ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Acțiunea adresată instanței de fond . Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 iunie 2008 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și C.N.C.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii Colegiului director al C.N.C.D. nr. 498 din 28 noiembrie 2007. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin hotărârea contestată, pârâtul C.N.C.D. în mod greșit a reținut că nu constituie fapte de discriminare conform O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, republicată, aspectele sesizate de Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași referitoare la faptul că angajații Penitenciarului - Spital Colibași primesc spor TBC de 50% din salariul de bază, în timp ce angajații Penitenciarului Colibași nu primesc sporul respectiv, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu risc de contaminare TBC. Susține reclamanta că sporul de 50-100% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții deosebit de periculoase (TBC) a fost acordat prin anexa nr. 1.1 la Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003, în baza prevederilor art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993.

Astfel, prin anexa nr. 1.1 la ordinul respectiv, în funcție de gradul de risc de îmbolnăvire, s-a prevăzut că: - beneficiază de spor de 100% din salariul de bază personalul din secțiile de pneumoftiziologie din spitalele penitenciar [lit. a) pct.3]; - beneficiază de spor de 75% din salariul de bază personalul care își desfășoară activitatea în secțiile care au camere pentru deținuți cu TBC [lit. b) pct. l și 2]; - beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază restul personalului care își desfășoară activitatea în spitale penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, precum și personalul din unitățile aflate în același perimetru cu acestea.

În baza acestor prevederi, personalul Penitenciarului Spital Colibași și al Penitenciarului Colibași, indiferent de locul unde își desfășura activitatea, a beneficiat de sporul TBC de 50% din salariul de bază până la data de 1 ianuarie 2007, motivat de faptul că Penitenciarul Colibași se află în același perimetru cu Penitenciarului Spital Colibași. Prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 [anexa nr. 5, lit. c) pct. 2], s-a prevăzut că beneficiază de spor de 50% din salariul de bază „restul personalului care își desfășoară activitatea în penitenciarele - spital cu secții sau compartimente de pneumoftiziologie". Reclamanta susține că reprezintă o discriminare faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007, angajații Penitenciarului Colibași nu au mai primit sporul TBC de 50% din salariul de bază, deși condițiile de muncă au rămas aceleași cu cele ale angajaților Penitenciarului Spital Colibași, care primesc acest spor.

În consecință, reclamanta susține că este greșită hotărârea C.N.C.D. întrucât există discriminare atâta timp cât personalul ambelor instituții se află în situații identice în privința condițiilor de muncă și că scopul legitim de acoperire a riscului de contaminare există nu numai pentru Penitenciarul Spital Colibași, ci și pentru Penitenciarul Colibași, ceea ce justifică egalitatea de tratament în privința acordării sporului TBC. Mai susține reclamanta că C.N.C.D. a făcut confuzie între sporul de 100% cuvenit personalului din secțiile de pneumoftiziologie și restul personalului care beneficiază de sporul de 50%. Totodată, reclamanta susține că există identitate între prezenta cauză și situația soluționată prin Hotărârea C.N.C.D.

nr. 185 din 22 iulie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări între judecătorii și procurorii care beneficiau de sporul de 40% pentru infracțiunile de corupție și judecătorii și procurorii care nu beneficiau de sporul respectiv. 2.Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. l33/F-C din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești, comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul C.N.C.D. și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în esență următoarele: În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, a reținut instanța de fond că C.N.C.D.

nu a făcut dovada comunicării hotărârii contestate la sediul reclamantei din Mioveni, unde a fost citată Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași în cursul sesizării adresate Consiliului, hotărâre care a fost comunicată numai persoanei B.N. în localitatea Pitești, astfel că acțiunea nu poate fi considerată ca tardiv formulată. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că în privința salariaților Penitenciarului Colibași nu există o discriminare promovată prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 față de salariații Penitenciarului Spital Colibași.

Sub acest aspect, a apreciat instanța de fond că deși anterior Ordinului ministrului justiției nr. 399/C/2007 sporul TBC de 50% din salariul de bază a fost acordat și salariaților Penitenciarului Colibași care își desfășurau activitatea în același perimetru cu Penitenciarul Spital Colibași, nu poate fi considerată discriminatorie și arbitrară reglementarea instituită prin ordinul respectiv care a prevăzut cu exactitate locurile de muncă și personalul care beneficiază de sporul respectiv și care a înlăturat sintagma relativă, referitoare la „unitățile aflate în același perimetru". Totodată, Curtea de apel a reținut că nu se poate pune semnul egalității între personalul Penitenciarului Colibași și personalul Penitenciarului Spital Colibași, cele două categorii având atribuții diferite în privința contactului direct cu deținuții bolnavi, ceea ce justifică existența unor drepturi salariale distincte.

A mai reținut instanța de fond că C.N.C.D. nu a făcut confuzie între sporul de 100% cuvenit personalului din secțiile de pneumoftiziologie și sporul de 50% cuvenit restului personalului și că în cauză nu se poate reține referirea la Hotărârea C.N.C.D. nr. 185 din 22 iulie 2005, întrucât aceasta privește situații de fapt și de drept diferite și distincte de cea dedusă judecății. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași. - Este criticată soluția instanței de fond ca fiind nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fără arătarea considerentelor care au condus la înlăturarea susținerilor și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc.

civ. Instanța de fond, se arată în motivele de recurs, nu a reținut corect împrejurările de fapt pentru că Penitenciarul Colibași se află în același perimetru cu Penitenciarul Spital Colibași în care funcționează secția de pneumoftiziologie, multe activități fiind desfășurate în comun, astfel că, existând aceleași condiții vătămătoare de muncă în ambele unități, personalul ambelor unități care lucrează în alte compartimente decât această secție a beneficiat de sporul de 50% prevăzut în Anexa nr. 1.1 lit. c) pct. 2 la Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 945/2003, dar prin O.M.J. nr. 399/C/2007 personalul Penitenciarului Colibași a fost exclus de la beneficiul acestui spor.

- Se susține că situația personalului Penitenciarului Colibași este egală cu situația personalului Spitalului Penitenciar care nu intră în contract direct cu deținuții, întrucât lucrează în aceleași condiții și, în consecință, au dreptul la un tratament egal din punct de vedere salarial, mai ales că suportă același risc, fiind folosite în comun căile de acces, sectorul vizită, popota cadre, mijloacele de transport ale personalului și deținuților, blocul alimentar, spălătoria, iar escorta și paza deținuților Spitalului Penitenciar Colibași la instanțele de judecată și unitățile sanitare sunt asigurate de personalul Penitenciarului Colibași. Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză va fi admis recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat instanței de fond cu o contestație împotriva Hotărârii nr. 498 din 28 noiembrie 2007 a C.N.C.D., emisă la sesizarea sa în legătură cu existența unei discriminări, din punct de vedere al salarizării, între personalul Penitenciarului Colibași și angajații Penitenciarului Spital Colibași. Contestația a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și C.N.C.D. La termenul din 3 septembrie 2008, instanța de fond a pus în discuția părților din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.C.D.

iar prin Încheierea din 17 septembrie 2008 a fost admisă această excepție. Ulterior, instanța de fond a soluționat cauza fără a mai fi citat C.N.C.D. și nici nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată. Soluția instanței de fond, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, este dată cu interpretarea greșită a legii și a fost invocat, ca motiv de ordine publică, chiar de recurentă în cadrul dezbaterilor. Fiind un motiv de ordine publică ce atrage casarea sentinței și trimiterea cauze spre rejudecare, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza, mai întâi, acest motiv. Într-adevăr, la instanța de fond s-a contestat o decizie emisă de C.N.C.D. în baza dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, contestația formulată potrivit art. 20 alin. (10) din acest act normativ.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecății. În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituția publică care emite actul atacat. Prin citarea și soluționarea litigiului în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului contestat se respectă nu numai principiul contradictorialității ci și se dă posibilitatea autorității emitente să facă apărările în legătură cu actul emis. Chiar art. 85 C. proc. civ. prevede că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar în acest fel hotărârea judecătorească ce se va pronunța îi va fi opozabilă autorității emitente a actului contestat.

O altă soluție ar duce la imposibilitatea ca autoritatea emitentă, în cazul anulării actului contestat de către instanța de fond, să nu poată exercita calea de atac cunoscut fiind faptul că dreptul de a exercita căile de atac revine numai părților din proces. Trebuie amintită și practica constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care soluționează contestațiile împotriva hotărârilor C.N.C.D. cu citarea și în contradictoriu cu acesta. De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecare se va soluționa cauza în contradictoriu și cu C.N.C.D.

ca autoritate emitentă a actului. Fiind soluționat recursul pe un motiv de ordine publică care a condus la casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu vor mai fi analizate celelalte motive ce privesc fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași împotriva sentinței civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.