ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2629/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin contestația înregistrată la Judecătoria Lugoj la 30 septembrie 2011 sub nr. 2946/252/2011, contestatorul SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimații B.O.D. și BEJ B.N.T., să lămurească modalitatea de aplicare a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2018 din 9 decembrie 2009 sub aspectul termenului la care obligația devine exigibilă, având în vedere incidența prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, iar până la soluționarea pe fond a contestației să suspende executarea. În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr. 2018 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost obligată să plătească un spor de 100% din salariu, creditorului B.N.

În urma acestui titlu executoriu s-au început demersurile de executare silită în dosarul execuțional nr. 11/2011 al BEJ B.N.T., cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010, se face eșalonat, prima tranșă în cotă de 34% din valoarea titlului executoriu urmând să se achite abia în 2010, în cursul acestui termen orice executare silită fiind suspendată de drept. Având în vedere legea specială, contestatoarea a solicitat instanței să se pronunțe asupra modalității de plată prevăzută de actele normative în vigoare.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009, art. 7 din O.G. nr. 22/2002. Prin sentința civilă nr. 2777 pronunțată la 17 octombrie 2011, Judecătoria Lugoj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1189 pronunțată la 15 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9270/30/2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sănătatea al Angajaților Spitalului Municipal Lugoj, în numele unor angajați printre care și antecesorul intimatei, B.N., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal Lugoj, având ca obiect obligarea pârâtului de a acorda membrilor de sindicat sporul pentru condiții deosebit de periculoase, de 100% din salariu lunar.

Prin decizia civilă nr. 2018 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat de către reclamantul recurent, a fost modificată hotărârea recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să acorde reclamanților, printre care și reclamantul B.N., sporul pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 100% din salariu lunar, începând cu data de 24 noiembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii – 9 decembrie 2009, precum și în continuare până la modificarea dispozițiilor din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază. În temeiul acestui titlu executoriu, intimata B.O.D., moștenitoare a reclamantului B.N., a formulat cerere de începere a executării silite împotriva contestatorului SPITALUL MUNICIPAL Lugoj, fiind constituit dosarul execuțional nr. 11/2011 al BEJ B.N.T.

Contestatorul SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanței, prin contestația ce formează obiectul cauzei, lămurirea modalității de aplicare a titlului executoriu. În aceste condiții, a reținut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 3 noiembrie 2011 sub nr. 2946/252/2011. La termenul de judecată din 26 ianuarie 2011, din oficiu, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare.

Prin decizia civilă nr. 298 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Lugoj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut următoarele: Deși intitulat contestație privind lămurirea modalității de aplicare a titlului executoriu, demersul judiciar al debitorului Spitalul Municipal Lugoj vizează o contestație la executare propriu-zisă împotriva începerii executării silite în dosarul nr. 11/2011 al BEJ B.N.T. Singurul motiv de nelegalitate al executării contestate este o pretinsă ignorare a dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 2 din O.U.G.

nr. 71/2009, modificat prin O.U.G. nr. 45/2010 referitoare la eșalonarea executării hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010. Contestatorul susține că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu consacră în favoarea creditorului său drepturi salariale ce intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, prin care legiuitorul a instituit o nouă cauză de suspendare a executării silite a titlurilor executorii, concomitent cu obligativitatea respectării anumitor termene și procente pentru efectuarea plății datoriilor. Fiind o contestație la executare propriu-zisă, Judecătoriei Lugoj, ca instanță de executare, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., îi revine competența materială de a soluționa litigiul. Văzând că în speță sunt îndeplinite exigențele art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în baza art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Înalta Curte, analizând cererea dedusă judecății, precum și cele două hotărâri de declinare reciprocă a competenței de soluționare, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente: 1. În cauză există situația prevăzută de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., atât Judecătoria Lugoj cât și Curtea de Apel Timișoara declarându-se, deopotrivă, necompetente de a judeca pricina.

2. Din felul în care este formulată contestația la executare, deși aparent s-a solicitat lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 2018 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, rezultă că petenta-contestatoare, SPITALUL MUNICIPAL Lugoj, a contestat executarea silită însăși, aceasta invocând încălcarea unor dispoziții legale în vigoare, cuprinse în O.U.G. nr. 71/2009, cu privire la executarea unor hotărâri judecătorești ce prevăd acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar. Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, iar potrivit art. 373 alin. (3) C. proc.

civ., instanța de executare judecă contestațiile la executare. Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale Judecătoria Lugoj este instanța căreia îi revine competența de soluționare a respectivei contestații la executare, astfel că, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 mai 2012.