ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., la data

de 7 septembrie 2007, Asociația Ș. Rădășeni a solicitat tragerea la răspundere

penală a membrilor Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor Suceava – O.O., B.A.Șt., P.D., P.G.M., M.V., B.I., L.M., L.P.P.,

S.R., P.S.A., M.O., G.A., B.D. și S.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., abuz

în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248

1

C. pen. și

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

În susținerea plângerii, reprezentantul

persoanei juridice Ș., vicepreședintele C.T., a arătat că prin activitatea

desfășurată de C.J.A.F.F. Suceava care nu a soluționat problema proprietății, a

încălcat mai multe dispoziții legale, prejudiciind interesele persoanelor

vătămate.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava, plângerea petiționarei fiind trimisă spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la

data de 25 septembrie 2007, prin rezoluția nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 a

dispus, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții O.O., B.A.Șt., P.D., P.G.M.,

M.V., B.I., L.M., L.P.P., S.R., P.S.A., M.O., G.A., B.D. și S.G.

Pentru a dispune astfel,

parchetul a reținut în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 348 din 30

august 2005 s-a reorganizat Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Suceava, în compunerea acesteia intrând și

intimații față de care s-a formulat plângere penală.

În ceea ce privește regimul

juridic al terenurilor revendicate de Asociația Ș. se reține că, în cursul

anului 1962, terenurile aparținând mai multor cetățeni din 11 localități au

fost preluate de fostele C.A.P.-uri, terenuri care în anul 1974 au trecut în

administrarea unităților piscicole de stat Suceava și Botoșani.

Prin hotărârea Consiliului de

miniștri nr. 1359 din 01 noiembrie 1974 s-a hotărât scoaterea unor terenuri din

producția agricolă în vederea realizării unor unități piscicole, hotărâre care

a stat la baza emiterii Decretului prezidențial nr. 133/1976, astfel că

suprafața de 305.350 mp situată în județul Suceava și aflată sub luciul de apă

a trecut în domeniul public al statului.

După apariția Legii nr. 18/1991

privind fondul funciar, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor, a validat prin hotărârile nr. 8733, 8741, 8743 și 8744 din

7 decembrie 1993 recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor mai

multor cetățeni din localitățile Bosanci, Horodniceni, Moara și Rădășeni,

aceștia fiind considerați acționari la SC P. SA Fălticeni.

Prin decizia civilă nr. 1290

din 7 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în dosarul nr.

10227/2001, s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută a hotărârilor nr.

8733, 8741, 8743 și 8744 din 7 decembrie 1993 date de Comisia județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate, dispunându-se trimiterea cauzei spre

soluționare acestei comisii.

S-a constatat, în esență, că

această comisie și-a depășit atribuțiile, impunându-se a stabili, conform art. 32

din Hotărârea nr. 131/1991, care sunt suprafețele de teren pentru care se

reconstituie dreptul de proprietate, care este societatea comercială în

administrarea căreia se află terenul, numărul de acțiuni primite de beneficiari

împreună cu suprafața de teren atribuită efectiv.

După rămânerea definitivă a

deciziei civile nr. 1290 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Suceava, foștii

proprietari ai terenurilor nu au mai beneficiat de dividende, încheind

contracte de arendă cu SC P. SA până când unitatea piscicolă a intrat în

faliment.

Conformându-se dispozițiilor

instanței de judecată, Prefectura județului Suceava, prin reprezentanții săi

legali, a purtat discuții cu reprezentanții foștilor acționari stabilind, de

comun acord, încheierea contractelor de arendă cu SC P. SA Fălticeni, măsură

care a fost acceptată și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului.

De asemenea, autoritatea

teritorială a îndrumat și cele 11 comisii locale de fond funciar, în sensul

promovării unor acțiuni în justiție pentru clarificarea situației juridice a

suprafețelor de teren de sub luciul de apă.

Aceeași comisie a făcut

demersuri la Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților în scopul

restituirii terenurilor pentru aproximativ 1800 persoane din cele 11 unități

administrativ-teritoriale ale căror terenuri se află sub luciul de apă la SC P.

SA Fălticeni.

În fine, reține procurorul,

că acțiunile întreprinse de comisia județeană au fost comunicate Asociației Ș. Rădășeni,

precizându-se, printre altele, faptul că terenurile nu pot face obiectul

restituirii dreptului de proprietate, în același sens pronunțându-se și

instanțele de judecată.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționara Asociația Ș. Rădășeni a formulat plângere, iar prin

rezoluția nr. 761/II/2/2008 din 14 august 2008 dată de prim procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus respingerea acesteia ca

neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., petiționara a formulat plângere la Tribunalul

Suceava, iar ulterior, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 30 din

21 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6263/86/2008, a dispus declinarea

competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere

faptul că intimatul O.O. a dobândit calitatea de senator urmare alegerilor

parlamentare desfășurate la 30 noiembrie 2008.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând plângerea petiționarei, Asociația Ș. SA Rădășeni, în

conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este

nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 200

C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu

privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se dispună trimiterea în judecată.”

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat regulile de

desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul de urmărire

penală, sesizându-se din oficiu sau urmare a unei plângeri, are obligația de a

efectua acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de

lege. În situația în care actele premergătoare nu confirmă existența

infracțiunii sau a infracțiunilor cu care organul de urmărire penală a fost

sesizat, acesta dispune neînceperea urmăririi penale.

Examinând cauza prin prisma

actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată că nu există indicii din

care să rezulte că intimații au săvârșit faptele reținute în plângerea

petiționarei.

Infracțiunile de serviciu

sau în legătură cu serviciul, petiționara făcând referire în plângerea

formulată la infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen.,

sub aspectul laturii obiective se caracterizează printr-o acțiune și uneori

într-o inacțiune, prin acestea aducându-se atingere unui organ sau instituții

de stat ori publice, putând fi însoțite, în anumite cazuri și de o vătămare a

intereselor legale vreunei persoane.

Sub aspectul formei de

vinovăție, în cazul acestor infracțiuni, legea prevede ca regulă, intenția,

infractorul dându-și seama de natura și urmările faptei sale și le urmărește

sau le acceptă, culpa fiind posibilă doar în cazul infracțiunii de neglijență

în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.

În cauza dedusă judecății,

Înalta Curte constată că membrii Comisiei județene Suceava de aplicare a Legii nr.

18/1991, și-au exercitat atribuțiile în condițiile legii fără a urmări cauzarea

unui prejudiciu.

Împrejurarea că măsurile

dispuse de comisie, constituită în condițiile legii, nu au satisfăcut

interesele petiționarei, nu constituie indicii de natură a putea reține

săvârșirea de către intimați a vreunei fapte penale.

Pe de altă parte, organul de

urmărire penală, sesizat fiind cu plângere penală, nu este ținut de încadrarea

juridică dată faptelor de către cel care sesizează ci, în raport de actele

premergătoare efectuate, stabilește încadrarea juridică a acestora, pronunțând

hotărârea pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiționara SC Ș. SA Rădășeni

împotriva nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava.

Se va menține rezoluția

atacată.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționara Asociația Ș. Rădășeni, prin reprezentant C.T.

împotriva rezoluției nr. 469/P/2007 din 23 iunie 2008 dată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Suceava.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata

sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2009.