ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 9 septembrie 2008, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 22 martie 2008, inculpatul G.V. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A.G. cu intenția de a sustrage bunuri, partea vătămată dormea, iar inculpatul a încercat să o lovească cu cuțitul, moment în care aceasta s-a trezit și, deși l-a rugat să nu o omoare, inculpatul a lovit-o de mai multe ori. Una din lovituri a fost aplicată în zona toracelui, și abdomenului, provocându-i lezarea organelor interne, gravitatea loviturilor punându-i viața în primejdie. Fapta a fost recunoscută de inculpat și dovedită cu probele administrate în cauză. Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 136 din 29 octombrie 2008. Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., este nefondat. Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și tentativă la omor deosebit de grav, corespunde criteriilor de individualizare prevăzută de art. 52 C. pen. Fapta, în modalitatea în care a fost săvârșită, pătrunderea în timpul nopții într-o locuință, cu scopul de a sustrage bani, urmată de încercarea de a ucide victima, prezintă un ridicat grad de pericol social, ceea ce necesită o ripostă severă exprimată prin cuantumul pedepsei aplicate. Inculpatul este recidivist, condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, perseverența infracțională a acestuia imprimând infracțiunii un grad ridicat de pericol social.

Având în vedere aceste considerente, întrucât nu se constată motive de casare ce pot fi examinate din oficiu, recursului inculpatului G.V. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce arestarea preventivă de la 23 martie 2008 la 12 ianuarie2009. Văzând și dispozițiile art192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 136 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 martie 2008 la 12 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.