ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5394/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față;
În motivarea acțiunii, reclamanții
au arătat că proprietarii tabulari ai imobilului, situat în Reșița, județul
Caraș-Severin, au fost antecesorii lor H.B. și B.B., astfel cum rezultă din
extrasul de C.F. nr. 1406 al localității Reșița Montană, nr. top
605/486/intravilan de 734 mp și nr. top 485/a - casa cu nr. 52, cu teren de 612
mp.
în anul 1954, aceștia au emigrat
în Australia iar imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, în
condițiile Decretului nr. 92/1950, casa fiind demolată iar terenul aferent
fiind preluat de C.S. Reșița (C.S.R.) cu drept de administrare operativă apoi,
în temeiul Legii nr. 15/1990, a intrat în patrimoniul privat al statului.
Considerând că preluarea
imobilului de către stat a fost abuzivă și că în prezent restituirea în natură
nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat admiterea cererii, invocând ca
temei de drept dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (1) partea
finală, art. 4 alin. (2) și art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel cum
a fost modificată prin Titlul
I
din Legea nr. 247/2005 și art. 31 alin. (2)
din același act normativ.
Prin sentința civilă nr. 1908 din
23.septembrie 2007, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea civilă
formulată de reclamanții J.B. și S.M.M., împotriva pârâților A.V.A.S. și SC
T.M.K. SA REȘIȚA.
A obligat aceeași pârâtă să
procedeze la predarea deciziei astfel emisă și a
documentației aferente, pe bază de proces verbal, Secretariatului
Comisiei Centrale în
vederea întocmirii raportului de evaluare și a
emiterii titlului de despăgubire.
A respins acțiunea civilă față de
pârâta SC T.M.K. SA Reșița. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a
reținut că prin notificarea cu nr. 170 din 01 august 2001, reclamanții J.B. și
M.S.M., în calitate de moștenitori legali ai defuncților (foști proprietari
tabulari) H.B. și B.B. au solicitat Instituției Prefectului și Combinatului
Siderurgic Reșița acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de
despăgubiri bănești, în cuantum de 300.000.000 lei (ROL) imobilul teren situat
în Reșița, înscris în C.F. nr. 1406 Reșița, nr. top 605/486 și nr. top 485/a,
aflat în patrimoniul C.S.R..
Notificarea
a fost comunicată prin executorul judecătoresc M.G.,
în condițiile art.
21 alin. (3) din lege, în interiorul termenului se sesizare a unității
deținătoare, prevăzut de art. 21 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin
O.U.G. nr. 109 din 16 iulie 2001, intrată în vigoare la 13 august 2001 și
O.U.G. nr. 145 din 09 noiembrie 2001 (14 august 2001
Această
poziție a fost menținută prin întâmpinare de CS T.M.K. SA (fosta C.S.R.),
introdusă
în cauză la termenul de judecată din 19 iunie 2007.
Prefectura Județului Caraș-Severin,
prin adresa nr. 9/9399 din 12 octombrie 2001, constatând că imobilul pentru
care se solicită despăgubiri a fost trecut cu titlu valabil în patrimoniul SC C.S.R.
SA Reșița - privatizată, a înaintat notificarea și actele doveditoare pârâtei A.P.A.P.S.
București, în condițiile art. 27 alin. (2) din lege.
Pârâta A.V.A.S. București, prin
întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă dat fiind
faptul că reclamanții nu au depus actele solicitate și anume: extrasul de C.F.
în extenso și actualizat; certificatul de moștenitor sau de calitate de
moștenitor, declarația de notorietate din care să rezulte că E.G. este una și
aceeași persoană cu H.B.
Tribunalul a stabilit că imobilul
în cauză a fost preluat în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr.
92/1950 act lovit în întregime de neconstituționalitate, ceea ce face ca
preluarea imobilului să fie fără titlu valabil, concluzie la care s-a ajuns
pornind și de la includerea Decretului nr. 92/1950 în lista actelor normative
cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 20/1996 republicată.
Considerând că cererea de
restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror
restituire se solicită, tribunalul a apreciat că reclamanții întrunesc
condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Având
în vedere prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 precum și
prevederile
art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul
V
din Titlul VII și ale art. IV din Titlul
I.
modificarea
și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22
decembrie 1989, prima instanță a admis în
parte cererea de chemare în
judecată formulată în contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC T.M.K. SA
Reșița și a obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie privind propunerea de
acordare a măsurilor reparatorii, potrivit sentinței sus arătate.
Împotriva sentinței civile nr. 1908
din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în termen legal a
declarat apel pârâta A.V.A.S. București criticând hotărârea pentru netemeinicie
și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile
apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca prematur
formulată.
Prin decizia civilă nr. 57/A din 6
martie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâta
A.V.A.S. având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții, cu actele depuse la
dosarul administrativ, și - au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la
măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul prevederilor
art. 3 din lege, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S.
București, instanța de apel a reținut că aceasta rezultă din dispozițiile
cuprinse în art. 27 din Legea nr. 10/2001, unde se prevede că, în cazul
imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidențiate în patrimoniul unei
societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri
reparatorii prin echivalent situație în care notificarea se soluționează de
către autoritatea publică implicată în privatizare.
Imobilul construcție revendicat de
către reclamanți, situat în Reșița, înscris în C.F. nr. 1406, nr. top 605/486,
485/a, a fost demolat fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 republicată, unde se prevede că „în cazurile în care
restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin
echivalent".
Împotriva deciziei mai sus
menționate a declarat și motivat recurs în termen legal pârâta A.V.A.S. critica
întemeiată în
drept pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile din
apel.
Astfel, în esență, recurenta
pârâtă susține că reclamanții notificatori nu au
depus la dosar toate actele prevăzute de Legea nr. 10/2001 astfel că
notificarea nu a putut
fi soluționată.
S-a susținut că din dosarul
administrativ au lipsit :extrasul de C.F. in extenso și actualizat,
certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, declarația de
notorietate din care să rezulte că E.G. este una și aceeași persoană cu H.B.
Analizând decizia recurată în
limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că
recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului
rezultă faptul că antecesorii reclamanților notificatori - H.B. și B.B. - au
fost proprietari tabulari ai bunului solicitat la momentul preluării abuzive
(situație ce rezultă din extrasul C.F. 1406 Reșița), că reclamanții
notificatori și-au dovedit calitatea de succesori după foștii proprietari
tabulari, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind
preluat abuziv în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950
- act normativ declarat neconstituțional, ceea ce face ca preluarea imobilului
să fie fără titlu valabil, ținând seama că Decretul nr. 92/1950 a fost inclus
în lista actelor normative cuprinse în art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 20/1996
republicată.
Constatând pentru considerentele
arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt întrunite
condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând dispozițiile
art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
Față de împrejurarea că la dosar
nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta
Curte, va respinge cererea formulată oral în acest sens de apărătorul ales al
intimaților-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 57/A din 6 martie 2008 a Curții de Apel
Timișoara.
Respinge cererea de acordare a
cheltuielilor de judecată formulată de intimații reclamanți J.B. și M.S.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai
2009.