ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 56 din 5 februarie 2002 i-a condamnat pe inculpații:

- D.L. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.I.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. – fapta din octombrie-noiembrie 1999 în dauna părții civile I.C.L.P.U.A.T. Galați.

Față de ambii inculpați s-au aplicat dispozițiile art. 64 și 71 C. pen.

Hotărârea a fost desființată prin Decizia penală nr. 573/A din 25 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați, și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță reținându-se că cercetarea judecătorească efectuată în cauză nu a fost completă, impunându-se în principal, în raport de natura economică a infracțiunilor cu judecarea cărora instanța a fost investită, să se suplimenteze probatoriul pentru stabilirea întinderii prejudiciului adus părților civile, în raport de actele contabile existente, prin efectuarea unei expertize tehnico-contabilă, care să concluzioneze asupra elementelor esențiale contractuale privind plata lucrărilor stabilite în contractul de antrepriză.

Instanța de apel a apreciat că fără lămurirea acestei împrejurări ce vizează întinderea prejudiciului, nu se poate trece la soluționarea cauzei atât sub aspectul laturii penale cât și cel al laturii civile.

Totodată, s-a dispus ca instanța de fond să clarifice condițiile în care inculpata D.L. a perfectat cu partea vătămată P.M. tranzacționarea autoturismului C., și dacă mai poate fi invocată de acesta, pretinsa inducere în eroare, în raport de faptul că odată cu predarea autoturismului s-a înmânat și cartea de identitate a acestuia, cumpărat în rate, act pe care se făcea mențiunea că bunul nu poate fi înstrăinat până la plata ultimei rate din preț, confirmată de firma vânzătoare și proprietarul bunului. Rejudecând cauza, prin sentința penală nr. 466 din 21 octombrie 2005, secția penală de la Tribunalul Galați a condamnat-o pe inculpata D.L. la 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. – fapta din octombrie – noiembrie 1999 – parte vătămată I.C.L.P.U.A.T. Galați, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., fapta din 5 iunie 19987 parte vătămată P.M. și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 1 an și 6 luni, 11 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe timp de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul D.I.V. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe timp de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. –faptă din octombrie –noiembrie 1999 parte vătămată I.C.L.P.U.A.T. Galați.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346

1

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. au fost obligați inculpații să plătească în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Galați suma de 2.734.474.661 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă I.S.C. – I.T.C. Iași.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata D.L. la 70 milioane lei ROL despăgubiri civile către partea civilă P.M.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligată aceeași inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Galați la plata sumei de 43.868.855 lei RO, despăgubiri civile către partea civilă M.E.P. SRL București.

A fost obligată aceeași inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Galați la 5 milioane lei ROL despăgubiri civile către SC E.E.P.L.T.D. SRL Galați iar în solidar cu SC K. SRL Galați la 7.227.000 lei ROL ca despăgubiri către partea civilă SC L. SRL Galați.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond în rejudecare după desființare, a reținut următoarele:

Inculpata D.L. a îndeplinit calitățile de administrator a SC T.D. SRL Galați și asociat unic la SC K. SRL Galați în timp ce inculpatul D.I.V. pe cele de administrator la SC K. SRL Galați și asociat unic la SC T.D. SRL ambii având specimen de semnătură la BCR - Sucursala Galați și B.P. SA Sucursala Galați unde cele, două societăți comerciale aveau deschise conturi bancare.

La începutul anului 1998, I.C.L.P.U.A.T. Galați împreună cu Inspecția Teritorială București au luat hotărârea construirii unui nou sediu pentru Sucursala din Galați.

În acest sens a fost întocmit un studiu de fezabilitate care a fost aprobat, după care au fost concesionate 1600 m.p. teren situat in municipiul Galați, pentru amplasarea construcției( declarații martor f 189 - 196 dosar urm. pen. f. 75 Dosar 1779/P/2001 al Tribunalului Galați).

În vederea executării lucrărilor, I.C.L.P.U.A.T. Galați a organizat o licitație, la care s-au prezentat mai multe societăți comerciale, printre care și SC T.D. SRL Galați, administrată de inculpata D.L.(asociat unic fiind D.I.V.).

Licitația a fost câștigată de societatea sus amintită, stabilindu-se o valoare a lucrărilor de 6.341.752.000 lei (în concordanță cu prețurile practicate la data încheierii contractului) stabilindu-se totodată o durată de execuție de 24 de luni. Contractul a fost semnat din partea SC T.D. SRL Galați de inculpata D.L.

Întrucât SC T.D. SRL Galați avea ca obiect de activitate lucrări de arhitectură, în vederea efectuării lucrărilor de terasament și construcții din beton, antreprenorul a încheiat contract de prestări servicii cu SC U.S.G. SA Galați care a preluat astfel executarea lucrărilor de fundații, subsol și ziduri de sprijin, în valoare de 772.654.932 lei cu termen de finalizare 30 iulie 1999.

Întrucât aceasta societate a depășit termenul, durata contractului a fost prelungită până la 15 martie  2000, iar pentru executarea celorlalte lucrări din această categorie s-a încheiat contract de prestări servicii cu SC C. SA Galați.

Potrivit contractului și graficului de execuție contractat cu beneficiarul lucrării, eșalonarea valorică a execuției era următoarea: în anul 1999 suma de 4.417.404.000 lei; în anul 2000 suma de 1,8 miliarde lei (f 71 - 72 dosar urm. pen.). Potrivit actelor contabile invocate de partea vătămată (f 11 dosar urm. pen,.) până la data de 30 noiembrie 1999 aceasta a achitat antreprenorului sub formă de avansuri, plăți efectuate prin ordine de plată, prin compensare cu SC S. SA Galați și S.P. Brăila (cedare de creanțe) și plăți efectuate direct către prestatorul SC C. SA Galați suma totală de 4.233.864.797 lei, iar SC T.D. SRL a efectuat lucrări și prestații în valoare totală de 1.499.390.136 lei (f. 11. dosar urm. pen., declarație martor f 189 -191 dosar urm. pen. f 75 Dosar 1779/P/2001 al Tribunalul Galați) rezultând o diferență de 2.724.474.861 lei.

Începând cu luna octombrie 1999, reprezentanții părții vătămate au luat | legătura cu inculpații, atenționându-i cu privire la restanțele pe care SC T.D. SRL le are în execuția lucrărilor și cu privire la necesitatea de a pregăti lucrările de arhitectură, ocazie cu care aceștia au promis că vor întreprinde toate demersurile pentru, a reintra în graficul de execuție al lucrării.

Din acest moment inculpații afirmă în mod nereal, faptul că au procurat deja materialele necesare pentru confecționarea tâmplăriei din aluminiu.

Potrivit declarației martorului A.T., inspector șef ia I.C.L.P.U.A.T. Galați, la datele de 15 noiembrie 1999 și 22 noiembrie 1999, inculpatul D.I.V. s-a prezentat la sediul părții vătămate, ocazie cu care, pentru menținerea în eroare cu privire la buna sa credință, a făcut cunoscut reprezentanților părții vătămate faptul că a achiziționat deja materiale ca: profil aluminiu, geam, mochetă, vată minerală, carton etc, în valoare de 1.358.778.598 lei, sens în care a prezentat 5 facturi fiscale. Situațiile le-a luat înapoi pentru a le corecta valoric, întrucât nu respectau metodologia din contract și a revenit în ziua de 22 noiembrie 1999.

La aceeași dată, s-a stabilit ca a doua zi (23 noiembrie 1999) să se procedeze la verificarea în teren a lucrărilor de tâmplărie menționate în facturile înaintate spre decontare. Potrivit declarației martorului A.T., acest lucru nu a mai fost posibil întrucât începând cu 23 noiembrie 1999, inculpații D.L. și D.I.V. nu au mai fost de găsit.

Martorul mai relatează că, în urma analizei din 25 octombrie 1999, inculpata D.L. a afirmat că tâmplăria o executa la SC C. SRL Brăila, unde este acționară. Întrucât cei doi administratori nu au mai fost de găsit și având în vedere afirmațiile lui D.L. martorul s-a deplasat împreună cu organele de poliție la sediul SC C. SRL Brăila unde s-a constatat că SC T.D. nu a achiziționat și nici nu a lăsat în custodie profile din aluminiu sau tâmplărie confecționată (declarație martor f. 189-196 dosar urm. pen., f. 75 dosar 1779/P/2001 al Tribunalului Galați).

Astfel cum rezultă din declarația martorei G.G.R., administrator al SC C. SRL Brăila, și din procesul-verbal încheiat de organele de poliție societatea mai sus amintită nu a livrat, nu a depozitat materiale (profile aluminiu etc.) și nici nu a efectuat lucrări în perioada septembrie - decembrie 1999, necesare pentru executarea lucrărilor luate în antrepriză la obiectiv: Sediul I.C.L.P.U.A.T. Galați, iar la sediul acesteia nu s-au aflat niciodată materialele înscrise în facturile prezentate de inculpatul D.I.V.(declarație martor f. 206 dosar urm. pen.).

In realitate, după cum rezultă din declarațiile martorelor C.D. și F.V., inculpații au procedat la închiderea activității celor două societăți, începând cu luna octombrie 1999, când au fost trimiși în șomaj toți angajații SC T.D. SRL Galați și până la 15 noiembrie 1999, când același lucru s-a întâmplat și în ceea ce privește pe SC K. SRL Galați.

Relevant pentru intenția inculpaților de a induce și menține în eroare pe reprezentanții părții vătămate cu privire la onorarea obligațiilor asumate prin contract este și împrejurarea că la data de 25 noiembrie 1999 (în plină derulare a contractului de antrepriză), inculpatul D.I.V., în nume personal și în calitate de mandatar al soției sale – D.L. încheie un contract de cesionare a părților sociale deținute la SC T.D. SRL Galați către numitul F.M. din Galați pentru suma de 2.000.000 lei.

S-a remarcat că, la data de 22 noiembrie 1999, dată la care a fost dată procura în sensul mai sus menționat de către inculpata D.L., inculpatul D.I.V. se întâlnea cu reprezentantul părții vătămate căruia îi prezenta date și acte nereale.

În ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul de cesionare a părților sociale (26 noiembrie 1999), inculpatul D.I.V. a părăsit țara prin P.C.T.F. București Otopeni. Din adresa aflată la fila 704 dosar urmărire penală rezultă că inculpata D.L. a părăsit țara prin același punct de trecere al frontierei la data de 30 octombrie 1999.

Cercetările efectuate au stabilit că în anul 1999, numitul F.M. a pierdut buletinul de identitate iar în cursul lunii noiembrie 1999 era plecat din țară, de unde rezultă concluzia că vânzarea părților sociale s-a făcut fictiv și că persoana prezentă în fața notarului a fost alta, aspect confirmat și de analiza actelor depuse din care rezultă că semnăturile cumpărătorului sunt diferite de la un act la altul.

Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză gradul de realizare a construcției (sediul Inspectoratului de Stat în Construcții Galați) obținut de către SC T.D. SRL Galați este de 84,97% din infrastructură, respectiv de 9,55% din întreaga construcție.

S-a apreciat de către expert, pe baza documentației studiate, că suma cuvenită antreprenorului pentru realizarea acestui stadiu fizic al construcției este mai mică decât suma de 1.027.602.094 lei facturată de către SC T.D. SRL, și că acest lucru se datorează și unei neglijențe a beneficiarului în urmărirea întocmirii documentelor aferente execuției investiției (raport de expertiză f. 371 -376 Dosar instanță R/303/P/2003).

Conform raportului de expertiză contabilă și a suplimentului la acest raport, societatea parte vătămată a efectuat plăți către SC T.D. SRL Galați în sumă de 1.733.864.797 lei iar SC T.D. SRL Galați a executat lucrări în cadrul contractului de antrepriză în valoare de 1.446.108.355 lei, rezultând diferență nejustificată de 287.756.442 lei.

S-a apreciat de către expert că protocolul de cedare creanțe pentru suma de 2.500.000.000 lei încheiat cu SC S. SA Galați nu poate fi luat în calcul la stabilirea raporturilor contractuale deoarece privește pe SC T. SRL (altă societate) se referă la alte lucrări, a fost întocmit anterior încheierii contractului de antrepriză nr. 217 din 26 februarie 1999 (respectiv la data de 16 iunie 1998 și nu a fost înregistrat în contabilitatea Inspectoratului Județean în Construcții Galați).

Instanța nu și-a însușit punctul de vedere al expertului contabil referitor la suma de 2.500.000.000 lei cu privire la care apreciază că a fost plătită cu titlu de avans la contract.

Astfel, conform protocolului de cedare creanțe încheiat la 15 iunie 1998 (f. 32 dos.urm.pen.) SC T. SRL preia de la C.S. SA Galați creanța I.C.L.P.U.A.T. în sumă de 2,5 miliarde lei, transferul urmând a se face eșalonat în 6 luni, cu efectuarea modificărilor corespunzătoare în evidențele contabile.

Nu a fost primită nici apărarea inculpaților în sensul că prin această preluare de creanță se sting alte datorii, către SC T. SRL, chiar dacă protocolul a fost încheiat cu această ultimă societate (reprezentată legal tot de inculpatul D.I.) și chiar dacă protocolul a fost încheiat anterior.

În acest sens, s-a avut în vedere minuta încheiată la data de 30 martie 1999 (ulterior perfectării contractului de antrepriză), în care  s-a consemnat expres că, creanța I.C.L.P.U.A.T în sumă de 2,5 miliarde lei preluată de la C.S. SA reprezintă avans pentru investiția sediu I.C.L.P.U.A.T. Galați și Centru Teritorial de Instruire.

Mai mult pe această minută, semnată de inculpatul D.I., a fost aplicată ștampila SC T.D. SRL Galați. S-a apreciat ca fiind lipsită de relevanță din perspectiva convenției intervenită între părți, împrejurarea că această sumă nu a fost înregistrată în contabilitatea părții vătămate.

La data de 10 septembrie 1996, inculpata D.L. a achiziționat un autoturism marca C. cu plata în rate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 005835 din 10 septembrie 1996 (f. 218-220 dosar urm. pen.) pe care l-a semnat la rubrica cumpărător luând, astfel cunoștință de clauzele acestui contract. Conform pct. 4 din contract, pe factură și pe cartea de identitate se va menționa de către vânzător „Vândut cu plata în rate". Nu poate fi înstrăinat decât după achitarea integrală lucru care se și realizează (copie factură și carte de identitate f. 230, 231 dosar urm. pen.).

Astfel cum rezultă din actele depuse de SC A.R.A. SA - Sucursala Galați, conform convenției nr. 659 din 09 iunie 1996, SC R.A.R. a vândut autoturismul cu plata în rate prin SC A.R. SA, abilitată să încheie contracte de garanție pentru obligații de plată, în caz de neplată a ratelor.

În acest sens între asigurător și inculpata D.L. s-a încheiat contractul de gaj din 30 august 1996 (f. 227-229 dosar urm. pen.), potrivit căruia aceasta se obliga să nu înstrăineze în nici un fel autoturismul gajat până la achitarea tuturor obligațiilor.

Cu toate acestea, la data de 05 iunie 1997, contrar tuturor obligațiilor asumate prin încheierea contractelor mai sus menționate, inculpata D.L. a vândut autoturismul către partea vătămată P.M., ocazie cu care a prezentat ca adevărat faptul că autoturismul este liber de orice sarcini și-l garantează pe cumpărător împotriva oricăror evicțiuni, încasând suma de 70.000.000 lei (fila 222 dosar urm. pen.).

Întrucât inculpata D.L. nu a achitat ratele scadente către SC A.R. SA - Sucursala Galați, aceasta a formulat cerere pentru autorizarea vânzării gajului, admisă prin încheierea de ședință din 31 august 1999 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar 712/COM/1999.

Ca urmare, prin procesul verbal (f. 228 dosar urm. pen.) executorul judecătoresc a procedat la vânzarea bunului gajat, astfel că partea vătămată P.M. care nu și-a recuperat prețul plătit s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000.000 lei (ROL).

În faza cercetării judecătorești partea vătămată nu a mai putut fi audiată, întrucât deși a fost citată la toate adresele indicate, inclusiv cu mandat de aducere, nu a fost găsită.

În cursul lunii octombrie 1999, inculpata D.L. în calitățile pe care le avea la SC T.D. SRL Galați și SC K. SRL Galați a emis trei file CEC, către trei societăți comerciale, deși recunoștea că nu are disponibil în cont.

a) Astfel, în perioada 1994-1999 între SC T.D. SRL Galați și SC K. SRL Galați pe de o parte și SC M.E.P. SRL București pe de altă parte s-au derulat relații comerciale.

Ca urmare a unor livrări de mărfuri din anul 1999 (în luna octombrie 1999 SC K. SRL Galați datora societății parte vătămată suma de 18.395.600 lei, iar SC T.D. SRL Galați suma de 28.868.855 lei. Ca urmare a solicitărilor repetate de a achita mărfurile la data de 25 octombrie 1999, inculpata D.L. a emis fila CEC seria M 000. 00405918 pentru suma de 57.264.455 lei (f. 312 dosar u.p.).

Partea vătămată a introdus fila CEC la plată la termen, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil.

Conform adresei emisă de BNR (f. 184 dosar urm. pen.) SC K. SRL se afla în interdicție bancară în perioada 15 octombrie 1999 - 22 noiembrie 2000.

b) La data de 17 noiembrie 1999 B.P. SA Galați a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că inculpata D.L. a emis în numele SC T.D. SRL Galați, fila CEC seria PO nr. 130045965 scadentă la 11 noiembrie 1999 pentru suma de 5.000.000 lei pentru plata unei datorii către SC E.L. SRL Galați (adresă f. 370 dos. u.p. fila CEC - f. 373 dosar u.p.).

Fila CEC sus menționată a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului, plătitor aflat în interdicție bancară. Conform mențiunilor efectuate fila CEC aparținea unui set de instrumente ce fuseseră retrase din circulație. Suma de 5.000.000 lei reprezenta contravaloarea unor mărfuri livrate de partea vătămată SC E.L. SRL Galați către SC K. SRL Galați la data de 5 octombrie 1999.

Conform adresei emisă de BNR (f. 174 dosar urm. pen.) SC T.D. SRL se afla în interdicție bancară de a emite CEC-uri în perioada 12 august 1999 - 22 noiembrie 2000.

Conform declarației reprezentantului părții vătămate V.I. fila CEC a fost emisă de SC T.D. SRL Galați, întrucât inculpata a precizat că, în contul acestei societăți are disponibil.

c) La data de 11 octombrie 1999 SC L. SRL Galați, la solicitarea inculpatei D.L., a livrat către SC K. SRL conform facturii 3212833, materiale de construcții în valoare de 7.227.000 lei. Pentru plata mărfurilor, inculpata D.L. a emis la data de 28 octombrie     1999 fila CEC seria PO 1300497517.

Fila CEC a fost refuzată la plată de către tras (B.P. Sucursala Galați) pentru lipsă disponibil în cont, plătitor aflat în interdicție bancară. Așa cum s-a menționat anterior în perioada 15 octombrie 1999 - 22 noiembrie 2000, SC K. SRL Galați s-a aflat în interdicție bancară (adresa f. 184 dosar u.p.).

Intenția inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea achitării mărfurilor (a decontării filelor CEC) este cu atât mai evidenta cu cât aceasta a emis filele CEC la date cuprinse în perioada în care cele două societăți SC K. SRL Galați și SC T.D. SRL Galați se aflau în interdicție bancară de a emite file CEC, interdicție ce i-a fost notificată astfel cum rezultă din actele dosarului (f. 147-188 dosar u.p.).

Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., persoana fiecărui inculpat, valoarea prejudiciului dar și faptul că inculpații nu au antecedente penale.

Împotriva acestei sentințe în termenul prev. de lege au declarat apel inculpații D.L. și D.V.

Sentința pronunțată de instanța de fond a fost criticată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile Deciziei penale nr. 573/A din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați și că nu s-a ținut cont de dovezile administrate în apărarea inculpaților.

S-a mai susținut de către apelanți, că instanța de fond nu a verificat dacă au existat contracte de subantrepriză, cine sunt beneficiarii acestora, ce cotă de plăți au primit și ce situație de lucrări au prezentat pentru decontare, aspecte ce trebuiau stabilite printr-o expertiză contabilă.

De asemenea, s-a mai arătat în motive că partea vătămată P.M. nu a fost dus în eroare cu privire la dobândirea autoturismului Cielo atâta timp cât pe cartea sa de identitate exista mențiunea că bunul nu poate fi înstrăinat până la plata ultimei rate din preț.

Cu privire la stabilirea corectă a situației de fapt apelanții fac trimitere la 4 facturi care au fost depuse la termenul din 17 februarie 2005 și care trebuiau să facă obiectul unui supliment de expertiză contabilă pentru a se observa dacă au fost decontate și ce anume lucrări.

S-a solicitat de către inculpați desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Galați achitarea acestora pentru faptele săvârșite pe lipsa intenției iar în subsidiar să se rețină că prejudiciul este de 248.000.000 lei în ce o privește pe inculpata D.L. iar în ce-l privește pe inculpatul D.V. să fie achitat deoarece acesta nu a tratat încheierea contractului cu partea civilă și nu are calitate de coautor.

Prin Decizia penală nr. 162/A din 4 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 646/44/2006, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.I.V. și D.L. împotriva sentinței penale nr. 466 lin 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele: Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpata D.L. acționat cu intenția de a induce în eroare pe partea vătămată iar inculpatul D.V. a realizat ulterior încheierii contractului acte materiale prin care a prelungit menținerea în eroare a părții vătămate.

Contractul de antrepriză încheiat cu partea vătămată de către SC T.D. SRL Galați al cărui administrator era inculpata D.L. iar inculpatul D.V. de asociat unic are clauze clare și precise care nu mai sunt respectate întocmai în momentul încheierii contractelor de subantrepriză, aspect care determină o îngreunare a bunei derulări a lucrărilor și respectiv a respectării termenelor stabilire în contractul de antrepriză, mărindu-se astfel timpul de lucru și obținerea posibilității de a încasa anumite sume de bani.

Din declarația martorului A.T., care avea calitatea de inspector șef la partea vătămată, rezultă că la datele de 15 noiembrie 1999 și 22 noiembrie 1999, inculpatul D.V. s-a prezentat la sediul părții vătămate și i-a adus la cunoștință că a achiziționat materiale în valoare de peste 1,3 miliarde lei prezentând pentru a fi credibil 5 facturi fiscale, informație care ulterior s-a dovedit neadevărată - în realitate materialele nu au fost procurate.

Martorul A.T. a precizat că a doua zi, respectiv 23 noiembrie 1999 (după întâlnirea cu inculpatul pe 22 noiembrie 1999) a mers în teren pentru a verifica dacă într-adevăr s-au achiziționat materialele despre care îi făcuse vorbire inculpatul, ca la locul de depozit indicat să constate că nu există nici un fel de material din cele specificate de inculpat.

Nici afirmația făcută de D.L. către aceiași parte vătămată in sensul că tâmplăria din aluminiu se afla la SC C. SRL Galați, nu s-a dovedit a fi adevărată, în urma verificării făcute de martor la data de 25 octombrie 1999, urmare a deplasării acestuia la Brăila la societatea arătată.

Că inculpații au indus și menținut în eroare reprezentanții părții vătămate rezultă și din faptul că la data de 25 noiembrie 1999 (contractul de antrepriză era în plină derulare), inculpatul D.V., în nume personal și în calitate de mandatar al soției sale – D.L. încheie un contract de cesiune a părților sociale deținute la SC T.D. SRL Galați (unde administrator era inculpata D.L.) către numitul F.M. pentru suma de 2 milioane lei (fila 724 dosar urm. pen.) – în legătură cu care s-a stabilit că pierduse buletinul de identitate în anul 1999 iar în noiembrie același an a părăsit țara, rezultând din aceasta că tranzacția făcută comportă discuții sub aspectul legalității.

De altfel, a doua zi după încheierea contractului de cesiune pe data de 26 noiembrie 1999 inculpatul D.V. a părăsit țara prin P.C.T.F. București - Otopeni.

Potrivit adresei aflate la fila 704 dosar urm. pen. rezultă că și inculpata D.L. părăsise țara prin același punct de trecere a frontierei la data de 30 octombrie 1999.

De la datele respective inculpații nu au mai putut fi contactați nici de partea vătămată și nici de organele de urmărire penală, urmărirea penală ca și judecata făcându-se în lipsa acestora.

Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpații au comis faptele cu intenție, că au creat părții vătămate un prejudiciu important, încadrarea juridică a faptelor fiind corect reținută.

Expertiza instrumentată în cauză stabilește corect volumul de lucrări efectuate ca fiind de 10 %, ca și valoarea acestora de 1.446.108.355 lei.

Cu privire la contractul încheiat cu partea vătămată P.M., Curtea a constatat că inculpata D.L. a acționat cu intenție la momentul încheierii contractului și a vânzării ulterior a autoturismului marca Cielo. în factura fiscală nu s-a prevăzut durata pentru care trebuiau plătite ratele respective și nici pe certificatul de înmatriculare, însă inculpata a asigurat-o pe partea vătămată că plătise toate ratele și autoturismul era liber de orice sarcină, intenția de inducere în eroare există, instanța de fond soluționând corect cauza atât pe latură civilă cât și penală.

Curtea a constatat că pedepsele aplicate au fost judicios evaluate, ținându-se cont de criteriile prev. de art. 72 C. pen., atitudinea inculpaților, persoana acestora, lipsa de antecedente penale.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs inculpații V. și D.L., recursuri admise prin Decizia penală nr. 984 din 22 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 646/44/2006.

Înalta Curte a reținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanța a respins cererea inculpaților reprezentați prin apărător, prin care se solicită efectuarea unei completări a expertizei deja administrată care să concluzioneze asupra celor 4 facturi fiscale depuse la 17 februarie 2005 în copie, procurate după efectuarea expertizei, motivând că proba nu este utilă, câtă vreme expertiza a stabilit un prejudiciu corect, în raport de constatările asupra lucrărilor efective și valoarea construcției și că instanța de apel se rezumă la o apreciere generică a concluziilor expertizei.

Înalta Curte a recomandat ca, la reluarea judecății, să fie audiați inculpații în situația prezentării pentru a da deplin conținut dreptului la apărare și să administreze orice probă apreciată pertinentă și utilă în vederea lămuririi aspectelor legate de întinderea prejudiciului înregistrat de partea civilă I.C.L.P.U.A.T. Galați.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 537/RJ/44/2007 la Curtea de Apel Galați.

Față de recomandările Înaltei Curți, cu toate demersurile legale făcute, singura probă ce a putut fi administrată în cauză a fost expertiza tehnică economică pentru a se stabili dacă cele 4 facturi prezentate de inculpați prin apărător la termenul din 17 februarie 2005 au fost avute în vedere la momentul încheierii contractului de compensare nr. 569 din 28 aprilie 1999, precum și verificarea situațiilor de lucrări, proceselor verbale de recepție și a altor documente existente la beneficiar pentru a se constata dacă prejudiciul stabilit inițial este corect.

Cât privește audierea inculpaților, acest lucru nu a fost posibil, întrucât inculpații sunt plecați din țară înainte de a se începe urmărirea penală, neputând fi audiați pe tot parcursul procesului penal, situație ce a îngreunat desfășurarea acestuia.

Instanța de apel a făcut demersuri pentru a fi adusă și audiată partea vătămată P.M. pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la împrejurările în care a cumpărat autoturismul marca C. de la inculpata D.L., însă nici această probă nu a putut fi administrată.

Prin Decizia penală nr. 138/A din 6 noiembrie 2008 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Galați apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța a motivat că nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiză întocmit în rejudecare, atâta vreme cât expertul a motivat că din lipsa evidențelor contabile ale antreprenorului general și ale subantreprenorului este în imposibilitate să stabilească dacă suma plătită în plus stabilită inițial de expertiza contabilă este reală sau nu.

Referitor la cele 4 facturi prezentate de inculpați –în copie - în valoare totală de 826.165.455 lei, nefiind însoțite de documente din care să rezulte plata acestor sume (chitanțe, ordine de plată, etc.) cum nu sunt cuprinse nici în procesul verbal de compensare, încheiat la 20 mai 1999 semnat și ștampilat de beneficiar antreprenor și subantreprenor - nu au fost avute în vedere cu motivarea că nefiind însoțite de documente de plată nu pot fi utile în stabilirea corectă a prejudiciului.

Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond nu a reținut concluziile expertizei cu privire la suma de 2.500.000.000 lei încasate de firma inculpaților avans în contul lucrărilor care urmau să le execute, având în vedere protocolul încheiat de cele 3 părți urmat de minuta încheiată ulterior încheierii contractului de antrepriză în care se precizează pentru ce anume sunt puse la dispoziție acele sume – investiția pentru sediul I.C.L.P.U.A.T. Galați.

Referitor la contractul de cesionare a părților sociale deținute la SC T.D. SRL de inculpata D.L., încheiat în calitate de mandatar de către inculpatul D.I.V. cu numitul F.M., pentru suma de 2.000.000 lei instanța a reținut corect că acesta era fictiv încheiat, cu scopul de a induce în eroare partea vătămată, întrucât la data încheierii contractului această persoană nu se afla în țară, nu avea cunoștință de acest contract pe care nu-l semnase, iar inculpatul care ar fi putut bănui situația, a părăsit în ziua următoare țara, fără a mai reveni.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune în convenții săvârșită de inculpata D.L. în dauna părții vătămate P.M. nu a fost primită apărarea inculpatei potrivit căreia partea vătămată avea posibilitatea să verifice dacă ratele au fost achitate, întrucât săvârșirea infracțiunii de înșelăciune se apreciază în funcție de fapta și intenția inculpatului și nu de posibilitățile intelectuale și neglijența părții vătămate.

În fine, curtea nu a primit apărarea inculpatei vizând infracțiunea de înșelăciune prin emiterea unor cecuri fără acoperire, inculpata susținând că adresele prin care banca făcea cunoscut că se află în interdicție bancară nu au ajuns la aceasta. S-a motivat că obiect material al infracțiunii de înșelăciune prin cecuri, sancționată de art. 215 alin. (4) C. pen. se realizează prin emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, neexistând condiția interdicției bancare, iar inculpata știa în momentul emiterii cecurilor, că nu are disponibilul necesar.

Nici criticile formulate de inculpatul D.I.V. nu au fost primite. Inculpatul s-a apărat în sensul că nu există nici o dovadă a implicării sale voite și deliberate în acțiuni de inducere în eroare a părții vătămate în legătură cu executarea contractului nr. 217/1999 întrucât el nu a avut calitatea de administrator al SC T.D. SRL.

S-a motivat că la dosar există declarații potrivit cărora inculpatul s-a prezentat împreună cu soția sa inculpata D.L. la sediul părții vătămate (decl. A.T.) la 15 noiembrie 1999 și 22 noiembrie 1999 când l-au indus în eroare cu privire la achiziționarea unor materiale de construcții în valoare de 1.358.778.598 lei, prezentându-i 5 facturi care s-au dovedit a fi false.

Mai mult inculpatul este acela care a încheiat contractul de cesionare a părților sociale deținute de soția sa la SC T.D. SRL, contract ce s-a dovedit a fi fictiv.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, prin apărător.

Prin motivele de recurs scrise au criticat decizia ca nelegală și netemeinică și au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 12,14 și 21 C. proc. pen.

Au susținut în esență că:

- instanța de rejudecare s-a conformat doar în mod formal obligațiilor de a administra probele solicitate în apărare de inculpații apelanți atât cu privire la infracțiunea descrisă la pct. 1 din rechizitor cât și la cea de la pct. 2 din rechizitor (parte vătămată P.M.);

- în mod constant au susținut că este de neconceput ca o creanță de 2,5 milioane de lei vechi de care I.C.L.P.U.A.T. Galați ar fi beneficiat, în urma încheierii protocolului de predare din 15 iunie 1999 deși anterior datei de 26 februarie 1999 când se încheie contractul de antrepriză, să nu fie înregistrați în contabilitatea părții vătămate însă la data sesizării organelor de urmărire penală partea vătămată să fie considerată titulara legitimă a acestui drept de creanță și corelativ a dreptului de a fi despăgubit;

- nici unul din inculpați nu a intenționat la momentul încheierii contractului să inducă sau să mențină în eroare beneficiarul I.C.L.P.U.A.T., obligații pentru îndeplinirea cărora a desemnat în condiții legale un subantreprenor față de care a decontat în totalitate și chiar în plus suma de 127.236,908 lei;

- inculpații nu au avut intenția de a înșela iar prin noua expertiză s-a stabilit ca pentru perioada martie-august 1999 nu exista situații de lucrări emise antreprenorul SC T.D. SRL, că situațiile de livrări au fost emise de subantreprenorul SC U.S.G. SRL;

- termenul de finalizare a lucrării prevăzut în contractul de executare era de 24 luni și expira la 1 martie 2001, ori partea civilă a formulat plângere penală înregistrată la 17 decembrie 1999, atunci când antreprenorul mai avea la dispoziție 15 luni pentru executarea lucrării.

Așa fiind, pentru situația în care se apreciază că probele existente conturează intenția inculpaților de a prejudicia partea vătămată pe durata executării contractului se impune ca existența infracțiunii de înșelăciune să se raporteze la un prejudiciu de numai 220.770.180 lei vechi, singura sumă achitată în avans de partea civilă și neacoperită prin lucrări executate cum concluzionează expertiza.

- nu în toate cazurile inculpata a avut cunoștință de faptul că societățile pe care le reprezenta se aflau în interdicție bancară comunicată de CIP, unele dintre scrisorile cu confirmare de primire fiind returnate băncii din cauza neprezentării pentru a fi ridicate;

- instanța de apel a abandonat nejustificat obligația de audiere a părții vătămată M.P.;

- judecata în apel a avut loc fără citarea legală a părții civile SC D.I.E. SRL iar respingerea cererii de citare a acestei părți echivalează cu o antepronunțare, instanța având reprezentarea că prin soluția pronunțată nu va prejudicia acea parte în situația în care s-ar reține vinovăția inculpaților;

- pedepsele sunt greșit individualizate deoarece în mod real inculpații au produs doar un prejudiciu de 220.770.180 lei vechi, partea civilă I.C.L.P.U.A.T. Galați neputând pretinde că a fost prejudiciată cu 2,5 miliarde lei vechi.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de rejudecare a pronunțat o hotărâre legală și temeinică iar criticile formulate de inculpați nu sunt susținute de probe.

Între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 217 din 26 februarie 1999 valoarea de contract a lucrării fiind de 6.341.752 mii lei cu prețuri decembrie 1998.

Execuția lucrărilor a început în martie 1999 și urma ca acestea să fie finalizate în 2 ani. Lucrările nu au fost executate în grafic până în luna noiembrie, societatea T.D., prin subantreprenori efectuând lucrări în valoare de numai 1.269.000.000 lei.

În aceeași perioadă s-a convenit de către părțile contractante să se intre în graficul de execuție iar inculpații au prezentat ca adevărate fapte mincinoase pentru a dovedi preocupare în derularea normală a contractului.

Astfel au prezentat 5 facturi cu profile de aluminiu și alte materiale de construcție în valoare de 1.358.778.598 lei, despre care au susținut că au fost predate SC C. SRL Brăila pentru a fi executate confecții metalice. S-a dovedit prin verificare la fața locului cu procesul verbal încheiat și cu declarația martorei G.G.R. faptul că niciodată inculpații nu au depozitat la SC C. profile de aluminiu și materiale înscrise în facturile prezentate de inculpatul D.I.V.

Mai mult de atât așa cum rezultă din declarațiile martorelor C.D. și F.V., inculpații începând cu luna octombrie 1999 au procedat la închiderea celor două societăți, trimițând în șomaj toți angajații SC T.D. SRL iar ulterior și pe cei de la SC K. SRL Galați.

Este stabilit corect cu probele administrate că în lunile octombrie-noiembrie 1999 inculpații plănuiau plecarea din țară lucru care s-a și întâmplat. Astfel la 25 noiembrie 1999 inculpatul în nume personal și în calitate de mandatar al soției, inculpata D.L., a încheiat un contract de cesionare a părților sociale deținute la SC T.D. iar la 26 noiembrie 1999 a părăsit țara prin punctul de frontieră Otopeni.

Cele întreprinse de inculpat dublate de faptul că în 22 și 23 noiembrie 1999 a prezentat 5 facturi fictive de achiziționare a unor materiale în valoare de 1.358.778.598 lei, comunicând cu reprezentantul părții civile I.C.L.P.U.A.T. ca începând din 24 noiembrie 1999 să identifice existența materialelor în depozite dovedesc intenția de a înșela partea civilă.

În mod corect a fost respinsă apărarea inculpaților privind valoarea prejudiciului în raport de care se stabilește și încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune.

Astfel, așa cum a reținut și motivat instanța de fond, actele existente la dosarul de urmărire penală (filele 17-32) dovedesc că SC T. SRL –prin inculpatul D.I.V. - a preluat de la SC S. SA Galați, creanța I.C.L.P.U.A.T. în sumă de 2,5 miliarde lei, acest lucru este stabilit în protocolul de cedare de creanțe încheiat la 15 iunie 1998 și materializat în minuta încheiată la 30 martie 1999. La dosar există adrese semnate de directorul general al SC T.D. SRL inculpatul D.I.V. prin care cere S. SA Galați să fie de acord cu cedarea unor creanțe pe care prima le are la secunda către alte societăți cum ar fi SC R.T. SA Galați –500.000.000 lei, 346.000.000 lei și 627.000.000 lei.

În art. 3 al art. 215 C. pen. este incriminată înșelăciunea în convenții. Elementul material al faptei îl reprezintă acțiunea, respectiv omisiunea care induc în eroare cocontractantul. Eroarea acestuia din urmă este determinată la încheierea sau executarea contractului.

Instanțele au reținut corect pe baza probelor administrate atât înșelăciunea în convenții cu prilejul executării contractului cât și încadrarea juridică în alin. (5) al art. 215, prejudiciul depășind 2 miliarde lei vechi.

Instanța de apel a făcut tot posibilul pentru audierea părții vătămate P.M. însă nu s-a reușit aducerea lui în instanță.

Aceasta nu înseamnă că prima instanță ca și instanța de control judiciar, nu au avut la dispoziție alte probe din care să poată reține vinovăția inculpatei prin înșelarea cumpărătorului autoturismului D. În mod corect s-a motivat determinant în existența infracțiunii de înșelăciune este fapta și intenția inculpatului și nu posibilitățile intelectuale sau vigilența părții vătămate.

Nici critica privind necitarea în apel a părții civile SC D.I.E. SRL nu este fondată.

Instanța de apel chiar dacă sub aspect procesual trebuia să citeze toate părțile, și n-a făcut-o, acest lucru nu poate fi invocat de inculpați ci numai de partea în favoarea căreia este prevăzută această obligație, în speță SC D. SRL. Necitarea unei părți poate constitui o abatere disciplinară sau poate constitui caz de desființare, casare sau contestație în anulare, în măsura în care este invocat de partea prejudiciară, și nu poate fi în nici un caz considerat ca o antepronunțare cu privire la soluție.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate corect cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., diferențiat și în funcție de numărul de infracțiuni de înșelăciune comise de inculpată și nu sunt motive pentru reducerea lor.

Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.V. și D.L. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 mai 2009.