ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 183/9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă cererea reclamantei SC L.P. SRL - Alba Iulia,
formulată în contradictoriu cu A.F.P. Alba Iulia și având ca obiect suspendarea
executării Deciziei de impunere nr. 227 din 17 septembrie 2008 și a Raportului
de inspecție fiscală nr. 439 din 17 septembrie 2008, emise de pârâtă.
Au fost suspendate cele două
acte fiscale până la pronunțarea instanței de fond investită cu cererea de
anulare a acelorași acte.
Pentru a hotărî astfel, instanța
a reținut: că temeiurile cererii sunt art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215
alin. (2) C. proc. fisc.; că reclamanta a îndeplinit cele trei condiții
cumulative de admisibilitate a cererii: plata unei cauțiuni, cazul bine justificat
și iminența producerii unei pagube; că pârâta a trecut la punerea în executare
a deciziei de impunere pe care reclamantul o contestase, fapt ce reprezintă
dovada unei cauze bine justificate; că suma la care a fost obligată reclamanta
are un cuantum mare, astfel încât, prin executarea ei, societatea va suferi o
pagubă iminentă, ca urmare a imposibilității efectuării celorlalte plăți către
furnizori, intrând în faliment.
Împotriva acestei sentințe a
declarat în termen recursul de față autoritatea pârâtă, cererea fiind legal
scutită de plata taxei de timbru.
În motivare, recurenta
arată, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, astfel
încât suspendarea s-a dispus fără temei.
Arată recurenta că
executarea silită, în sine, nu este un argument pentru existența unei cauze
bine justificate, ci doar o modalitate legală de stingere a obligațiilor
fiscale.
În fine, susține recurenta că
executarea silită a debitelor nu constituie o pagubă iminentă, pe de o parte,
fiindcă există o obligație legală a contribuabilului de a achita impozite și
taxe, iar pe de altă parte, întrucât C. proc. fisc. prevede posibilitatea
restituirii sau a compensării sumelor achitate, dar nedatorate.
Recursul se fondează,
sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond respinsă cererea, ca
neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pentru
următoarele considerente:
Dispozițiile art. 2 alin.
(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definesc „cazurile bine justificate” (iar nu
„cauzele”) ca fiind acele împrejurări, legate de starea de fapt și de drept,
care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ.
Legiuitorul se referă la o
„îndoială serioasă” pentru a sublinia caracterul de excepție pe care îl are
măsura suspendării și în considerarea prezumției de legalitate de care se bucură
actele administrative, inclusiv cele fiscale.
În speță, reclamanta nu a
invocat, iar instanța nu a constatat nici o împrejurare de asemenea natură care
să justifice suspendarea actelor în discuție, sentința nefiind motivată sub
acest aspect.
Paguba iminentă, astfel
cum este definită de litera s) a articolului susmenționat, presupune existența
unor efecte prejudiciabile care să rezulte din existența actului, din măsurile
pe care le dispune. Dar cuantumul însemnat al sumei a cărei executare o prevede
actul nu constituie, prin el însuși, un argument suficient pentru a se dispune
măsura suspendării executării actului, astfel cum a reținut în mod eronat instanța
de fond, în lipsa oricăror probe privind iminența unui prejudiciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
A.F.P. Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. l83/F/CA/2008 din 9 decembrie
2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în
sensul că respinge acțiunea reclamantei SC L.P. SRL – Alba Iulia, ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2009.