ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2009

Asupra recursului civil de față;

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că proprietarii tabulari ai imobilului, situat în Reșița, județul

Caraș-Severin, au fost antecesorii lor H.B. și B.B., astfel cum rezultă din

extrasul de C.F. nr. 1406 al localității Reșița Montană, nr. top

605/486/intravilan de 734 mp și nr. top 485/a - casa cu nr. 52, cu teren de 612

mp.

în anul 1954, aceștia au emigrat

în Australia iar imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, în

condițiile Decretului nr. 92/1950, casa fiind demolată iar terenul aferent

fiind preluat de C.S. Reșița (C.S.R.) cu drept de administrare operativă apoi,

în temeiul Legii nr. 15/1990, a intrat în patrimoniul privat al statului.

Considerând că preluarea

imobilului de către stat a fost abuzivă și că în prezent restituirea în natură

nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat admiterea cererii, invocând ca

temei de drept dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (1) partea

finală, art. 4 alin. (2) și art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel cum

a fost modificată prin Titlul

I

din Legea nr. 247/2005 și art. 31 alin. (2)

din același act normativ.

Prin sentința civilă nr. 1908 din

23.septembrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamanții J.B. și S.M.M., împotriva pârâților A.V.A.S. și SC

T.M.K. SA REȘIȚA.

A obligat aceeași pârâtă să

procedeze la predarea deciziei astfel emisă și a

documentației aferente, pe bază de proces verbal, Secretariatului

Comisiei Centrale în

vederea întocmirii raportului de evaluare și a

emiterii titlului de despăgubire.

A respins acțiunea civilă față de

pârâta SC T.M.K. SA Reșița. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut că prin notificarea cu nr. 170 din 01 august 2001, reclamanții J.B. și

M.S.M., în calitate de moștenitori legali ai defuncților (foști proprietari

tabulari) H.B. și B.B. au solicitat Instituției Prefectului și Combinatului

Siderurgic Reșița acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de

despăgubiri bănești, în cuantum de 300.000.000 lei (ROL) imobilul teren situat

în Reșița, înscris în C.F. nr. 1406 Reșița, nr. top 605/486 și nr. top 485/a,

aflat în patrimoniul C.S.R..

Notificarea

a fost comunicată prin executorul judecătoresc M.G.,

în condițiile art.

21 alin. (3) din lege, în interiorul termenului se sesizare a unității

deținătoare, prevăzut de art. 21 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 109 din 16 iulie 2001, intrată în vigoare la 13 august 2001 și

O.U.G. nr. 145 din 09 noiembrie 2001 (14 august 2001

Această

poziție a fost menținută prin întâmpinare de CS T.M.K. SA (fosta C.S.R.),

introdusă

în cauză la termenul de judecată din 19 iunie 2007.

Prefectura Județului Caraș-Severin,

prin adresa nr. 9/9399 din 12 octombrie 2001, constatând că imobilul pentru

care se solicită despăgubiri a fost trecut cu titlu valabil în patrimoniul SC C.S.R.

SA Reșița - privatizată, a înaintat notificarea și actele doveditoare pârâtei A.P.A.P.S.

București, în condițiile art. 27 alin. (2) din lege.

Pârâta A.V.A.S. București, prin

întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă dat fiind

faptul că reclamanții nu au depus actele solicitate și anume: extrasul de C.F.

în extenso și actualizat; certificatul de moștenitor sau de calitate de

moștenitor, declarația de notorietate din care să rezulte că E.G. este una și

aceeași persoană cu H.B.

Tribunalul a stabilit că imobilul

în cauză a fost preluat în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr.

92/1950 act lovit în întregime de neconstituționalitate, ceea ce face ca

preluarea imobilului să fie fără titlu valabil, concluzie la care s-a ajuns

pornind și de la includerea Decretului nr. 92/1950 în lista actelor normative

cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 20/1996 republicată.

Considerând că cererea de

restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror

restituire se solicită, tribunalul a apreciat că reclamanții întrunesc

condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Având

în vedere prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 precum și

prevederile

art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul

V

din Titlul VII și ale art. IV din Titlul

I.

modificarea

și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989, prima instanță a admis în

parte cererea de chemare în

judecată formulată în contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC T.M.K. SA

Reșița și a obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie privind propunerea de

acordare a măsurilor reparatorii, potrivit sentinței sus arătate.

Împotriva sentinței civile nr. 1908

din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în termen legal a

declarat apel pârâta A.V.A.S. București criticând hotărârea pentru netemeinicie

și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile

apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca prematur

formulată.

Prin decizia civilă nr. 57/A din 6

martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâta

A.V.A.S. având în vedere următoarele considerente:

Reclamanții, cu actele depuse la

dosarul administrativ, și - au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul prevederilor

art. 3 din lege, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S.

București, instanța de apel a reținut că aceasta rezultă din dispozițiile

cuprinse în art. 27 din Legea nr. 10/2001, unde se prevede că, în cazul

imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent situație în care notificarea se soluționează de

către autoritatea publică implicată în privatizare.

Imobilul construcție revendicat de

către reclamanți, situat în Reșița, înscris în C.F. nr. 1406, nr. top 605/486,

485/a, a fost demolat fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 republicată, unde se prevede că „în cazurile în care

restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent".

Împotriva deciziei mai sus

menționate a declarat și motivat recurs în termen legal pârâta A.V.A.S. critica

întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile din

apel.

Astfel, în esență, recurenta

pârâtă susține că reclamanții notificatori nu au

depus la dosar toate actele prevăzute de Legea nr. 10/2001 astfel că

notificarea nu a putut

fi soluționată.

S-a susținut că din dosarul

administrativ au lipsit :extrasul de C.F. in extenso și actualizat,

certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, declarația de

notorietate din care să rezulte că E.G. este una și aceeași persoană cu H.B.

Analizând decizia recurată în

limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului

rezultă faptul că antecesorii reclamanților notificatori - H.B. și B.B. - au

fost proprietari tabulari ai bunului solicitat la momentul preluării abuzive

(situație ce rezultă din extrasul C.F. 1406 Reșița), că reclamanții

notificatori și-au dovedit calitatea de succesori după foștii proprietari

tabulari, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind

preluat abuziv în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950

- act normativ declarat neconstituțional, ceea ce face ca preluarea imobilului

să fie fără titlu valabil, ținând seama că Decretul nr. 92/1950 a fost inclus

în lista actelor normative cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 20/1996

republicată.

Constatând pentru considerentele

arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând dispozițiile

art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

Față de împrejurarea că la dosar

nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta

Curte, va respinge cererea formulată oral în acest sens de apărătorul ales al

intimaților-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 57/A din 6 martie 2008 a Curții de Apel

Timișoara.

Respinge cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimații reclamanți J.B. și M.S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai

2009.