ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 183/9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă cererea reclamantei SC L.P. SRL - Alba Iulia, formulată în contradictoriu cu A.F.P. Alba Iulia și având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 227 din 17 septembrie 2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 439 din 17 septembrie 2008, emise de pârâtă. Au fost suspendate cele două acte fiscale până la pronunțarea instanței de fond investită cu cererea de anulare a acelorași acte. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut: că temeiurile cererii sunt art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc.; că reclamanta a îndeplinit cele trei condiții cumulative de admisibilitate a cererii: plata unei cauțiuni, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube; că pârâta a trecut la punerea în executare a deciziei de impunere pe care reclamantul o contestase, fapt ce reprezintă dovada unei cauze bine justificate; că suma la care a fost obligată reclamanta are un cuantum mare, astfel încât, prin executarea ei, societatea va suferi o pagubă iminentă, ca urmare a imposibilității efectuării celorlalte plăți către furnizori, intrând în faliment. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față autoritatea pârâtă, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru. În motivare, recurenta arată, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, astfel încât suspendarea s-a dispus fără temei.

Arată recurenta că executarea silită, în sine, nu este un argument pentru existența unei cauze bine justificate, ci doar o modalitate legală de stingere a obligațiilor fiscale. În fine, susține recurenta că executarea silită a debitelor nu constituie o pagubă iminentă, pe de o parte, fiindcă există o obligație legală a contribuabilului de a achita impozite și taxe, iar pe de altă parte, întrucât C. proc. fisc. prevede posibilitatea restituirii sau a compensării sumelor achitate, dar nedatorate. Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond respinsă cererea, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și pentru următoarele considerente: 1. Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definesc „cazurile bine justificate” (iar nu „cauzele”) ca fiind acele împrejurări, legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Legiuitorul se referă la o „îndoială serioasă” pentru a sublinia caracterul de excepție pe care îl are măsura suspendării și în considerarea prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative, inclusiv cele fiscale. În speță, reclamanta nu a invocat, iar instanța nu a constatat nici o împrejurare de asemenea natură care să justifice suspendarea actelor în discuție, sentința nefiind motivată sub acest aspect.

2. Paguba iminentă, astfel cum este definită de litera s) a articolului susmenționat, presupune existența unor efecte prejudiciabile care să rezulte din existența actului, din măsurile pe care le dispune. Dar cuantumul însemnat al sumei a cărei executare o prevede actul nu constituie, prin el însuși, un argument suficient pentru a se dispune măsura suspendării executării actului, astfel cum a reținut în mod eronat instanța de fond, în lipsa oricăror probe privind iminența unui prejudiciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.P. Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. l83/F/CA/2008 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC L.P. SRL – Alba Iulia, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.