ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3044/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 265 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului lași, secția penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) și b) și art. 403 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 527 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului lași definitivă prin decizia penală nr. 3568 din 4 iulie 2007 a I.C.C.J, secția penală, formulată de condamnatul A.C. A fost obligat revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. În ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a invocat de către condamnat schimbarea atitudinii procesuale a coinculpatului S.O. în sensul recunoașterii că declarațiile date în cauză au fost contrare adevărului.

Tribunalul a constatat că modificarea poziției procesuale a unui coinculpat sau chiar a revizuientului nu poate fi considerată ca faptă sau împrejurare nouă, ci doar un argument pentru a readministra un mijloc de probă, respectiv reaudierea coinculpatului S. Faptele sau împrejurările ce se doresc a fi dovedite, respectiv neimplicarea revizuientului în vreo tranzacție, nu sunt noi, ci au fost cunoscute chiar din faza de urmărire penală, când audiat fiind, revizuientul a prezentat aceleași împrejurări, pe care ulterior Ie-a invocat și în fața instanței. Or, în calea de atac a revizuirii nu este posibilă readministrarea probatoriului (cum se solicită în speță) sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat.

În ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a invocat faptul că martorul C.S. ar fi declarat mincinos, că împotriva acestuia a fost formulată o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă procurorul a constatat că fapta este prescrisă, astfel încât s-a solicitat să se constate de către instanță în cadrul procedurii de revizuire săvârșirea acestei infracțiuni. Audiat în procedura de revizuire, martorul a declarat că nu-și mai menține declarațiile date pe parcursul procesului penal, incriminatoare la adresa revizuientului, întrucât nu corespund adevărului.

Analizând însă declarațiile date de acest martor în cauza a cărei revizuire se cere, tribunalul a constatat că acesta a dat declarații diferite pe parcursul procesului penal, iar la aprecierea probatoriului instanțele au reținut ca exprimând adevărul pe acelea care îl incriminează pe revizuient și care se coroborează cu alte declarații date de coinculpați și martori din aceeași cauză. De altfel, instanțele care au dispus condamnarea revizuientului au verificat apărările constante ale acestuia, iar înlăturarea acestora nu s-a făcut doar în baza depoziției martorului C., ci și a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.

Concluzionând, tribunalul a constatat că declarațiile martorului C., incriminatoare la adresa revizuientului, sunt conforme cu adevărul judiciar stabilit de către instanțele de judecată prin coroborarea întregului ansamblu probator iar simpla revenire asupra acestora, la acest moment, nu este suficientă pentru a fi considerate aceste mărturii ca fiind mincinoase. De asemenea, s-a reținut că revizuientul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei în perioada 30 aprilie -30 iulie 2008, când s-a întâlnit cu numiții C. și S. care au fost de acord să dea declarații în fața notarului, de revenire asupra celor declarate în timpul procesului penal în care revizuientul a fost condamnat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul condamnat, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire.

Prin decizia penală nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului. A fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în esență că din interpretarea disp. art. 394 alin. (1) și ( 2) C. proc. pen. rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în cursul procesului penal, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.

Or, din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnat, rezultă că acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă cererea de revizire. Astfel, cu referire la art. 394 lit. a) C. proc. pen., s-a reținut că aspectele invocate de coinculpatul S. au făcut obiectul apărărilor formulate de către revizuient ce a susținut pe parcursul procesului penal neimplicarea sa în săvârșirea faptelor, susțineri ce au fost analizate și înlăturate de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și de către instanțele de control judiciar. În ce privește cazul prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., s-a reținut că prima instanță a dat eficiență disp.

art. 395 alin. (2) C. proc. pen. , statuând în mod corect asupra inexistenței infracțiunii de mărturie mincinoasă. Mai mult, hotărârea de condamnare a revizuientului a fost pronunțată în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză, ce a confirmat situația de fapt și vinovăția acestuia în comiterea faptelor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, susținând în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o. Recursul este nefondat. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce are drept finalitate înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii unor împrejurări esențiale ori datorate săvârșirii unor infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei.

În ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., legiuitorul a avut în vedere descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, adică a unor fapte probatorii, iar nu a unor noi mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, o readministrare a probatoriului sau o reapreciere a acestuia. În ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., fapta de ascundere a adevărului comisă de martor trebuie să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, ceea ce înseamnă că eroarea cuprinsă în hotărârea supusă revizuirii a fost determinată de mărturia mincinoasă dată în cauză.

În speță, așa cum au reținut instanțele de fond și apel, pe parcursul procesului penal revizuientul a negat în mod constant implicarea sa în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar ulterior condamnat. Solicitarea sa de revizuire a hotărârii de condamnare nu are la bază existența unor fapte probatorii noi, ci o revenire a unui coinculpat, respectiv a unui martor(ulterior rămânerii definitive a hotărârii) asupra declarațiilor inițiale incriminatoare la adresa revizuientului. Altfel spus, se tinde la readministrarea unei părți a probatoriului inițial, pentru a se susține astfel apărarea constantă pe care condamnatul și-a făcut-o pe parcursul procesului penal, lucru care, potrivit celor expuse anterior, nu este posibil pe calea revizuirii.

Pe de altă parte, așa cum rezultă și din hotărârea a cărei revizuire se cere, vinovăția condamnatului a fost stabilită și pe baza altor probe, iar nu exclusiv prin cele puse în discuție pe calea revizuirii. În consecință, în mod corect s-a reținut atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., astfel încât recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul A.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.