ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2629/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin contestația

înregistrată la Judecătoria Lugoj la 30 septembrie 2011 sub nr. 2946/252/2011,

contestatorul SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanței ca prin hotărârea

judecătorească pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimații B.O.D. și

BEJ B.N.T., să lămurească modalitatea de aplicare a titlului executoriu

reprezentat de decizia nr. 2018 din 9 decembrie 2009 sub aspectul termenului la

care obligația devine exigibilă, având în vedere incidența prevederilor O.U.G.

nr. 71/2009, iar până la soluționarea pe fond a contestației să suspende

executarea.

În motivarea cererii

contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr. 2018 din 9 decembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost obligată să plătească un spor de

100% din salariu, creditorului B.N.

În urma acestui titlu

executoriu s-au început demersurile de executare silită în dosarul execuțional

nr. 11/2011 al BEJ B.N.T., cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 2

din O.U.G. nr. 71/2009, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri

judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială,

stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii

până la 31 decembrie 2010, se face eșalonat, prima tranșă în cotă de 34% din

valoarea titlului executoriu urmând să se achite abia în 2010, în cursul

acestui termen orice executare silită fiind suspendată de drept.

Având în vedere legea

specială, contestatoarea a solicitat instanței să se pronunțe asupra

modalității de plată prevăzută de actele normative în vigoare.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009, art. 7 din O.G.

nr. 22/2002.

Prin sentința civilă

nr. 2777 pronunțată la 17 octombrie 2011, Judecătoria Lugoj a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța

această soluție, această instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1189

pronunțată la 15 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9270/30/2008

s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sănătatea al

Angajaților Spitalului Municipal Lugoj, în numele unor angajați printre care și

antecesorul intimatei, B.N., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal

Lugoj, având ca obiect obligarea pârâtului de a acorda membrilor de sindicat sporul

pentru condiții deosebit de periculoase, de 100% din salariu lunar.

Prin decizia civilă

nr. 2018 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost

admis recursul declarat de către reclamantul recurent, a fost modificată

hotărârea recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să

acorde reclamanților, printre care și reclamantul B.N., sporul pentru condiții

deosebit de periculoase în procent de 100% din salariu lunar, începând cu data

de 24 noiembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii – 9 decembrie 2009,

precum și în continuare până la modificarea dispozițiilor din Regulamentul

privind acordarea sporurilor la salariile de bază.

În temeiul acestui titlu

executoriu, intimata B.O.D., moștenitoare a reclamantului B.N., a formulat

cerere de începere a executării silite împotriva contestatorului SPITALUL

MUNICIPAL Lugoj, fiind constituit dosarul execuțional nr. 11/2011 al BEJ B.N.T.

Contestatorul

SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanței, prin contestația ce formează

obiectul cauzei, lămurirea modalității de aplicare a titlului executoriu.

În aceste condiții, a

reținut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se

introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 3 noiembrie 2011 sub nr.

2946/252/2011.

La termenul de

judecată din 26 ianuarie 2011, din oficiu, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, a invocat excepția necompetenței materiale în

soluționarea contestației la executare.

Prin decizia civilă

nr. 298 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, a fost declinată

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Lugoj, s-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut următoarele:

Deși intitulat

contestație privind lămurirea modalității de aplicare a titlului executoriu,

demersul judiciar al debitorului Spitalul Municipal Lugoj vizează o contestație

la executare propriu-zisă împotriva începerii executării silite în dosarul nr. 11/2011

al BEJ B.N.T.

Singurul motiv de

nelegalitate al executării contestate este o pretinsă ignorare a dispozițiilor

art. 1 alin. (4) și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, modificat prin O.U.G. nr. 45/2010

referitoare la eșalonarea executării hotărârilor judecătorești având ca obiect

acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din

sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010. Contestatorul

susține că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu consacră în

favoarea creditorului său drepturi salariale ce intră sub incidența

prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, prin care legiuitorul a instituit o nouă cauză

de suspendare a executării silite a titlurilor executorii, concomitent cu

obligativitatea respectării anumitor termene și procente pentru efectuarea

plății datoriilor.

Fiind o contestație

la executare propriu-zisă, Judecătoriei Lugoj, ca instanță de executare,

potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., îi revine competența

materială de a soluționa litigiul.

Văzând că în speță

sunt îndeplinite exigențele art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în baza art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de

competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte, analizând

cererea dedusă judecății, precum și cele două hotărâri de declinare reciprocă a

competenței de soluționare, a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:

situația prevăzută de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., atât Judecătoria Lugoj cât

și Curtea de Apel Timișoara declarându-se, deopotrivă, necompetente de a judeca

pricina.

este formulată contestația la executare, deși aparent s-a solicitat lămurirea înțelesului

întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 2018 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, rezultă că petenta-contestatoare, SPITALUL MUNICIPAL Lugoj, a

contestat executarea silită însăși, aceasta invocând încălcarea unor dispoziții

legale în vigoare, cuprinse în O.U.G. nr. 71/2009, cu privire la executarea

unor hotărâri judecătorești ce prevăd acordarea unor drepturi de natură

salarială personalului bugetar.

Potrivit art. 373 alin.

(2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, iar potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ.,

instanța de executare judecă contestațiile la executare.

Prin urmare, în baza

acestor dispoziții legale Judecătoria Lugoj este instanța căreia îi revine

competența de soluționare a respectivei contestații la executare, astfel că, în

baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 mai 2012.