ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2009

Asupra recursului civil de față; În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că proprietarii tabulari ai imobilului, situat în Reșița, județul Caraș-Severin, au fost antecesorii lor H.B. și B.B., astfel cum rezultă din extrasul de C.F. nr. 1406 al localității Reșița Montană, nr. top 605/486/intravilan de 734 mp și nr. top 485/a - casa cu nr. 52, cu teren de 612 mp. în anul 1954, aceștia au emigrat în Australia iar imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, în condițiile Decretului nr. 92/1950, casa fiind demolată iar terenul aferent fiind preluat de C.S. Reșița (C.S.R.) cu drept de administrare operativă apoi, în temeiul Legii nr. 15/1990, a intrat în patrimoniul privat al statului.

Considerând că preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă și că în prezent restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat admiterea cererii, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (1) partea finală, art. 4 alin. (2) și art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Titlul I din Legea nr. 247/2005 și art. 31 alin. (2) din același act normativ. Prin sentința civilă nr. 1908 din 23.septembrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții J.B. și S.M.M., împotriva pârâților A.V.A.S. și SC

T.M.K. SA REȘIȚA.

A obligat aceeași pârâtă să procedeze la predarea deciziei astfel emisă și a documentației aferente, pe bază de proces verbal, Secretariatului Comisiei Centrale în vederea întocmirii raportului de evaluare și a emiterii titlului de despăgubire. A respins acțiunea civilă față de pârâta SC T.M.K. SA Reșița. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea cu nr. 170 din 01 august 2001, reclamanții J.B. și M.S.M., în calitate de moștenitori legali ai defuncților (foști proprietari tabulari) H.B. și B.B. au solicitat Instituției Prefectului și Combinatului Siderurgic Reșița acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, în cuantum de 300.000.000 lei (ROL) imobilul teren situat în Reșița, înscris în C.F.

nr. 1406 Reșița, nr. top 605/486 și nr. top 485/a, aflat în patrimoniul C.S.R.. Notificarea a fost comunicată prin executorul judecătoresc M.G., în condițiile art. 21 alin. (3) din lege, în interiorul termenului se sesizare a unității deținătoare, prevăzut de art. 21 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109 din 16 iulie 2001, intrată în vigoare la 13 august 2001 și O.U.G. nr. 145 din 09 noiembrie 2001 (14 august 2001 Această poziție a fost menținută prin întâmpinare de CS T.M.K. SA (fosta C.S.R.), introdusă în cauză la termenul de judecată din 19 iunie 2007. Prefectura Județului Caraș-Severin, prin adresa nr. 9/9399 din 12 octombrie 2001, constatând că imobilul pentru care se solicită despăgubiri a fost trecut cu titlu valabil în patrimoniul SC C.S.R.

SA Reșița - privatizată, a înaintat notificarea și actele doveditoare pârâtei A.P.A.P.S. București, în condițiile art. 27 alin. (2) din lege. Pârâta A.V.A.S. București, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă dat fiind faptul că reclamanții nu au depus actele solicitate și anume: extrasul de C.F. în extenso și actualizat; certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, declarația de notorietate din care să rezulte că E.G. este una și aceeași persoană cu H.B. Tribunalul a stabilit că imobilul în cauză a fost preluat în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 act lovit în întregime de neconstituționalitate, ceea ce face ca preluarea imobilului să fie fără titlu valabil, concluzie la care s-a ajuns pornind și de la includerea Decretului nr. 92/1950 în lista actelor normative cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G.

nr. 20/1996 republicată. Considerând că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, tribunalul a apreciat că reclamanții întrunesc condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Având în vedere prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 precum și prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V din Titlul VII și ale art. IV din Titlul I. modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC T.M.K.

SA Reșița și a obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, potrivit sentinței sus arătate. Împotriva sentinței civile nr. 1908 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în termen legal a declarat apel pârâta A.V.A.S. București criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca prematur formulată. Prin decizia civilă nr. 57/A din 6 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâta A.V.A.S. având în vedere următoarele considerente: Reclamanții, cu actele depuse la dosarul administrativ, și - au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul prevederilor art. 3 din lege, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S.

București, instanța de apel a reținut că aceasta rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 27 din Legea nr. 10/2001, unde se prevede că, în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent situație în care notificarea se soluționează de către autoritatea publică implicată în privatizare. Imobilul construcție revendicat de către reclamanți, situat în Reșița, înscris în C.F. nr. 1406, nr. top 605/486, 485/a, a fost demolat fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, unde se prevede că „în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent". Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat și motivat recurs în termen legal pârâta A.V.A.S.

critica întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile din apel. Astfel, în esență, recurenta pârâtă susține că reclamanții notificatori nu au depus la dosar toate actele prevăzute de Legea nr. 10/2001 astfel că notificarea nu a putut fi soluționată. S-a susținut că din dosarul administrativ au lipsit :extrasul de C.F. in extenso și actualizat, certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, declarația de notorietate din care să rezulte că E.G. este una și aceeași persoană cu H.B. Analizând decizia recurată în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că antecesorii reclamanților notificatori - H.B.

și B.B. - au fost proprietari tabulari ai bunului solicitat la momentul preluării abuzive (situație ce rezultă din extrasul C.F. 1406 Reșița), că reclamanții notificatori și-au dovedit calitatea de succesori după foștii proprietari tabulari, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 - act normativ declarat neconstituțional, ceea ce face ca preluarea imobilului să fie fără titlu valabil, ținând seama că Decretul nr. 92/1950 a fost inclus în lista actelor normative cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 20/1996 republicată. Constatând pentru considerentele arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul. Față de împrejurarea că la dosar nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte, va respinge cererea formulată oral în acest sens de apărătorul ales al intimaților-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 57/A din 6 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații reclamanți J.B. și M.S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.