ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3044/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 265 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului lași,

secția penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) și b) și art. 403 C. proc.

pen. a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 527 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului lași definitivă

prin decizia penală nr. 3568 din 4 iulie 2007 a I.C.C.J, secția penală,

formulată de condamnatul A.C.

A fost obligat revizuientul la 400 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În ce privește cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc.

pen.

s-a invocat de către condamnat schimbarea atitudinii procesuale

a coinculpatului S.O. în sensul recunoașterii

că

declarațiile date în cauză au fost contrare adevărului.

Tribunalul a constatat că modificarea poziției procesuale

a unui coinculpat sau chiar a revizuientului nu poate fi considerată ca faptă

sau împrejurare nouă, ci doar un argument pentru a

readministra un mijloc de probă, respectiv reaudierea coinculpatului

S.

Faptele sau împrejurările ce

se doresc a fi dovedite, respectiv

neimplicarea revizuientului în vreo tranzacție, nu sunt noi, ci au fost

cunoscute chiar din faza de urmărire penală, când audiat

fiind, revizuientul a prezentat aceleași împrejurări, pe care ulterior Ie-a

invocat și în fața instanței.

Or, în calea de atac a revizuirii nu este posibilă

readministrarea probatoriului (cum se solicită în speță) sau

prelungirea ori reinterpretarea probatoriului

administrat.

În ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a invocat faptul că martorul C.S. ar fi

declarat mincinos, că împotriva acestuia a fost formulată o plângere penală

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă procurorul a

constatat că fapta este prescrisă, astfel încât s-a solicitat să se constate de

către instanță în cadrul procedurii de revizuire săvârșirea acestei

infracțiuni.

Audiat în procedura de revizuire, martorul a declarat că

nu-și mai menține declarațiile date pe parcursul procesului penal,

incriminatoare la adresa revizuientului, întrucât nu corespund adevărului.

Analizând însă declarațiile date de acest martor în cauza

a cărei revizuire se cere, tribunalul a constatat că acesta a dat declarații

diferite pe parcursul procesului penal, iar la aprecierea

probatoriului instanțele au reținut ca exprimând

adevărul pe acelea

care îl incriminează pe revizuient și care se

coroborează cu alte declarații date de coinculpați și martori din aceeași

cauză.

De altfel, instanțele care au dispus condamnarea

revizuientului au verificat apărările constante ale acestuia, iar

înlăturarea acestora nu s-a făcut doar în baza

depoziției martorului C., ci și a celorlalte mijloace de probă administrate în

cauză.

Concluzionând, tribunalul a constatat că declarațiile

martorului C., incriminatoare la adresa revizuientului, sunt conforme cu

adevărul judiciar stabilit de către instanțele de judecată prin coroborarea

întregului ansamblu probator iar simpla revenire asupra acestora, la acest

moment, nu este suficientă pentru a fi considerate aceste mărturii ca fiind

mincinoase.

De asemenea, s-a reținut că revizuientul a beneficiat de

întreruperea executării pedepsei în perioada 30 aprilie -30 iulie 2008, când

s-a întâlnit cu numiții C. și S. care au fost de acord să dea declarații în

fața notarului, de revenire asupra celor declarate în timpul procesului penal

în care revizuientul a fost condamnat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul

condamnat, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de

revizuire.

Prin decizia penală nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de

Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat

apelul condamnatului.

A fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut în esență că din

interpretarea disp. art. 394 alin. (1) și (

2) C. proc. pen. rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de

condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea

administrării unor

probe noi sau a readministrării celor deja

administrate în cursul procesului penal, ci trebuie să se fundamenteze pe

relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii

unor fapte penale în legătură cu cauza

respectivă.

Or, din analiza motivelor pe care s-a întemeiat

cererea de revizuire promovată de condamnat, rezultă că acesta nu a învederat

nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă cererea de revizire.

Astfel, cu referire la art. 394 lit. a) C. proc. pen., s-a

reținut că aspectele invocate de coinculpatul S. au făcut obiectul apărărilor

formulate de către revizuient ce a susținut pe parcursul

procesului penal neimplicarea sa în săvârșirea

faptelor, susțineri ce

au fost analizate și înlăturate de către instanța

care a pronunțat

hotărârea de condamnare și

de către instanțele de control judiciar.

În ce privește cazul prev. de art. 394 lit.

b) C. proc. pen., s-a reținut că prima instanță a dat eficiență disp.

art. 395 alin. (2) C. proc. pen.

,

statuând în mod corect asupra inexistenței infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

Mai mult, hotărârea de condamnare a revizuientului a fost

pronunțată în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză,

ce a confirmat situația de fapt și vinovăția acestuia în comiterea faptelor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul

condamnat, susținând în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce are drept

finalitate înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca

urmare a necunoașterii unor împrejurări esențiale ori datorate săvârșirii unor

infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei.

În ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.

a) C. proc. pen., legiuitorul a avut în vedere descoperirea unor fapte sau

împrejurări noi, adică a unor fapte probatorii, iar nu a unor noi mijloace de

probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a

probațiunii pentru fapte deja cunoscute și

verificate

de instanțele care au soluționat cauza, o readministrare a

probatoriului

sau o reapreciere a acestuia.

În ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.

b) C. proc. pen., fapta de ascundere a adevărului comisă de martor trebuie să

fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, ceea ce

înseamnă că eroarea cuprinsă în hotărârea

supusă

revizuirii a fost determinată de mărturia mincinoasă dată în

cauză.

În speță, așa cum au reținut instanțele de fond și apel,

pe parcursul procesului penal revizuientul a negat în mod constant implicarea

sa în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, iar ulterior

condamnat.

Solicitarea sa de revizuire a hotărârii de condamnare nu

are la bază existența unor fapte probatorii noi, ci o revenire a unui

coinculpat, respectiv a unui martor(ulterior rămânerii definitive a hotărârii)

asupra declarațiilor inițiale incriminatoare la adresa revizuientului.

Altfel spus, se tinde la readministrarea unei părți a

probatoriului inițial, pentru a se susține astfel apărarea constantă pe care

condamnatul și-a făcut-o pe parcursul procesului penal, lucru care, potrivit

celor expuse anterior, nu este posibil pe calea revizuirii.

Pe de altă parte, așa cum rezultă și din hotărârea a cărei

revizuire se cere, vinovăția condamnatului a

fost stabilită și pe baza

altor probe, iar nu exclusiv prin cele puse în

discuție pe calea revizuirii.

În consecință, în mod corect s-a reținut atât de către

instanța de fond, cât și de către cea de apel că motivele invocate în

susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.

394 lit. a) și b) C. proc. pen., astfel încât recursul declarat de condamnat

este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul

A.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.