ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 27 mai 2008, reclamanta S C C. SA București a solicitat suspendarea executării Ordonanței nr. 759 din 19 septembrie 2007 emisă de C.N.V.M., până la soluționarea acțiunii în anularea acesteia. În motivarea cererii s-a arătat că prin ordonanța a cărei suspendare se solicită, pârâta a sancționat pe reclamantă cu amendă în valoare de 1.013.330 de lei, reprezentând jumătate din valoarea tranzacțiilor efectuate în perioada 24 mai 2007 - 31 mai 2007 cu acțiuni SIF Transilvania, tranzacții efectuate, potrivit reținerilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, uzându-se de informații privilegiate, fapt ce contravine prevederilor art. 245 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Reclamanta a învederat întrunirea cerinței cazului bine justificat, invocând aspectele de vădită nelegalitate a ordonanței de sancționare, atât pentru aspecte ce țin de forma și procedura în adoptarea acesteia, cât și în privința fondului imputării. Astfel, s-a arătat că actul a cărui suspendare se solicită nu a fost semnat de persoana autorizată, existând doar o semnătură indescifrabilă a unei persoane necunoscute, neindividualizate în vreun fel. S-a mai invocat nemotivarea măsurii în chiar cuprinsul actului sancționator, care nu cuprinde astfel demonstrația că informația deținută de reclamantă ar constitui informație privilegiată. În privința văditei nelegalități în raport de conținutul ordonanței de sancționare, invocată de reclamantă, aceasta a arătat că în nici un caz informațiile vizate de pârâtă, privind acțiunea în anularea hotărârii AGA, nu constituie informație privilegiată în accepțiunea legii privind piața de capital.

Prin sentința civilă nr. 2162/2008 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea a fost admisă avându-se în vedere dispozițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, ale cărui condiții instanța a considerat că sunt întrunite. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta. În motivarea recursului s-a arătat în esență; că cererea a fost introdusă în afara termenului prevăzut de art. 7 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004; că nu a fost formulată o dată cu acțiunea în anulare; că nu sunt întrunite condițiile legale referitoare la „cazul bine justificat” (deoarece actul a fost semnat în mod legal de vicepreședintele C.N.V.M., în baza Deciziei nr. 1585 din 3 septembrie 2007, care prevede că în caz de imposibilitate temporară a președintelui, reprezentarea legală a C.N.V.M.

revine unuia dintre vicepreședinți iar la data respectivă președintele se afla în concediu de odihnă; că ordonanța conține descrierea faptelor și încadrarea în drept; că sunt întrunite cerințele art. 245 din Legea nr. 297/2004, recurenta făcând ample referiri la problemele de fond ale cauzei) și la „paguba materială iminentă” (întrucât amenda aplicată este la limita inferioară prevăzută de art. 276 lit. c) din Legea nr. 297/2004). Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Din actele dosarului se reține că cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 15 teza II din Legea nr. 554/2004, întrucât textul prevede că suspendarea executării actului administrativ se poate formula și prin acțiune separată de cea privind anularea actului, aceasta din urmă formând obiectul Dosarului nr. 2303/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, se reține că sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Referitor la cerința din acest text legal privind „cazul bine justificat”, aspectele în legătură cu nelegalitatea actului atacat sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului de sancționare, mai ales având în vedere modalitatea în care a fost semnată ordonanța, fără a se indica numele (și/ sau funcția) persoanei care a semnat pentru președintele C.N.V.M.

Condiția prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la „paguba iminentă”, este de asemenea realizată, întrucât suma în discuție este considerabilă, 1.013.330 RON, chiar dacă ar reprezenta limita inferioară a amenzii prevăzute de lege, după cum susține recurenta. Suma fiind mare, produce prejudicii reclamantei, constând inclusiv în lipsa folosinței acestei sume de bani, după cum bine a reținut instanța de fond, suma fiind avută în vedere pentru derularea operațiunilor comerciale ale societății. Pentru considerentele expuse recursul pârâtului va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Cât privește ampla motivare a recurentei referitoare la legalitatea și temeinicia ordonanței atacate, Curtea nu o analizează, întrucât în prezenta cerere de suspendare a executării actului administrativ nu se intră în verificarea fondului pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N. V.M. împotriva sentinței nr. 2162 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.