ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2007, contestatorii A.G. și A.E., domiciliați în municipiul Iași județul Iași, au cerut admiterea contestației în anulare, formulată împotriva deciziei nr. 1419 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în ședința de la 19 aprilie 2007, în dosarul nr. 43181/3/2006, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele dreptului comun civil, la Tribunalul Iași, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 317, 318, 319 și 320 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, contestatorii au evocat împrejurarea că judecata cauzei s-a făcut fără citarea părților, încălcându-se drepturile legale și constituționale cu privire la garantarea dreptului la apărare prevăzut de art. 21 din Constituția României, precum și art. 6 din C.E.D.L.F.O., care vizează un proces echitabil.

De asemenea, nu a fost analizat fondul cauzei cu privire la întreg probatoriul administrat, în special raportul de expertiză nr. 114 din 8 iulie 2005 și suplimentul acestuia, nici excepția puterii lucrului judecat, s-au creat confuzii referitor la calitatea părților, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată și așa cum au arătat constant, reclamanții nu au calitate procesuală activă. La data de 1 aprilie 2008 contestatorul A.G. a depus o cerere, motivată în fapt și în drept, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 – art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, considerând că este încălcat principiul constituțional de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești din România, prin raportare la art. 1 – art. 23 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor expuse și a temeiului de drept precizat, urmează a respinge, ca nefondată, atât cererea de sesizare a Curții Constituționale în scopul soluționării excepției de neconstituționalitate cât și contestația în anulare, pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației existente, apare fără putere de tăgadă că prin decizia nr. 1419 din 19 aprilie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în urma conflictului negativ de competență, în litigiul dintre reclamanții A.G. și A.E. și pârâții R.B., sucursala Iași, A.V.A.S. București, C.P.T. și SC C.G.

SRL Iași în favoarea Curții de Apel București. S-a avut în vedere că cererea reclamanților privește obligația de garanție a unui împrumut bancar, creanță preluată de A.V.A.S., astfel că în acest context devin aplicabile dispozițiile imperative de ordine publică ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care atrag competența ca instanță de fond a Curții de Apel București. Este adevărat că prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție stabilesc că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Este, totodată, de principiu că legiuitorul are o plenitudine de competență să adopte reglementări, în deplină concordanță cu asigurarea unui climat de ordine, respectând atât interesele generale cât și drepturile și interesele legitime ale tuturor participanților la procesul civil, în privința competenței instanțelor judecătorești.

În virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Excepția de neconstituționalitate invocată de contestator nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori asupra unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În integritatea lor, criticile contestatorilor vizează aspecte de fond ale litigiului dintre părți și ele nu sunt circumscrise cadrului juridic expres și limitativ reglementat în dispozițiile imperative ale art. 317 și următoarele C. proc.

civ., rațiuni care determină respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Respinge contestația în anulare formulată de A.G. și A.E., împotriva deciziei nr. 1419 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 mai 2008.