ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2553/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și familie, a fost învestită cu judecarea recursului declarat de inculpatul C.M.D., împotriva Deciziei penale nr. 266/A din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Obiectul recursului privește hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. în dauna părții vătămate minore B.S.I. la 22 septembrie 2008. La data de 4 iunie 2009, instanța de recurs, prin încheierea interlocutorie, în acord cu dispozițiile art. 300 2 și art. 160 b C. proc.

pen., potrivit cărora are obligația să verifice din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat luarea subzistă. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, cale de atac inadmisibilă. Astfel, conform dispozițiilor prevăzute de art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și M.P. pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Raportat la aceste dispoziții, legea procesual penală, respectiv dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., prevede expres că poate fi atacată cu recurs „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății, recursul vizează încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea cauzei ca instanță de recurs și împotriva căreia nu poate fi exercitată această cale de atac. O altfel de interpretare nici nu este posibilă, respectiv cenzurarea unei măsuri preventive de Înalta Curte care nu are competența materială să judece ca instanță de recurs, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza finală, recurentul inculpat va fi respins ca inadmisibil. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat este obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat C.M.D. împotriva încheierii din 4 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 11268/300/2008 (1177/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iulie 2009.