ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de intimații M.G. și S.G. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, a respins cererea de suspendare a judecății formulată de aceeași intimați, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale nr. 212/2007 a Curții de Arbitraj International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie și a constatat suspendată de drept executarea acesteia. Instanța a reținut că dispozițiile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 privind scutirea A.V.A.S.

de plata cauțiunii pentru cererea de suspendare a executării nu are legătură cu soluționarea cauzei, aplicabile pricinii fiind prevederile art. 851 pct. 2 din O.U.G. nr. 51/1998; cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii, nu este justificată, textul reglementând cazurile de suspendare facultativă și se referă la chestiuni care au influență hotărâtoare asupra cazului dedus judecății. În privința suspendării de drept a executării sentinței arbitrale, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 851 pct. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 suspendă de drept executarea sentințelor arbitrale îndreptate împotriva A.V.A.S.

prin însăși formularea acțiunii în anulare. Împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, intimații au declarat recurs întrucât acesta este temeiul de drept al cererii reclamantei de suspendare a executării sentinței arbitrale în baza căreia a fost scutită de plata cauțiunii. Instanța trebuia să constate că sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 48/1992 respectiv textul este cuprins într-un act normativ și nu a fost declarat neconstituțional. Recursul îndreptat împotriva dispoziției privind suspendarea de drept a executării sentinței arbitrale în temeiul art. 851 din O.U.G.

nr. 51/1998, critică încheierea pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) și pentru greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recurenții susțin că prin constatarea suspendării de drept a executării sentinței arbitrale au fost încălcate principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil pricinuind o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit. Obligația stabilită de legiuitor judecătorilor este și respectarea principiului disponibilității, instanța fiind ținută să analizeze cauza exclusiv prin prisma motivelor invocate de parte. Mai susțin recurenții că prevederile art. 851 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998 prin care formularea acțiunii în anularea sentinței arbitrale suspendă de drept executarea sunt dispoziții cu durată limitată în timp, până la 31 decembrie 2006 iar prelungirea termenului de aplicare a actului normativ temporar nu se putea face decât prin acte normative ulterioare. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse. Prevederile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 derogă de la regula procedurală [art. 365 alin. (3) C. proc. civ.] a suspendării executării unei sentințe arbitrale numai după depunerea unei cauțiuni în cuantum stabilit de instanță, creând o situație privilegiată A.V.A.S.-ului. Deși textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 condiționează sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate de existența unui text cuprins într-un act normativ în vigoare și nedeclarării neconstituțional, printr-o decizie anterioară a textului de lege evocat, instanțele nu pot ignora prevederile art. 723 C. proc.

civ. care obligă la exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. În mod constant, pentru aceleași motive evocate și de intimații recurenți, Curtea Constituțională a respins prin mai multe decizii excepția de neconstituționalitate a art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, astfel încât, motivarea instanței de fond cu privire la tentativa de tergiversare a soluționării pricinii este judicioasă. Așa fiind recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 va fi respins ca nefondat. Prin încheierea ce a suspendat executarea hotărârii arbitrale instanței nu i se poate imputa încălcarea principiului disponibilității.

Este adevărat că principiul evocat recunoaște părții dreptul de a hotărî asupra procesului civil, fără însă ca greșita calificare a drepturilor pretinse să poată fi asimilată schimbării obiectului cererii. Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar din această perspectivă instanța de fond s-a pronunțat asupra suspendării executării sentinței arbitrale, acordând întâietate principiului legalității. Instanța a considerat că temeiul legal al cererii de suspendare îl constituie textul art. 851 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1995 și nu prevederile art. 365 C. proc. civ. astfel cum reclamanta A.V.A.S. a precizat. În privința greșitei aplicări a art. 851 alin. (2) din actul normativ citat, recursul este nefondat în raport cu interesul – în sensul de situație juridică a cărei ocrotire o cere – manifestat.

Prevederile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 scutesc A.V.A.S. de plata cauțiunii în cererea de suspendare a sentinței atacate iar instanța soluționând cererea constată suspendată executarea printr-un text de lege a cărui existență în timp era limitată la o perioadă anterioară judecății. Însă efectele ex tunc sau ex nunc ale hotărârii judecătorești nu sunt distincte în situația obiectului dedus judecății, astfel încât desființarea solicitată de recurenți ar avea un caracter pur formal prin înlăturarea prevederilor art. 851 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 și aplicarea art. 365 C. proc. civ. în vederea suspendării executării sentinței arbitrale. Așa fiind nefondat apare și recursul declarat împotriva aceleeași încheieri din 17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții M.G. și S.G. împotriva încheierii din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.