ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 7 februarie 2008, dată în dosarul nr. 40/P/2008, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de numiții A.A.N. (avocat), A.N. , A.M., H.G. și H.L., pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., constând, potrivit plângerii penale formulată de N.T., în ceea că ar fi falsificat cărțile funciare cu număr cadastral 5249 și 5250 și pe care le-ar fi folosit, precum și în aceea că și-ar fi dat singuri numerele pe str. C. Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut, după efectuarea potrivit art. 224 C. proc.

pen. a actelor premergătoare, următoarele: Numita N.T. a formulat 3 plângeri penale împotriva intimaților, cu privire la falsificarea mai multor documente în legătură cu o suprafață de teren, acte folosite ulterior la înscrierea terenului în cartea funciară (nr. cadastral 5249 - stradela C. 2 A și stradela C. 2 B din municipiul lași). Cele trei plângeri au fost conexate prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași sub nr. 13044/P/2007, la data de 3 decembrie 2007, după care cauza a fost declinată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, formând obiectul dosarului nr. 40/P/2008, competenta fiind stabilită datorită calității de avocat a numitei A.A.N. Conform actelor dosarului, rezultă că N.T.

a deținut titlul de proprietate eliberat la data de 28 septembrie 2000, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul situat în lași, zona "B.". După eliberarea titlului, s-a constatat că, dintr-o eroare a unei angajate a Primăriei Municipiului lași, care a și fost condamnată, o parte din terenul menționat în titlul, de proprietate a petentei era în proprietatea numiților A.N. și H.G. În realitate, în anul 1977, numitul H.G., tatăl numitului H.G. a făcut un schimb de terenuri cu statul, cedând suprafața de 1150 mp din str. V. și primind aceeași suprafață situată pe stradela C. Î n luna martie 1994, H.G. a vândut acest teren copiilor săi, A.M. și H.G. Î n luna martie 2001, H.G. și H.L., precum și A.M.

și N. au făcut un partaj voluntar, terenul fiind împărțit în mod egal, iar cele două suprafețe de teren au fost înscrise în cartea funciară a municipiului lași, cu numerele 16272 și 16273, număr cadastral 5249/1,2 și 5250/1,2 la adresa stradela C. nr. 2A și nr. 2B. Î nscrierea în cartea funciară a acestor două suprafețe de teren s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, având la bază documentația tehnică cadastrală, pe baza actelor de proprietate și a autorizațiilor de construcție. De asemenea, procurorul a reținut că din acte nu rezultă susținerea petentei potrivit căreia terenul intimaților se află pe str. P., și nu pe stradela C., întrucât din planul cadastral rezultă că numărul stradelei C. este DS 1194, iar strada P. are alt număr, respectiv DS 1237, fapt atestat și în adresa nr. 15400 din 2002 a Primăriei lași.

Î n concluzie, reține procurorul, din toate actele rezultă că amplasamentul terenului intimaților este în stradela C. nr. 2, astfel că nu se confirmă săvârșirea faptelor de fals și uz de fals. Plângerea petentei împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 233/fl/2/2008 din 28 martie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Î n temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta s-a adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 61 din 20 mai 2008 Curtea de Apel lași, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentei. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că actele premergătoare nu au relevat existența indiciilor potrivit cărora intimații ar fi săvârșit infracțiunile reclamate, documentele existente la dosar confirmând legalitatea situației terenurilor.

Împotriva sentinței petenta a declarat prezentul recurs. În motivele de recurs (fil. 2-3, 22-23) s-a solicitat încadrarea juridică corectă a faptelor, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru cercetarea intimaților, considerați vinovați de săvârșirea faptelor penale reclamate. Au fost anexate, în copie, un raport de expertiză tehnică topo- cadastrală (fil. 24-36), un raport de expertiză tehnică (fil. 37-39), ambele efectuate în dosare civile, decizia penală nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel lași (fil. 40-51), o adresă a Serviciului pentru disciplina în construcții (fil. 51 bis) și un plan fotogrametric (fil. 53), înscrisuri care însă nu sunt de natură a modifica situația de fapt reținută de procuror și de prima instanță.

Recursul nu este fondat. Soluționarea litigiilor referitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acestea și verificarea celor dispuse în materie de către organele administrației locale, inclusiv înscrierea drepturilor în cartea funciară, sunt de competența instanțelor civile. Este neîntemeiată critica referitoare la lipsa rolului activ al organelor judiciare, inclusiv sub aspectul încadrării juridice a faptei. Potrivit art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen., plângerea penală trebuie să se refere la „o vătămare ce i s-a cauzat unei persoane prin infracțiune" și, printre altele, trebuie să cuprindă „descrierea faptei care formează obiectul plângerii" și „indicarea mijloacelor de probă". Aceleași date concrete sunt cerute de legiuitor și pentru denunț, acesta fiind, potrivit art. 223 alin. (1) C. proc.

pen., încunoștințarea organelor judiciare despre „săvârșirea unei infracțiuni"; denunțul trebuie să cuprindă aceleași date ca și plângerea [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.]. În consecință, nu se poate pretinde, în mod generic, organelor judiciare să examineze dacă, cu privire la unele acte sau fapte juridice, s-au săvârșit infracțiuni, fapte prevăzute în Codul penal sau în legile speciale. În cauză, plângerile penale formulate s-au referit la infracțiunile de „fals" și „uz de fals" și au avut ca obiect, potrivit descrierii făcute, falsificarea unor înscrisuri și utilizarea acestora de către persoanele reclamate. La dosarul cauzei, ca acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen., se află peste 250 de documente referitoare la terenul în litigiu, procurorul examinând, în succesiunea lor, documente datate începând cu anul 1952, inclusiv cele prin care au intervenit modificări fizice ori juridice în situația terenului.

Actele premergătoare efectuate nu au relevat indiciile săvârșirii infracțiunilor reclamate de petentă, înscrierile în cartea funciară având la bază documentația prevăzută de lege. Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta-petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară N.T. împotriva sentinței penale nr. 61 din 20 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2008.