ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4755/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 177 din 6

octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, a fost respinsă excepția de nelegalitate

a Ordinului nr. II/011.489 din 1 august 1999 emis de Ministerul de Interne

(numai în partea care-l privește pe I.M.), astfel cum a fost invocată de

numitul I.F. în nume propriu și ca administrator al A.A.A. Ciocani, județul

Vaslui, în contradictoriu cu M.I.R.A.

A fost disjunsă cererea formulată de aceiași

reclamanți în contradictoriu cu I.P.J. Vaslui și a fost declinată competența de

soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în

materia contenciosului administrativ.

A fost suspendată judecata.

A fost sesizată Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în fapt : că reclamantul a fost condamnat la mai multe pedepse

privative de libertate, trimiterea în judecată făcându-se ca urmare a

cercetărilor efectuate de ofițerul I.M.; că reclamantul a considerat abuzivă

cercetarea sa, motiv pentru care a formulat plângeri penale împotriva

susnumitului, dar prin rezoluția din 13 decembrie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 124/P/2005, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale; că reclamantul a formulat apoi acțiunea de față prin care a

reclamat nelegalitatea angajării lui I.M., în anul 1999, ca ofițer de poliție

la I.P.J. Vaslui; că, după declinarea cererii la Curtea de Apel Iași,

reclamantul a solicitat, la data de 11 septembrie 2008 și verificarea

veridicității, legalității și autenticității ordinului ministrului de interne

prin care ofițerul I.M. a fost mutat din cadrul I.G.P.F. în cadrul I.P.J. Vaslui.

În drept, instanța a reținut: că cererea

ulterioară a reclamantului trebuie calificată drept o excepție de nelegalitate

în privința căreia Curtea de Apel Iași are competența de soluționare; că pentru

acțiunea inițială este competent material Tribunalul Vaslui; că, în pofida

deciziei Curții Constituționale care a confirmat legalitatea dispozițiilor art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a actului

individual emis anterior acestei legi nu poate fi primită în speță, prin prisma

legislației naționale și a convențiilor internaționale în care România este parte,

care nu recunosc persoanelor străine de raportul juridic dedus judecății, adică

terților, dreptul de a cere și a obține verificarea în contenciosul

administrativ a legalității actelor referitoare la nașterea, modificarea sau

stingerea raportului de serviciu; că, în aceste condiții, reclamantul are doar

dreptul de petiționare, dar nu și pe cel de a se interfera în raportul de

serviciu născut între o instituție publică și un funcționar public cu statut special;

că actul contestat a fost emis în limita competențelor recunoscute prin lege

ministrului de interne.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recursul de față reclamantul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de

timbru.

În motivarea cererii, recurentul susține:

că ofițerul I. nu a fost urmărit penal întrucât este nepotul fraților S. din

Bacău, iar soția lui este procuror la D.I.I.C.O.T.; că instanța de fond invocă

în drept Legea nr. 554/2004, deși putea să invoce din oficiu Legea nr. 29/1990

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993; că instanța nu s-a

pronunțat asupra nulității ordinului pe care l-a atacat, iar motivarea

sentinței nu este de înțeles; că, dacă cererea sa nu era de competența

instanței de contencios administrativ, trebuia declinată competența sau sesizat

parchetul cu cele constatate; că, prin rezoluția Procurorului General al

României din dosarul nr. 5147/3553/din 8 ianuarie 2008, a fost desființată

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru I.M. pronunțată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Recursul reclamantului în ceea ce

privește declinarea cereri inițiale din acțiune urmează a fi respins ca tardiv,

având în vedere că sentința a fost pronunțată la 6 octombrie 2008, iar

declarația de recurs în Penitenciarul Vaslui a fost formulată de reclamant la

17 octombrie 2008, după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 158

alin. (3) fraza I C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul la soluția

pronunțată asupra excepției de nelegalitate, el va fi respins ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

relațiile de rudenie sau afinitate ale ofițerului de poliție care a efectuat

cercetarea penală în cazul său nu au relevanță juridică în soluționarea unei

excepții de nelegalitate precum cea de față, deoarece, în principiu, excepția

presupune analiza actului administrativ în raport cu normele juridice din

actele normative cu o forță juridică superioară în baza cărora a fost emis, iar

nu a unor situații de fapt.

excepția pe baza interpretării raționale a Legii nr. 554/2004, constatând în

mod corect inadmisibilitatea cererii reclamantului, cu atât mai mult cu cât

acesta din urmă nu a indicat explicit care sunt normele juridice cu forță

superioară ordinului pe care acest ordin le-ar fi nesocotit.

de nelegalitate a ordinului atacat, instanța a soluționat astfel cererea

reclamantului din data de 11 septembrie 2008. Chiar dacă nu a rezolvat în fond

excepția, ci a respins-o ca inadmisibilă, acest lucru nu înseamnă că instanța

nu s-ar fi pronunțat asupra excepției.

coerente și cuprind atât motivarea în fapt, cât și pe cea în drept a soluției

astfel încât critica recurentului sub aspectul conținutului de neînțeles al

hotărârii nu poate fi reținută.

privire la analiza temeiniciei ordinului atacat, astfel încât critica

recurentului vizând declinarea nu poate fi nici ea primită.

introducerii acțiunii, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a ofițerului

I. a fost desființată printr-o altă rezoluție nu are relevanță juridică în

contenciosul administrativ, ci doar în penal, asupra plângerii sau plângerilor

pe care reclamantul le-a formulat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de reclamantul

I.F. împotriva sentinței civile nr. 177/CA din 6 octombrie 2008 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat în

privința declinării și, ca nefondat, în privința soluției de respingere a

excepției de nelegalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.