ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub Dosar

nr. 1759/57 din 2 decembrie 2008, reclamanta SC N. SRL Șoimuș - Balata a

solicitat în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Timișoara să se dispună în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei de

impunere nr. 29325 din 30 septembrie 2008 până la data pronunțării instanței de

fond.

În

motivarea cererii se arată că prin Decizia de impunere nr. 29325 din 30

septembrie 2008 reclamanta a fost obligată la plata către bugetul de stat a

sumei de 840.718 lei reprezentând accize aferente cărbunelui livrat cu

majorările și penalitățile de întârziere

aferente, decizie emisă în baza actelor de

control întocmite de către

organele vamale, acte fiscale împotriva cărora a formulat contestație

înregistrată cu nr. 31842 din 21 octombrie 2008, iar până la soluționarea

contestației susține că se impune suspendarea executării deciziei de impunere,

apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În drept a invocat

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cererea a fost timbrată legal cu 10 lei taxă de timbru și 0,30 lei

timbru judiciar.

Reclamanta a consemnat la C.E.C. Bank - Sucursala Deva cu recipisa nr. 428084/1

din 14 ianuarie 2009 cauțiunea în sumă de 126.108 lei stabilită de instanță, în

baza prevederilor art. 215 C. proc. fisc.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 13/F/CA din 14 ianuarie 2009 a admis cererea formulată de SC N. SRL Șoimuș, județul Hunedoara și a suspendat executarea Deciziei nr.

29325 din 30 septembrie 2008 până la pronunțarea pe fond a cauzei.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta a făcut

dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă în sensul că prin executarea

actului administrativ atacat reclamanta ar fi pusă în imposibilitatea

continuării activității și a contractelor încheiate cu beneficiarii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Timișoara

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în esență că reclamanta nu a dovedit existența condițiilor

impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în motivarea cererii de suspendare

făcând trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis

de către autoritatea vamală.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul

în care persoana vătămata nu introduce acțiunea în anularea actului în termen

de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate”.

Din interpretarea acestor dispoziții precum și a dispozițiilor art. 215

alin. (2) C. proc. fisc. rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare,

formulată după sesizarea autorității publice care a emis actul, trebuie îndeplinite

trei condiții în mod cumulativ și anume depunerea unei cauțiuni, existența unui

caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește plata cauțiunii rezultă din recipisa depusă la dosar

că a consemnat suma de 126.108 lei stabilită de instanță conform art. 215 C. proc.

fisc.

În ceea ce privește celelalte două condiții se rețin următoarele:

Legea

nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, definește atât „paguba

iminentă" cât și „cazurile bine justificate".

Astfel,

„paguba iminentă" este definită, în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr.

554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății.

În

cauză, reclamanta a dovedit cu înscrisuri începerea executării silite (Dosar execuțional

nr. 13 4559/2008) iar prin trecerea la executarea deciziei având în vedere

cuantumul sumei reclamanta ar fi pusă în imposibilitatea continuării activității

și respectării contractelor încheiate cu beneficiarii ca urmare a blocării

conturilor prin poprire și a indisponibilizării și scoaterii la vânzare a

utilajelor de producție.

Cea

de-a doua condiție prevăzută de lege, aceea a „cazului bine justificat"

este definită, în art. 2 alin. (2)

lit. t)

din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Și

această condiție este îndeplinită în cauză având în vedere că au fost invocate

motive de nelegalitate ale actelor atacate. Este adevărat că aceste motive vor

fi analizate de instanța care verifică legalitatea actelor contestate, dar

textul de lege cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se

solicită.

Astfel

că prima instanță a analizat corect cauza dedusă judecății și probele

administrate în dosar cu consecința suspendării executării actului

administrativ atacat.

Pe

de altă parte trebuie avută în vedere și Recomandarea Consiliului Europei –

Comitetul de Miniștri nr. R (89) 8 privind protecția judiciară provizorie în materie

de contencios administrativ care vizează acordarea măsurii protecției

provizorii împotriva unui act administrativ la cererea reclamantului.

Pentru considerentele

anterior expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.V.D.R.V. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 13/F/CA din 14

ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2009.