ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Acțiunea adresată instanței

de fond

.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 iunie

2008 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și C.N.C.D., solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii

Colegiului director al C.N.C.D. nr. 498 din 28 noiembrie 2007.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin

hotărârea contestată, pârâtul C.N.C.D. în mod greșit a reținut că nu constituie

fapte de discriminare conform O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor faptelor de discriminare, republicată, aspectele sesizate

de Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași referitoare la faptul că

angajații Penitenciarului - Spital Colibași primesc spor TBC de 50% din

salariul de bază, în timp ce angajații Penitenciarului Colibași nu primesc sporul

respectiv, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu risc de

contaminare TBC.

Susține

reclamanta că sporul de 50-100% din salariul de bază pentru activitatea

desfășurată în condiții deosebit de periculoase (TBC) a fost acordat prin anexa

nr. 1.1

la Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003, în baza prevederilor art. 8 lit. a) din H.G.

nr. 281/1993.

Astfel, prin anexa nr. 1.1 la ordinul respectiv, în funcție de gradul de

risc de îmbolnăvire, s-a prevăzut că:

-

beneficiază

de spor de 100% din salariul de bază personalul din secțiile de

pneumoftiziologie din spitalele penitenciar [lit. a) pct.3];

-

beneficiază

de spor de 75% din salariul de bază personalul care își desfășoară activitatea

în secțiile care au camere pentru deținuți cu TBC [lit. b) pct. l și 2];

-

beneficiază

de un spor de 50% din salariul de bază restul personalului care își desfășoară

activitatea în spitale penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, precum și

personalul din unitățile aflate în același perimetru cu acestea.

În baza acestor prevederi, personalul Penitenciarului Spital Colibași și

al Penitenciarului Colibași, indiferent de locul unde își desfășura

activitatea, a beneficiat de sporul TBC de 50% din salariul de bază până la

data de 1 ianuarie 2007, motivat de faptul că Penitenciarul Colibași se află în

același perimetru cu Penitenciarului Spital Colibași.

Prin

Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 [anexa nr. 5, lit. c) pct. 2], s-a

prevăzut că beneficiază de spor de 50% din salariul de bază „restul

personalului care își desfășoară activitatea în penitenciarele - spital cu

secții sau compartimente de pneumoftiziologie".

Reclamanta susține că reprezintă o discriminare faptul că începând cu

data de 1 ianuarie 2007, angajații Penitenciarului Colibași nu au mai primit

sporul TBC de 50% din salariul de bază, deși condițiile de muncă au rămas

aceleași cu cele ale angajaților Penitenciarului Spital Colibași, care primesc

acest spor.

În

consecință, reclamanta susține că este greșită hotărârea C.N.C.D. întrucât

există discriminare atâta timp cât personalul ambelor instituții se află în

situații identice în privința condițiilor de muncă și că scopul legitim de

acoperire a riscului de contaminare există nu numai pentru Penitenciarul Spital

Colibași, ci și pentru Penitenciarul Colibași, ceea ce justifică egalitatea de

tratament în privința acordării sporului TBC.

Mai

susține reclamanta că C.N.C.D. a făcut confuzie între sporul de 100% cuvenit

personalului din secțiile de pneumoftiziologie și restul personalului care

beneficiază de sporul de 50%.

Totodată,

reclamanta susține că există identitate între prezenta cauză și situația

soluționată prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 185 din 22 iulie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări între judecătorii și procurorii care beneficiau

de sporul de 40% pentru infracțiunile de corupție și judecătorii și procurorii

care nu beneficiau de sporul respectiv.

2.Soluția

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. l33/F-C din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești, comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul C.N.C.D. și a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului

Colibași.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în esență

următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, a reținut instanța

de fond că C.N.C.D. nu a făcut dovada comunicării hotărârii contestate la

sediul reclamantei din Mioveni, unde a fost citată Grupa Sindicală a Penitenciarului

Colibași în cursul sesizării adresate Consiliului, hotărâre care a fost

comunicată numai persoanei B.N. în localitatea Pitești, astfel că acțiunea nu

poate fi considerată ca tardiv formulată.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că în

privința salariaților Penitenciarului Colibași nu există o discriminare

promovată prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 față de salariații Penitenciarului

Spital Colibași.

Sub acest aspect, a apreciat instanța de fond că deși anterior Ordinului

ministrului justiției nr. 399/C/2007 sporul TBC de 50% din salariul de bază a

fost acordat și salariaților Penitenciarului Colibași care își desfășurau

activitatea în același perimetru cu Penitenciarul Spital Colibași, nu poate fi

considerată discriminatorie și arbitrară reglementarea instituită prin ordinul

respectiv care a prevăzut cu exactitate locurile de muncă și personalul care

beneficiază de sporul respectiv și care a înlăturat sintagma relativă,

referitoare la „unitățile aflate în același perimetru".

Totodată, Curtea de apel a reținut că nu se poate pune semnul egalității

între personalul Penitenciarului Colibași și personalul Penitenciarului Spital

Colibași, cele două categorii având atribuții diferite în privința contactului

direct cu deținuții bolnavi, ceea ce justifică existența unor drepturi

salariale distincte.

A mai reținut instanța de fond că C.N.C.D. nu a făcut confuzie între

sporul de 100% cuvenit personalului din secțiile de pneumoftiziologie și sporul

de 50% cuvenit restului personalului și că în cauză nu se poate reține

referirea la Hotărârea C.N.C.D. nr. 185 din 22 iulie 2005, întrucât aceasta privește situații de fapt și de drept diferite și distincte de cea dedusă

judecății.

Împotriva sentinței civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs reclamanta Grupa Sindicală a Penitenciarului Colibași.

- Este criticată soluția instanței

de fond ca fiind nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fără

arătarea considerentelor care au condus la înlăturarea susținerilor și nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, motive de recurs prevăzute de art. 304

pct. 9 și 7 C. proc. civ.

Instanța de fond, se arată în

motivele de recurs, nu a reținut corect împrejurările de fapt pentru că

Penitenciarul Colibași se află în același perimetru cu Penitenciarul Spital

Colibași în care funcționează secția de pneumoftiziologie, multe activități fiind

desfășurate în comun, astfel că, existând aceleași condiții vătămătoare de

muncă în ambele unități, personalul ambelor unități care lucrează în alte

compartimente decât această secție a beneficiat de sporul de 50% prevăzut în

Anexa nr. 1.1 lit. c) pct. 2 la Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 945/2003,

dar prin O.M.J. nr. 399/C/2007 personalul Penitenciarului Colibași a fost

exclus de la beneficiul acestui spor.

-

Se

susține că situația personalului Penitenciarului Colibași este egală cu

situația personalului Spitalului Penitenciar care nu intră în contract direct

cu deținuții, întrucât lucrează în aceleași condiții și, în consecință, au

dreptul la un tratament egal din punct de vedere salarial, mai ales că suportă

același risc, fiind folosite în comun căile de acces, sectorul vizită, popota

cadre, mijloacele de transport ale personalului și deținuților, blocul

alimentar, spălătoria, iar escorta și paza deținuților Spitalului Penitenciar

Colibași la instanțele de judecată și unitățile sanitare sunt asigurate de

personalul Penitenciarului Colibași.

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză va fi admis recursul declarat dar

pentru următoarele considerente:

Reclamanta s-a adresat instanței de

fond cu o contestație împotriva Hotărârii nr. 498 din 28 noiembrie 2007 a C.N.C.D., emisă la sesizarea sa în legătură cu existența unei discriminări, din punct de

vedere al salarizării, între personalul Penitenciarului Colibași și angajații

Penitenciarului Spital Colibași.

Contestația a fost formulată în

contradictoriu cu Ministerul Justiției și C.N.C.D.

La termenul din 3 septembrie 2008, instanța de fond a pus în discuția părților din oficiu, excepția lipsei calității

procesuale pasive a C.N.C.D. iar prin Încheierea din 17 septembrie 2008 a fost admisă această excepție.

Ulterior, instanța de fond a

soluționat cauza fără a mai fi citat C.N.C.D. și nici nu i-a fost comunicată

hotărârea pronunțată.

Soluția instanței de fond, în

privința excepției lipsei calității procesuale pasive, este dată cu interpretarea

greșită a legii și a fost invocat, ca motiv de ordine publică, chiar de

recurentă în cadrul dezbaterilor.

Fiind un motiv de ordine publică ce

atrage casarea sentinței și trimiterea cauze spre rejudecare, Înalta Curte de

Casație și Justiție va analiza, mai întâi, acest motiv.

Într-adevăr, la instanța de fond s-a

contestat o decizie emisă de C.N.C.D. în baza dispozițiilor O.G. nr. 137/2000,

contestația formulată potrivit art. 20 alin. (10) din acest act normativ.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în

calitate de pârât și cel care va fi obligat în raportul juridic dedus

judecății.

În cadrul unui litigiu de contencios

administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituția

publică care emite actul atacat.

Prin citarea și soluționarea

litigiului în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului contestat se

respectă nu numai principiul contradictorialității ci și se dă posibilitatea

autorității emitente să facă apărările în legătură cu actul emis.

Chiar art. 85 C. proc. civ. prevede

că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților, iar în acest fel hotărârea judecătorească ce se va

pronunța îi va fi opozabilă autorității emitente a actului contestat.

O altă soluție ar duce la

imposibilitatea ca autoritatea emitentă, în cazul anulării actului contestat de

către instanța de fond, să nu poată exercita calea de atac cunoscut fiind

faptul că dreptul de a exercita căile de atac revine numai părților din proces.

Trebuie amintită și practica

constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, care soluționează contestațiile împotriva hotărârilor C.N.C.D.

cu citarea și în contradictoriu cu acesta.

De aceea, în baza art. 312 alin. (2)

C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi

admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

La rejudecare se va soluționa cauza

în contradictoriu și cu C.N.C.D. ca autoritate emitentă a actului.

Fiind soluționat recursul pe un

motiv de ordine publică care a condus la casarea sentinței cu trimiterea cauzei

spre rejudecare nu vor mai fi analizate celelalte motive ce privesc fondul

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Grupa Sindicală

a Penitenciarului Colibași împotriva sentinței civile nr. 133/F-C din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.