ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanții B.C.I., C.D., G.A.M., G.M., G.A.M., M.E.R., M.L., M.M., S.M.,

S.A.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Relația cu

Parlamentul obligarea acestuia la plata suplimentului postului în procent de

25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în

procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului, respectiv 1 ianuarie 2004 și până la data plății

efective.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că

până în prezent nu au beneficiat de suplimentul postului și suplimentul

gradului, întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese a fost

suspendată succesiv pentru anul 2005 prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici și pentru anul 2006 prin art. 148 din O.G. nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici.

Mai arată reclamanții, că art. 29 din Legea nr.

188/1999, devenit ulterior art. 31 astfel cum a fost modificat și completat,

prevede că: „Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la

un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă,

suplimentul postului și suplimentul gradului.

Pentru anul 2007 și 2008 această suspendare nu

a mai fost menținută.

Prin sentința nr. 699 din 23 februarie 2009

Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanții B.C.I., C.D., G.M., G.A.M., M.E.R., M.L., M.M., S.M., S.A.G.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a

reținut, în esență, că pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente a

căror acordarea o solicită reclamanții, ca părți componente ale salariului

funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale date în

aplicarea art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine

fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de

lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea

dispozițiilor legale menționate.

Constată Curtea, că în prezent nu a fost

reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente, iar acordarea

acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani

imposibil de calculat.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de

Apel București au declarat recurs reclamanții B.C.I., C.D., M.A.G., M.G.,

G.A.M., M.E.R., M.L., M.M., S.M., S.A.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie conform art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că neplata de către autoritatea

administrației publice centrale a sporurilor solicitate nu are suport legal,

iar suspendarea acordării acestora nu se poate transforma într-o măsură cu

caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui

drept.

Au mai arătat reclamanții, că neplata acestor

drepturi contravine dispozițiilor art. 53 și art. 44 din Constituția României

și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de

recurs, în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., precum și

cu reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare:

„Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici

au dreptul la un salariu compus din:

a)

salariul

de bază;

b)

sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d)

suplimentul

corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcționarii publici beneficiază de prime

și alte drepturi salariate, în condițiile legii.

(3)

Salarizarea

funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare

pentru funcționarii

publici".

Dispozițiile referitoare la suplimentul

postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate

în perioada 2004-2006, prin O.U.G. privind reglementarea drepturilor salariale

și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin O.G. nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 417/2006.

Este adevărat că, potrivit art. 64 alin. (2)

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, „la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau

dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", însă,

dreptul la salariu al funcționarilor publici este reglementat în Secțiunea I

din Capitolul 5 intitulat „Drepturi și îndatoriri" din Legea nr. 188/1999,

iar potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, salarizarea se face în

conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de

salarizare.

Or, în reglementările drepturilor salariale și

a altor drepturi ale funcționarilor publici în vigoare pentru perioada în care

recurenții-reclamanți solicită plata drepturilor în calitate de funcționari

publici în cadrul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, nu a fost

prevăzut nici suplimentul postului și nici suplimentul corespunzător treptei de

salarizare.

Astfel fiind, a admite teza reclamanților și a

obliga autoritatea să le acorde suplimentul postului și suplimentul treptei de

salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment începând cu 01 ianuarie

2004 și până la data plății efective, ar însemna ca instanța, în lipsa unor

reglementări și criterii legale, să stabilească procentual cuantumul celor două

sporuri.

Or, o asemenea situație echivalează cu

depășirea limitelor puterii judecătorești, limitate constituțional la aplicarea

dreptului pozitiv și substituirea autorității judecătorești în rolul ce revine

puterii legislative, în speță de a adapta legea de salarizare a funcționarilor

publici.

Cu privire la incidența art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înalta

Curte reține că în jurisprudența CEDO s-a reținut, cu valoare de principiu, că

drepturile de creanță constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă, mergând mai

departe, CEDO a reținut că „o creanță nu poate fi considerată bun în sensul

art. 1 din Protocolul nr. 1 decât dacă ea a fost constatată sau stabilită

printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (CEDO,

decizia din 18 octombrie 2002, cauza Fernandez-Molina Gonzales și alții împotriva

Spaniei).

În cauză, dreptul solicitat de

reclamanți la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător

treptei de salarizare, într-un cuantum care nu își găsește o justificare

legală, nu reprezintă, în sensul jurisprudenței CEDO, o creanță care să poată

fi calificată drept „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C.I.,

C.D., M.A.G., M.G., G.A.M., M.E.R., M.L., M.M., S.M., S.A.G. împotriva

sentinței nr. 699 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 9 octombrie 2009.