făcute potrivit art. 70 alin. (3) C.

pen., inclusiv la judecător cu ocazia ascultării în vederea arestării la 07 iulie

2009 – retractate ulterior fără justificări când a susținut că nu a avut raport

sexual/nu a săvârșit acte cu caracter obscen asupra părții vătămate minore –

este contrazisă/infirmată de declarațiile constante în sens contrar ale părții

vătămate coroborate cu planșele fotografice privind urmele biologice ridicate

de la locul comiterii faptei, raportul de expertiză biocriminalistică, actele

medico-legale, declarațiile minorului G.D.F. date în cursul urmăririi penale,

probe în acuzare atestând în mod univoc/indubitabil că minora a fost victima

unui raport sexual, prin constrângere în prezența minorului G.D.F. în vârstă de

12 ani la data și în împrejurările arătate prin actul de inculpare prevăzute

ulterior prin sentință, iar autorul este inculpatul; se rețin declarațiile

minorului G.D.F. în acuzare, respectiv cele date în cursul urmăririi penale

deoarece a fost audiat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, iar la

recunoașterea din fotografiile judiciare, l-a indicat, fără a fi influențat, pe

inculpat, în timp ce pentru revenirea în fața instanței nu are nici o

explicație plauzibilă.

Sub

aspectul individualizării pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 72 C.

pen., printre care pericolul social concret al faptei – dat de împrejurările

comiterii acesteia, pe fondul fragilității psihice a celor doi minori, cu un

nivel redus de instruire, aflați într-un disconfort material evident ceea ce

i-a vulnerabilizat, supunându-se cu ușurință unei persoane adulte (care în

cauză nu s-a dovedit bine intenționată), precum și față de circumstanțele

personale ale inculpatului, recidivist, pedeapsă aplicată de 1 an închisoare

este de natură să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare,

insecuritate dar și să asigure prevenția generală și reeducarea inculpatului.

Conform

art. 385

16

alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării

preventive de la 7 iulie 2008 la 7 iulie 2009.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 8/MP din

23 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 7 iulie  2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 7 iulie 2009.