ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1249/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul V.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 24/MP din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3194/118/2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 3194/118/2013, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de către inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și 3 teza I C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

A fost condamnat pe inculpatul V.M. la pedeapsa închisorii de 12 ani

În baza art. 197 alin. (1) si alin. (3) teza I C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și e) C. pen., pe o perioada de 8 ani după executarea pedepsei principale.

I-a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., în baza art. 350 la motivul arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 26 din 28 februarie 2013 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, cu începere de la 27 februarie 2013 lăzi.

În baza art. 14, art. 17 alin. (1), art. 346 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul V.M., către partea vătămată P.S.I., reprezentată legal de P.M.M. și P.G., la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând despăgubiri civile daune morale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. C. proc. pen., art. 353 alin. (1) C. proc. pen., art. 1.63 alin. (5) teza a II-a și alin. (6) lit. b) C. proc. pen. a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V.M. până la concurența sumei de 20.000 lei.

Dispoziția privind măsura asiguratorie este executorie de la data pronunțării, urmând a se comunica de îndată Camerei Executorilor Judecătorești.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul V.M., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 900 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, din fondurile M.J. către B.C. în favoarea av. B.C. - 300 lei, B.E. -200 lei și P.E. - 400 lei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat."

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 258/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.M. - zis "M.", pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în fapt în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 23 februarie 2013, prin amenințare cu un briceag și exercitarea actelor de violență, a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată Panait Simona-Iana, în vârstă de 14 ani.

Dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate; raportul de constatare medico-legală din 25 februarie 2013 al S.J.M.L. Constanța; raportul de evaluare psihologică din 01 martie 2013 întocmit de D.G.A.S.P.C. Constanța; ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară din com. Mihai Viteazu; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 martie 2013 al S.J.M.L. Constanța; procesul- verbal de recunoaștere din grup și planșa fotografică; procesul- verbal - caracteristici tatuaje și planșa fotografică; procesele-verbale și planșe fotografice de recunoaștere după fotografie; procese-verbal de cercetare la fața locului; procesul-verbal de conducere în teren; harta relațională tiplisting telefonic pentru numărul de apel X ce reprezintă convorbirile efectuate cu numerele de apel X; declarațiile martorilor: D.C., F.E.L., S.A., P.G., G.F., B.I.; procesele-verbale de confruntare; declarațiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii P.G. - tatăl părții vătămate (fila 34), F.E.L. (fila 35), S.A. (fila 38), G.F. (fila 59), P.M.M. - mama părții vătămate ( fila 60), D.C. (fila 88), B.I. (fila 89), S.A.M. (fila 90) - propusă în apărare de către inculpat, M.I.C. (fila 127).

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, manifestarea sa de voință în acest sens fiind consemnată în procesele-verbale atașate la dosar (filele 25 și 33), acesta ținând însă să menționeze că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale, depoziții în cursul cărora a susținut că a întreținut raportul sexual cu partea vătămată cu acordul acestuia.

Din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 24 februarie 2013, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Cogealac au fost sesizați de către tatăl părții vătămate P.S.I., în vârstă de 14 ani, cu privire la faptul că în seara de 23 februarie 2013, fiica sa a fost victima infracțiunii de viol.

În urma examinării medico-legale a părții vătămate s-a stabilit că aceasta prezenta o deflorare recentă, ce putea data din 23 februarie 2013.

Partea vătămată este elevă în clasa a Vll-a la Școala Generală din com. Mihai Viteazu și locuiește împreună cu părinții săi. în urmă cu aproximativ 2-3 luni, aceasta a fost contactată la telefon de către inculpatul V.M., care s-a prezentat ca fiind „M." și care i-a spus că dorește să o cunoască. Partea vătămată l-a întrebat pe acesta de unde are numărul său de telefon, însă el a refuzat să-i spună, precizându-i că îl are de la un băiat care o cunoaște foarte bine.

La data de 23 februarie 2013, înjurai orei 16

00

partea vătămată a fost sunată de către inculpatul V.M., care i-a propus să se întâlnească, spunându-i că va ajunge în comuna Mihai Viteazu, în jurul orei 17

30

. La scurt timp, partea vătămată a fost din nou sunată, iar inculpatul i-a spus să vină în fața bisericii din localitate, pentru a se întâlni.

Când a ajuns în locul indicat, partea vătămată s-a oprit lângă un autoturism în interiorul căruia s-a urcat de bună-voie, fără a fi constrânsă în vreun mod. In partea dreaptă, pe bancheta din spate, se afla inculpatul V.M., locul din partea dreaptă față era ocupat de martora F.E.L., iar la volan se afla martorul S.A.

Înainte de sosirea părții vătămate, inculpatul le-a solicitat celor doi martori să-i spună părții vătămate că se numesc „I.„ și „V.,, și întrucât se temeau de el, cei doi martori s-au conformat celor propuse de inculpat.

Cei patru s-au deplasat cu autoturismul către localitatea Sinoe și au oprit în centrul acestei localități, la un magazin, unde au întrebat de existența unui bar situat în apropiere. întrucât nu au găsit o locație care să le placă, la sugestia inculpatului, s-au deplasat cu autoturismul până în localitatea Năvodari.

Când au ajuns în localitatea Năvodari, au mers la un bar, unde inculpatul a cumpărat alcool pentru el și partea vătămată, insistând ca aceasta să consume băutura pe care i-o cumpărase.

După aproximativ 30 minute, cei patru au părăsit barul și s-au oprit în fața magazinului aparținând SC N.C. SRL, de unde inculpatul și martorul S.A. au cumpărat mai multe alimente.

După ce au mâncat, la solicitarea și indicațiile inculpatului, martorul S.A. a condus autoturismul în zona unui teren viran situat la ieșirea din localitatea Năvodari.

Pe drumul către câmp, inculpatul i-a spus părții vătămate că dorește să întrețină relații sexuale cu ea, însă minora i-a zis că nu este pregătită și că este virgină.

Inculpatul a întrebat-o, evident într-o notă de ironie, pe martora F.E.L. cum poate să verifice acest aspect, tot el precizând că există două variante - să folosească degetul ori fata să se culce cu el - moment în care minora i-a spus că nu acceptă niciuna din variante și că vrea să meargă acasă, solicitare căreia nu i s-a dat curs.

Ajungând în zona unui teren viran, inculpatul i-a cerut martorului S.A. să oprească mașina pentru a se convinge că fata este virgină și întrucât aceasta nu a fost de acord, inculpatul i-a cerut martorei Flera Elena Liliana să-i spună minorei ce i s-a întâmplat altei fete care a refuzat să întrețină cu el relații sexuale, martora declarând că i-a cerut acest lucru pentru a o speria pe partea vătămată, aceasta a țipat, inculpatul amenințând-o că o lasă pe câmp dacă nu acceptă să aibă raport sexual cu el.

Deși partea vătămată nu a detaliat în declarațiile sale că inculpatul i-ar fi penetrat-o inițial cu degetul, această acțiune a inculpatului este dovedită prin declarația martorei F.E.L. din cursul urmăririi penale (fila 95), precum și din depoziția martorului S.A. din cursul judecății.

La un moment dat, cei doi martori au coborât din autoturism, S.A. lăsându-i cheile inculpatului, la solicitarea acestuia. Inculpatul a blocat portierele, a amenințat-o cu un briceag pe minoră - are continua să se opună și cerea să iasă din mașină spunând că îi este rău - și, după ce a lovit-o cu palma peste cap, i-a dat jos pantalonii și a întreținut un raport sexual normal cu aceasta.

În timpul în care au stat afară, la 4-5 metri de mașină, martorii au auzit-o pe fată țipând și plângând.

Întorcându-se în mașină, F.E.L. și S.A. au constatat că fata plângea și spunea că îi este rău, astfel încât i-au cerut inculpatului să o lase în pace.

Inculpatul s-a exprimat în acel moment „s-o ia dracu, că nu am reușit să fac nimic", referindu-se la faptul că nu reușise să ejaculeze și i-a deschis portiera părții vătămate, intenționând să o lase pe câmp - aceasta căzând lângă mașină -, însă martora F.E.L. a insistat să fie luată în mașină și dusă acasă.

Martorul S.A. s-a urcat la volanul autoturismului și cu toții au pornit spre casă.

Pe drumul spre casă, deși era într-o evidentă stare de rău, inculpatul i-a cerut minorei să „termine ce a început" (martorul S.A. declarând în cursul urmăririi penale că a bănuit că inculpatul dorea să ejaculeze), moment în care martorul a intervenit și i-a cerut să o lase în pace spunându-i „las-o frate, nu vezi cum e?".

În continuare, inculpatul i-a cerut minorei să-i „facă sex oral", martorul intervenind din nou, cerându-i să o lase în pace.

Aceste aspecte au fost reținute în baza declarațiilor martorilor F.E.L., S.A. și ale părții vătămate.

Ca urmare a actelor sexuale exercitate asupra sa cu consecința deflorării, partea vătămată a sângerat imediat la nivel vaginal.

Instanța de fond a reținut că martora S.A.M., iubita inculpatului din acea perioadă, a declarat că, în după-amiaza zilei în care a avut loc incidentul îl sunase pe inculpat dar acesta nu îi răspunsese, iar când a ajuns acasă pe la ora 24.00, a constatat că era plin de sânge pe tricou, motivând că s-a zgâriat. A declarat martora că inculpatul nu era murdar de sânge și pe piele și că atât ea cât și sora ei s-au uitat cu atenție și au constatat că nu era zgâriat, fapt care le-a dat de bănuit ca ,,a fost la femei".

Ca urmare a apelului telefonic, la locuința inculpatului s-au prezentat lucrătorii de poliție cărora partea vătămată le-a relatat ce i s-a întâmplat.

În legătură cu împrejurările în care a acceptat să întrețină cu inculpatul raportul sexual, partea vătămată a declarat că, după ce martorii au ieșit din mașină, acesta a scos de la spate un briceag pe care i l-a arătat și i-a spus că o va tăia cu el, după care a lovit-o cu palma în zona capului și a dezbrăcat-o de pantaloni.

Susținerea părții vătămate potrivit căreia inculpatul a amenințat-o cu briceagul este confirmată prin declarațiile martorilor F.E.L.

Astfel, martora a declarat inclusiv în fața instanței că, după ce au lăsat-o pe partea vătămată în locul din care o luaseră, inculpatul a închis ușa și a atins-o pe mâna stângă cu un briceag, simțind că a fost înțepată. A declarat martora că, întorcându-se, a observat lama de la briceag, iar inculpatul și-a tras repede mâna. Declarația martorei se coroborează cu depoziția martorului S.A. din cursul judecății, martorul confirmând că, după ce inculpatul a coborât din mașină, aceasta i-a spus că o înțepase cu briceagul, pe care însă martorul a declarat că nu l-a observat.

În ceea ce privește aplicarea loviturii cu palma peste cap, în condițiile în care acest lucru s-a petrecut după ce martorii au coborât din mașină, instanța de fond a avut în vedere declarațiile constante ale părții vătămate în acest sens, precum și mențiunile din raportul de constatare medico-legală de la rubrica „Istoric,, referitoare la mijloacele de constrângere precizate de victimă cu prilejul examinării și anume lovirea cu palma și amenințarea cu cuțitul.

În legătură cu faptul că s-au opus cu întârziere acțiunilor inculpatului și au acceptat să iasă din mașină deși știau ce urma să se întâmple, cei doi martori au declarat că le era teamă de acesta, știind că a executat o pedeapsă privativă de libertate, inculpatul fiind totodată o persoană cu o statură impunătoare.

Instanța de fond a apreciat că, locul în care se aflau (în câmp), prezența celor doi martori - pe care minora îi percepuse ca fiind prietenii inculpatului, lipsa unei reacții prompte a acestora, diferența de vârstă între inculpat și partea vătămată, constituția fizică robustă a inculpatului care se impune a fi evaluată prin prisma nivelului de percepție al unui copil în vârstă de 14 ani, amenințările exercitate de inculpat, atât cu cuțitul cât și verbal - cu lăsarea în câmp a acesteia (martorii corrfirmând că părții vătămate i s-a făcut frică), precum și acțiunea de lovire cu palma peste cap, constituie elemente care conduc la concluzia că victima a fost forțată să se supună abuzului sexual exercitat de către inculpat.

În referire la împrejurările în care inculpatul a convins-o pe partea vătămată să se întâlnească cu el și să îl însoțească, instanța de fond a reținut că:

Martora F.E.L. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul V.M., întrucăt acesta este în relații de amiciție cu prietenul său, martorul S.A.. In seara de 23 februarie 2013, la solicitarea inculpatului, cei doi martori au fost de acord să-l însoțească pe inculpat în localitatea Mihai Viteazu pentru ca acesta să se întâlnească cu o fată. Când au ajuns în localitatea Mihai Viteazu, inculpatul a apelat-o telefonic pe partea vătămată Panait Simona și a stabilit ca loc de mtâlnire, biserica din localitate. înainte de sosirea părții vătămate, inculpatul le-a propus celor doi martori să se recomande în fața părții vătămate ca fiind „I." și „V.", cei doi fiind de acord, întrucât nu cunoșteau intențiile acestuia, totodată fiindu-le teamă de el.

În același timp, inculpatul le-a spus celor doi martori că partea vătămată îl cunoaște ca fiind „M.", nume sub care s-a și prezentat de altfel la sosirea părții vătămate. Cei patru s-au deplasat în localitatea Sinoe, după care l-a sugestia inculpatului au hotărât să meargă în localitatea Năvodari. Martora F.E.L. a declarat că partea vătămată a zis că este mai bine să rămână în localitatea Sinoe, întrucât nu-și dorea să meargă la Năvodari, însă inculpatul V.M. a convins-o spunându-i că „este mai frumos la Năvodari și mai ales dacă nu a fost niciodată, acum are ocazia să meargă".

Când au ajuns în localitatea Năvodari, cei patru s-au deplasat pe strada C., iar la intersecția cu strada R. au virat stânga și la o distanță de 80 de metri au intrat în barul denumit C.B., aparținând SC M.G. SRL Aici, inculpatul, martora și partea vătămată au consumat alcool, martora precizând că partea vătămată a băut puțin din paharul de 50 ml, și deși inculpatul a insistat, aceasta nu a mai băut. Cât timp au stat la bar, respectiv în jur de 20-30 minute, inculpatul l-a apelat cu număr ascuns pe tatăl părții vătămate de pe telefonul martorei. Declarațiile celor doi martori se coroborează cu declarația inculpatului, care a confirmat că l-a apelat pe tatăl părții vătămate, ocazie cu care a aflat de la acesta că fiica sa, are înjur de 14-15 ani.

Totodată, inculpatul a precizat că nu i-a adus la cunoștință acestuia că fiica sa se afla împreună cu el în acele momente, ci doar i-a spus că este prietenul ei și l-a întrebat dacă o lasă să îl însoțească la discotecă. Tatăl părții vătămate nu și-a exprimat acordul în acest sens și i-a spus inculpatului să se prezinte la domiciliul său pentru a sta de vorbă în legătură cu dorința inculpatului. După ce a terminat convorbirea, inculpatul a înștiințat-o pe partea vătămată ce a discutat cu tatăl său, aceasta insistând să se întoarcă în localitatea Mihai Viteazu.

După ce au părăsit barul, cei patru s-au deplasat la un magazin alimentar aparținând SC M.D.C. SRL, situat pe strada D. din orașul Năvodari, de unde inculpatul și martorul S.A. au cumpărat alimente pe care le-au consumat. Apoi, cei patru s-au deplasat pe strada P., au virat stânga pe strada R., iar la ieșirea din localitatea Năvodari, în zona unui teren viran cu vizibilitate spre lacul Corbu, respectiv pe drumul care face cu autoturismul la solicitarea inculpatului, din acest moment evenimentele derulându-se astfel cum s-a arătat mai sus.

În raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 martie 2013 întocmit de S.J.M.L. Constanța, se menționează că minora P.S.I. prezenta diagnosticul de tulburare acută de stres posttraumatic, cu risc de cronicizare și s-a apreciat de către comisia de expertiză medico-legală psihiatrică că aceasta necesită urgent terapie psihiatrică și psihologică pentru a evita cronicizarea afecțiunii psihice.

De asemenea, în urma examinării psihologice, realizate de psiholog I.Ș., din cadrul D.G.A.S.P.C. Constanța, s-a constatat că minora P.S.I. prezintă afectări cu caracter ireversibil în sfera afectiv emoțională de tip traumatic, tulburări de imagine de sine și percepție, în sfera relațional socială, datorată experienței traumatizante de supunere la acte de violență fizică și sexuală, apreciindu-se că aceste evenimente negative au determinat modificări importante în întreaga structură psiho - emoțională, care fac din minora P.S.I., victima abuzului și a agresiunii.

S-a recomandat includerea minorei într-un program personalizat de consiliere, pentru a beneficia de suport emoțional și psihologic în vederea stabilizării și asigurării confortului psihic, indispensabil dezvoltării sale psiho - emoționale și în vederea depășirii traumei suferite.

Cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul V.M. ca fiind cel care a constrâns-o să întrețină raport sexual împotriva voinței sale. De asemenea, cu ocazia desfășurării procedurii de recunoaștere s-a constatat că partea vătămată este vădit afectată de prezența inculpatului, fiindu-i teamă de acesta.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră. Inițial a negat și că ar fi avut vreun raport sexual cu victima minoră, declarând că nu o cunoaște pe partea vătămată și că în ziua incidentului a stat acasă împreună cu concubina sa - S.A.M.

Ulterior, în declarația dată în fața procurorului cât și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată însă cu acordul acesteia.

Susținerea sa potrivit căreia a întreținut actele sexuale cu victima minoră având acordul acesteia, sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză. De asemenea, ceea ce se impune a fi subliniat este faptul că deși inculpatul a declarat că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată cu acordul acesteia, totuși, acesta a recunoscut că s-a prezentat sub un alt nume decât cel real, lucru pe care l-a solicitat și martorilor F.E.L. și S.A.

De asemenea, acesta a recunoscut că i-a reproșat părții vătămate, de unde rezultă în mod fără echivoc intenția sa de a întreține raport sexual cu victima, urmată de refuzul acesteia. În același timp, acesta a declarat că în timpul cât s-a aflat în barul din localitatea Năvodari, partea vătămată i-a solicitat să-l sune pe tatăl ei și să-l întrebe dacă este de acord ca ea să meargă la discotecă. In timpul conversației purtate cu tatăl părții vătămate, inculpatul, potrivit propriei declarații, a fost înștiințat de către acesta că minora are 14-15 ani și i s-a solicitat să se deplaseze la domiciliul său pentru a sta de vorbă în legătură cu minora.

Faptul că inculpatul a cunoscut vârsta victimei este confirmat și prin depozițiile părții vătămate, părinților acesteia cât și ale martorilor S.A. și F.E.L.

Astfel cum s-a arătat, în cursul judecății inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului V.M., care în seara de 23 februarie 2013, prin amenințare cu un briceag și cu faptul că o va abandona în câmp, prin lovirea cu palma peste cap și prin punerea acesteia imposibilitate de a scăpa, blocând portierele autoturismului, a întreținut cu partea vătămată P.S.I. în vârstă de 14 ani, un raport sexual normal, după ce anterior îi introdusese degetul în vagin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Cum probatoriul administrat în cauză a demonstrat fără echivoc faptul că partea vătămată a fost constrânsă pentru a se supune actelor sexuale exercitate de inculpat, cererea acestuia, de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., instanța de apel a apreciat că aceasta este nefondată.

Întrucât inculpatul s-a liberat condiționat din executarea pedepsei anterioare, la data de 22 mai 2013, având un rest neexecutat de 214 zile iar la data comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză termenul de liberare condiționată se împlinise, pedeapsa anterioară fiind astfel considerată executată, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă postexecutorie.

Privind recidiva postcondamnatorie reținută în rechizitoriu, sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existența faptei reținute în sarcina inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii indicate în actul de sesizare a instanței, precum și comiterea acesteia de către inculpatul trimis în judecată, urmând a se pronunța condamnarea acestuia.

Instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările, modul concret de comitere, inculpatul acționând cu premeditare, plănuind din timp acțiunile sale și folosindu-se de prietenii săi pe care i-a manipulat și i-a convins să-l ajute la ascunderea identității reale, să-i faciliteze minorei ieșirea în oraș, să asigure transportul cu autoturismul pentru a găsi o locație potrivită acțiunilor sale infracționale premeditate

Totodată, s-a ținut seama de mijloacele folosite pentru a constrânge victima - amenințarea cu cuțitul, amenințarea cu lăsarea în câmp, blocarea ușilor mașinii, lovirea cu palma -, de vârsta fragedă a părții vătămate, inculpatul profitând de imaturitatea acesteia, de faptul că acesta cunoștea că partea vătămată nu-și începuse viața sexuală, de modul înjositor în care inculpatul a tratat-o pe minoră inclusiv după comiterea faptei (înjurând-o și intenționând să o abandoneze în câmp), de modul primitiv în care s-a comportat, inculpatul insistând să obțină cu orice preț și în orice condiții satisfacția sexuală, insistând ca victima să întrețină și un act sexual oral cu el, deși aceasta era într-o vădită stare de rău, de disprețul total manifestat și față de părinții minorei, inculpatului nepăsându-i nicio clipă că tatăl acesteia îi ceruse să o aducă acasă, de urmările grave ale acțiunilor sale, acestea având repercusiuni negative asupra psihicului fragil al victimei, ca și asupra dezvoltării sale viitoare, dar și de faptul că inculpatul nu a avut nicio rezervă în a acționa și chiar și-a premeditat fapta la nici un an de la data liberării sale condiționate, demonstrând astfel disprețul total față de normele de conviețuire socială.

Prima instanță a apreciat că toate aceste elemente conduc la reținerea unei gravități sporite a faptei inculpatului.

Având în vedere conduita procesuală necorespunzătoare, inculpatul nerecunoscând că a constrâns victima și că i-a cunoscut vârsta ceea ce demonstrează neasumarea responsabilității față de consecințele acțiunilor sale, dar și circumstanțele personale negative ale inculpatului, acesta suferind anterior alte două condamnări pentru infracțiuni grave atât prin natura lor cât și prin cuantumul pedepselor aplicate, instanța de fond a considerat că și persoana inculpatului prezintă o periculozitate socială sporită.

Față de aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 12 ani.

În conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și e) C. pen., pe o perioada de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În cadrul analizei asupra necesității interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., instanța de fond a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise, fiind neîndoielnic că acesta nu au valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale elective publice, de a ocupa o funcții implicând exercițiul autorității de stat. Totodată, instanța a considerat că inculpatul este nedemn de a-și exercita drepturile părintești ori de a fi tutore ori curator, prin fapta de viol comisă asupra unui minor, în împrejurările și modalitatea descrise anterior, acesta demonstrând că nu este o persoană responsabilă și conștientă de fragilitatea și nevoia de echilibru psiho-emoțional al unui copil, de consecințele producerii unui dezechilibru atât de grav ca cel produs părții vătămate minore din prezenta cauză, deși după cum a susținu, inculpatul este tatăl biologic al unei fetițe în vârstă de 10 ani împreună cu care locuiește.

În consecință, rn temeiul art. 71 C. pen., instanța i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere că inculpatul a fost reținut la data de 27 februarie 2013 și ulterior arestat preventiv la 28 februarie 2013 prin încheierea nr. 26 din 28 februarie 2013 a Tribunalului Constanța, măsura fiind menținută succesiv în conformitate cu dispozițiile art. 300 și 300 C. proc. pen., timpul măsurilor preventive a fost dedus, în conformitate cu art. 88 C. pen., din pedeapsa închisorii aplicate.

Întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă fără să fi suferit modificări în favoarea acestuia, dimpotrivă, s-au consolidate prin adrninistrarea întregului probatoriu care a confirmat acuzațiile aduse prin actul de trimitere în. judecată, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura preventivă dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 26 din 28 februarie 2013 a Tribunalului Constanța

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 euro (echivalentul în lei a acestei sume).

Având în vedere că acțiunile inculpatului exercitate prin constrânere asupra părții vătămate care nu-și începuse viața sexuală, la o vârstă fragedă a victimei când personalitatea acesteia era în formare, au afectat-o în mod ireversibil, au avut un efect traumatic asupra acesteia, determinând modificări importante în întreaga structură psiho-emoțională a minorei, pe care chiar dacă în prezent, datorită imaturității biologice, minora încă nu conștientizează importanța lor, cu siguranță le va resimți pe măsura maturizării sale, instanța de fond a apreciat că în cauză se justifică acordarea unor daune morale, sens în care, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată, iar în temeiul art. 14, art. 17 alin. (1), art. 346 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. a dispus obligarea inculpatului V.M. la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de partea vătămată Constantin Oana.

Conform C. proc. pen., art. 163 alin. (5) teza a II-a și alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V.M., până la concurența sumei de 20.000 lei, luarea acestei măsuri asigurătorii fiind obligatorie în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu ori această capacitate este restrânsă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul V.M., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul V.M., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În susținerile orale apelantul inculpat prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si rejudecând sa se dispună, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, sub minimul special prevăzut de lege, față de declarația inculpatului dată la termenul din 19 decembrie 2013 și celelalte probe administrate, din care rezultă ca nu a exercitat violențe asupra părții vătămate.

La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrata sub același număr.

Prin Decizia penală nr. 24/MP din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul fdrmulat de apelantul inculpat V.M. împotriva sentinței penale nr. 379 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 3194/118/2013.

În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen., în referire la art. 350 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen., în referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului apelant V.M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus pentru apelantul inculpat V.M., arestul preventiv de la 15 octombrie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat V.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 700 lei.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilori desemnați fin oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat C.L. și de 300 lei în favoarea avocat R.N.

Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale nr. nr. 379 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 3194/118/2013, prin prisma criticilor aduse de inculpat, cât și din oficiu conform art. 371 alin. (1) și (2) C. pen., instanța de apel a constatat că apelul formulat, este nefondat pentru consideretele care urmează a fi prezentate.

Instanța de apel a aprciat că, procedând la soluționarea cauzei, prima instanța pe baza unei analize temeinice și complete a probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridica corespunzătoare dovezilor produse, confirmând rechizitoriul.

Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel a apreciat că, atât organul de urmărire, cât si instanța de fond au reținut corect și complet împrejurările în care s-a săvârșit fapta.

S-a mai reținut că s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, și întemeiat prima instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de disp. art. 198 alin. (1) C. pen., raportat la probatoriul administrat în cauza din care rezultă ca partea vătămata a fost constrânsa pentru a se supune actelor sexuale exercitate de inculpat, astfel cum au fost descrise in situația de fapt prezentata.

De altfel, inculpatul contesta greșita individualizare a pedepsei la care a fost condamnat de instanța fondului.

Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că instanța de fond a făcut o justa interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. S-au avut în vedere criteriile cuprinse în partea generala a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise dedus din împrejurările și modul concret de comitere astfel cum corect a reținut instanța fondului, că inculpatul a acționat cu premeditare plănuind din timp acțiunile sale și manipulându-și prietenii pe care i-a convins să-1 ajute să-și ascundă identitatea reala, să ușureze minorei ieșirea din oraș, precum și să asigure transportul cu autoturismul pentru a găsi o locație adecvată acțiunilor sale infracționale premeditate.

În aprecierea gradului concret de pericol social al faptei, s-a ținut seama de mijloacele folosite de inculpat pentru a constrânge victima, respectiv amenințări cu cuțitul, cu lăsarea in câmp, cu blocarea ușii mașinii, cu lovirea cu palma.

S-a mai avut în vedere că nu poate fi ignorată nici vârsta frageda a părții vătămate de a cărei imaturitate inculpatul a profitat, cunoscând ca minora nu-și începuse viața sexuala.

Totodată, s-a avut în vedere modul umilitor în care inculpatul a tratat-o pe minora, inclusiv după comiterea faptei, injuriind-o și amenințând-o că o va abandona în câmp, modalitatea josnică în care s-a comportat, urmărind cu orice preț satisfacția sexuală, prin întreținerea, atât a unui act sexual normal, cât și a unui act sexual oral, deși minora se afla intr-o stare vădita de rău, precum și îirîflătn^^^ dezvoltării psihice și fizice ale părții vătămate.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a avut în vedere și conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului, care a negat constant că, a constrâns partea vătămată și că i-a cunoscut vârsta, deși probele dosarului au dovedit contrariul, urmărind prin aceasta ușurarea situației sale juridice.

Față de cele doua condamnări anterioare, pentru infracțiuni grave, atât prin natura lor cât și prin cuantumul pedepselor aplicate, întemeiat, s-a reținut că în mod justificat prima instanță a apreciat că persoana inculpatului prezintă o periculozitate socială sporită.

Ca atare, s-a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare cu privare de libertate aplicata inculpatului a fost corect dozată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind aptă să îndeplinească coordonatele stabilite de disp. art. 52 C. pen., privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsura reala de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de aceste argumente, instanța de prim control judiciar a apreciat că în cauză nu există elemente care să convingă în sensul reducerii pedepsei aplicate prin sentința penala supusa controlului judiciar de față.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate §i rejudecând pe fond, reducerea pedepsei aplicate.

În subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) (teza I) cu aplic, art. 37 lit. b C. pen. anterior în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen. cu aplic. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., și aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de noua încadrare juridică dată faptei.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare;

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. In consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Examinând recursul declarat de inculpatul V.M. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la data de 19 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen. anterior astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a tăcut o greșită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitarea de reducere a pedepsei nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din N.C.P.

Astfel, examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, se constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

Sub aspectul mcriminării, infracțiunea de viol, astfel cum a fost săvârșită de inculpat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen., se regăsește în N.C.P. în dispozițiile art. 218 alin. (1), (3) lit. a) și c) C. pen.

În condițiile N.C.P., se constată că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt de la 5 la 12 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 10 la 25 de ani închisoare.

Respectând principiul proporționalității pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de fond.

Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 24/MP din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa în parte decizia recurată cât și sentința penală nr. 379 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând, în aceste limite.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior,- va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) (teza I) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit c) C. pen. cu aplic. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Va aplica pedeapsa accesorie în conținutul prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., pe lângă pedeapsa principală.

Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2013 la 09 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 24/MP din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată cât și sentința penală nr. 379 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând, în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) (teza I) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen. cu aplic. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Aplică pedeapsa accesorie în conținutul prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., pe lângă pedeapsa principală.

Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2013 la 09 aprilie 2014.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2014.