ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2008

Asupra recursului de față;

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția din 7 februarie 2008, dată în dosarul nr. 40/P/2008, procurorul a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale

fată de numiții A.A.N. (avocat), A.N.

, A.M.,

H.G. și H.L., pentru

infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură

privată și uz de fals, prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., constând,

potrivit plângerii penale formulată de N.T., în ceea că ar fi falsificat

cărțile funciare cu număr cadastral 5249 și 5250 și pe care le-ar fi folosit,

precum și în aceea că și-ar fi dat singuri numerele pe str. C.

Pentru

a dispune în acest sens, s-au reținut, după efectuarea

potrivit art. 224 C. proc. pen. a actelor premergătoare, următoarele:

Numita N.T.

a formulat 3 plângeri penale împotriva intimaților, cu privire la falsificarea

mai multor documente în legătură cu o suprafață de teren, acte folosite

ulterior la înscrierea terenului în cartea funciară (nr. cadastral 5249 -

stradela C. 2 A și stradela C. 2 B din municipiul lași).

Cele trei

plângeri au fost conexate prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria lași sub nr. 13044/P/2007, la

data de 3 decembrie 2007, după care cauza a fost declinată Parchetului

de pe

lângă Curtea de Apel lași, formând obiectul dosarului nr.

40/P/2008, competenta fiind stabilită datorită calității de avocat a numitei A.A.N.

Conform

actelor dosarului, rezultă că N.T. a deținut titlul de proprietate eliberat la

data de 28 septembrie 2000, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru

terenul situat în lași, zona "B.".

După

eliberarea titlului, s-a constatat că, dintr-o eroare a unei angajate a

Primăriei Municipiului lași, care a și fost condamnată, o parte din terenul

menționat în titlul, de proprietate a petentei era în proprietatea numiților A.N.

și H.G.

În

realitate, în anul 1977, numitul H.G., tatăl numitului H.G. a făcut un schimb

de terenuri cu statul, cedând suprafața de 1150 mp din str. V. și primind

aceeași suprafață situată pe stradela C.

Î

n luna martie 1994, H.G. a vândut acest teren

copiilor săi, A.M. și H.G.

Î

n luna martie 2001, H.G. și H.L.,

precum și A.M. și N. au făcut un partaj voluntar, terenul fiind împărțit în mod

egal, iar cele două suprafețe de teren au fost înscrise în cartea funciară a

municipiului lași, cu numerele 16272 și 16273, număr cadastral 5249/1,2 și

5250/1,2 la adresa stradela C. nr. 2A și nr. 2B.

Î

nscrierea

în cartea funciară a acestor două suprafețe de teren s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale, având la bază documentația tehnică cadastrală, pe baza

actelor de proprietate și a autorizațiilor de construcție.

De

asemenea, procurorul a reținut că din acte nu rezultă susținerea petentei

potrivit căreia terenul intimaților se află pe str. P., și nu pe stradela C.,

întrucât din planul cadastral rezultă că numărul stradelei C. este DS 1194, iar

strada

P. are alt număr, respectiv DS 1237,

fapt atestat și în adresa nr.

15400 din 2002 a Primăriei lași.

Î

n

concluzie, reține procurorul, din toate actele rezultă că amplasamentul

terenului intimaților este în stradela C. nr. 2, astfel că nu se confirmă

săvârșirea faptelor de fals și uz de fals.

Plângerea

petentei împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 233/fl/2/2008 din 28 martie 2008 a

procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

lași.

Î

n

temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petenta s-a adresat instanței competente.

Prin

sentința penală nr. 61 din 20 mai 2008 Curtea de Apel lași, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea petentei.

Pentru

a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că actele

premergătoare nu au relevat existența indiciilor potrivit cărora intimații ar

fi săvârșit infracțiunile reclamate, documentele existente la dosar confirmând

legalitatea situației terenurilor.

Împotriva

sentinței petenta a declarat prezentul recurs.

În motivele de recurs (fil. 2-3, 22-23)

s-a solicitat încadrarea juridică corectă a faptelor, desființarea rezoluțiilor

și trimiterea cauzei la procuror pentru cercetarea intimaților, considerați

vinovați de săvârșirea faptelor penale reclamate.

Au fost anexate, în copie, un raport de

expertiză tehnică topo-

cadastrală (fil. 24-36),

un raport de expertiză tehnică (fil. 37-39), ambele efectuate în dosare civile,

decizia penală nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Curții de

Apel lași (fil. 40-51),

o adresă a Serviciului pentru disciplina în construcții (fil. 51 bis) și un

plan fotogrametric (fil. 53), înscrisuri care însă nu sunt de natură a modifica

situația de fapt reținută de procuror și de prima instanță.

Recursul nu este fondat.

Soluționarea litigiilor referitoare la dreptul

de proprietate asupra

terenurilor, la

reconstituirea dreptului de proprietate pentru acestea și

verificarea

celor dispuse în materie de către organele administrației locale, inclusiv

înscrierea drepturilor în cartea funciară, sunt de competența instanțelor

civile.

Este neîntemeiată critica referitoare

la lipsa rolului activ al organelor judiciare, inclusiv sub aspectul încadrării

juridice a faptei.

Potrivit art. 222 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., plângerea penală trebuie să

se refere

la „o vătămare ce i s-a cauzat unei persoane prin infracțiune"

și,

printre altele, trebuie să cuprindă „descrierea faptei care formează

obiectul plângerii" și „indicarea

mijloacelor de probă".

Aceleași date

concrete sunt cerute de legiuitor și pentru denunț,

acesta

fiind, potrivit art. 223 alin. (1) C. proc. pen., încunoștințarea organelor

judiciare despre „săvârșirea unei infracțiuni"; denunțul trebuie să

cuprindă aceleași date ca și plângerea [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.].

În consecință, nu se poate pretinde, în mod

generic, organelor

judiciare să examineze

dacă, cu privire la unele acte sau fapte juridice,

s-au săvârșit

infracțiuni, fapte prevăzute în Codul penal sau în legile speciale.

În cauză, plângerile penale formulate s-au

referit la infracțiunile de „fals" și „uz de fals" și au avut ca

obiect, potrivit descrierii făcute, falsificarea unor înscrisuri și utilizarea

acestora de către persoanele reclamate.

La dosarul cauzei, ca acte premergătoare

potrivit art. 224 C. proc. pen., se află peste 250 de documente referitoare la

terenul în litigiu, procurorul examinând, în succesiunea lor, documente datate

începând cu anul 1952, inclusiv cele prin care au intervenit modificări fizice

ori juridice în situația terenului.

Actele premergătoare efectuate nu au relevat

indiciile săvârșirii infracțiunilor reclamate de petentă, înscrierile în cartea

funciară având la bază documentația prevăzută de lege.

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. recurenta-petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară

N.T.

împotriva sentinței penale nr. 61 din 20 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția

penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2008.