ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 26 iulie 2007, contestatorii A.G. și A.E., domiciliați în municipiul

Iași județul Iași, au cerut admiterea contestației în anulare, formulată

împotriva deciziei nr. 1419 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în ședința de la 19 aprilie 2007, în dosarul nr. 43181/3/2006,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele

dreptului comun civil, la Tribunalul Iași, invocând ca temei de drept

dispozițiile art. 317, 318, 319 și 320 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor, contestatorii au evocat împrejurarea că judecata cauzei s-a făcut

fără citarea părților, încălcându-se drepturile legale și constituționale cu

privire la garantarea dreptului la apărare prevăzut de art. 21 din Constituția

României, precum și art. 6 din C.E.D.L.F.O., care vizează un proces echitabil.

De asemenea, nu a fost analizat fondul cauzei cu privire la întreg probatoriul

administrat, în special raportul de expertiză nr. 114 din 8 iulie 2005 și

suplimentul acestuia, nici excepția puterii lucrului judecat, s-au creat

confuzii referitor la calitatea părților, în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată și așa cum au arătat

constant, reclamanții nu au calitate procesuală activă.

La data de 1 aprilie

2008 contestatorul A.G. a depus o cerere, motivată în fapt și în drept, prin

care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 – art.

45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, considerând că este încălcat principiul

constituțional de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești din

România, prin raportare la art. 1 – art. 23 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor expuse și a

temeiului de drept precizat, urmează a respinge, ca nefondată, atât cererea de

sesizare a Curții Constituționale în scopul soluționării excepției de

neconstituționalitate cât și contestația în anulare, pentru următoarele

considerente.

Din verificarea

documentației existente, apare fără putere de tăgadă că prin decizia nr. 1419

din 19 aprilie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

stabilit competența de soluționare a cauzei, în urma conflictului negativ de

competență, în litigiul dintre reclamanții A.G. și A.E. și pârâții R.B., sucursala

Iași, A.V.A.S. București, C.P.T. și SC C.G. SRL Iași în favoarea Curții de Apel

București. S-a avut în vedere că cererea reclamanților privește obligația de

garanție a unui împrumut bancar, creanță preluată de A.V.A.S., astfel că în

acest context devin aplicabile dispozițiile imperative de ordine publică ale art.

45 din O.U.G. nr. 51/1998, care atrag competența ca instanță de fond a Curții

de Apel București.

Este adevărat că

prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție stabilesc că orice

persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților

și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea

acestui drept.

Este, totodată, de

principiu că legiuitorul are o plenitudine de competență să adopte

reglementări, în deplină concordanță cu asigurarea unui climat de ordine,

respectând atât interesele generale cât și drepturile și interesele legitime

ale tuturor participanților la procesul civil, în privința competenței

instanțelor judecătorești. În virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție,

competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute

numai prin lege.

Excepția de

neconstituționalitate invocată de contestator nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori

asupra unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură

cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

În integritatea lor,

criticile contestatorilor vizează aspecte de fond ale litigiului dintre părți

și ele nu sunt circumscrise cadrului juridic expres și limitativ reglementat în

dispozițiile imperative ale art. 317 și următoarele C. proc. civ., rațiuni care

determină respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Respinge contestația

în anulare formulată de A.G. și A.E., împotriva deciziei nr. 1419 din 19

aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 29 mai 2008.