ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1574/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 ianuarie 2006, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei A.S.D.M.

P.A.S. Vatra Dornei la plata sumei de 131.413,85 lei daune interese

reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neachitarea în termenul

prevăzut în contract a ratelor reprezentând prețul acțiunilor înstrăinate de

reclamantă, la dividende și daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor

aduse de pârâtă, altele decât cele prevăzute anterior.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 2977 din 5 martie 2007, a admis în

parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la 131.413,85 lei cu titlu de

daune interese și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că pârâta datorează numai suma de 131.413,85 lei cu

titlu de daune interese, din care suma de 24.131,50 lei reprezintă dobânzi

aferente ratelor 9 – 12 și 107.282,35 lei penalități de întârziere aferente

ratelor nr. 8 – 12, calculate până la data de 24 octombrie 2005.

Referitor la cererea de acordare

a dividendelor instanța a apreciat că reclamanta nu a dovedit acest capăt de

cerere.

În ceea ce privește capătul

de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese, altele

decât cele reprezentând dobânzi și penalități s-a reținut că diminuarea

activului net a avut loc ca urmare a derulării procedurii de lichidare, pentru

acoperirea datoriilor societății.

Întrucât nu s-a putut

stabili că pârâta este culpabilă de intrarea în faliment a societății

privatizate, nu există legătură de cauzalitate între diminuarea activului net

contabil și scăderea valorii contabile a acțiunilor și prejudiciul invocat de

reclamantă, condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru aplicarea în cauză

a dispozițiilor art. 21 alin. (1

1

) din O.G. nr. 25/2002.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost respins

prin decizia comercială nr. 337 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

A.V.A.S. cu sediul în

București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate,

admiterea apelului formulat de A.V.A.S., schimbarea în parte a sentinței

instanței de fond, în sensul obligării pârâtei și la plata celorlalte daune

interese în cuantum de 1.174.837,9 lei determinate prin expertiza contabilă

efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta că

decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea art. 21 alin. (2) din

O.G. nr. 25/2002 întrucât daunele interese prevăzute de aceste dispoziții

legale sunt determinate de expert și sunt datorate de intimată în baza acestei

legi speciale, fără a se mai impune ca reclamanta să dovedească îndeplinirea

condițiilor răspunderii civile contractuale.

S-a invocat faptul că în

raport de obiectul acțiunii constând în acordarea de daune interese ca urmare a

rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 77/1995 culpa

debitorului (intimatei) este prezumată.

Recursul reclamantei nu este

fondat.

Criticile recurentei

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la faptul

că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea, respectiv art. 21 alin.

(2) din O.G. nr. 25/2002, care constituie temeiul de drept al cererii prin care

a solicitat daunele interese în cuantum de 1.174.873,9 lei.

Prin art. 21 alin. (1

1

)

lit. a), b) și c) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

506/2002 s-au stabilit daunele interese datorate de cumpărător în cazul

desființării contractului, respectiv dobânzi, penalități și dividende încasate

în perioada de valabilitate a contractului.

Alin. (2) și (3) ale

aceluiași articol, au prevăzut că pentru alte prejudicii cauzate de cumpărător

se pot pretinde daune interese, iar determinarea întinderii prejudiciilor sau a

daunelor interese se va face pe baza unei expertize economico-financiare

întocmită de persoane abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni,

desemnate de instanța judecătorească.

În speță, prin desființarea

contractului la cererea recurentei-reclamante, aceasta a redobândit acțiunile

care au format obiectul convenției, fiind îndreptățită să rețină sumele

achitate de pârâtă cu titlu de preț până la momentul notificării rezoluțiunii.

Daunele interese prevăzute

de art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 nu se pot acorda automat doar prin

stabilirea cuantumului acestora, așa cum a susținut recurenta.

Nu este suficient numai

determinarea prejudiciului cauzat, deoarece reclamanta trebuia să facă dovada

faptei ilicite care a cauzat prejudiciu și legătura de cauzalitate între aceasta

și prejudiciu, respectiv a condițiilor răspunderii civile.

Din probele administrate a

rezultat că diminuarea activului a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii

de faliment împotriva societății privatizate și în cadrul căreia activele

societății au fost înstrăinate și nu s-a dovedit că pârâta este în culpă pentru

intrarea în faliment a societății.

Această situație de fapt

este reținută și în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pe de altă parte, recurenta

nu a dovedit că intimata ar fi participat la adunările generale ale

acționarilor și și-ar fi exprimat un vot favorabil anumitor operațiuni prin

care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor recurentei.

Așa fiind, dispozițiile art.

21 alin. (2) din O.G. nr. 25/22002 astfel cum au fost modificate, au fost

interpretate și aplicate în mod corect de ambele instanțe, deoarece daunele

interese pretinse de recurentă în temeiul acestor dispoziții legale sunt

datorate numai în măsura în care s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor

răspunderii civile.

Față de cele reținute,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 337 din 26

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2008.