ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 21 iunie 2007, reclamantul A.A.Ș. a chemat în judecată pârâtul M.A.N. (în prezent Ministerul Apărării), solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor de pensie militară neplătite în mod abuziv tatălui său, A.G. în perioada 1 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1956, în cuantum de 141.930 ron și la daune morale în cuantum de 50.000 ron, precum și la 2.500 ron/zi penalități pentru întârziere de la pronunțarea hotărârii până la plata efectivă. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că la 19 septembrie 1950 tatăl său a fost arestat de securitatea din Craiova și încarcerat sub învinuirea de crime de război și crime împotriva umanității, iar ca urmare a arestării, la 1 octombrie 1950 i s-a sistat plata pensiei militare.

A mai arătat că, la 21 iulie 1952, tatăl său a fost judecat, achitat și eliberat din penitenciar, la 1 ianuarie 1956 s-a reluat plata pensiei militare, după care, la 5 octombrie 1959 tatăl său a decedat. Prin sentința civilă nr. 4289 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Încheierea pronunțată la 19 februarie 2008 în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la Decizia nr. 47884/1956 emisă de M.A.N.

(fost M.F.A.). În timp ce Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, era investită cu judecarea excepției de nelegalitate menționată, la data de 19 mai 2008 reclamantul depune la dosar, în două exemplare, o cerere dactilografiată în care menționează expres că înțelege să renunțe la cererea de soluționare a excepției de nelegalitate asupra Deciziei de pensionare nr. 47884/1956, excepție ridicată prin cererile din 9 iulie 2007 și 18 februarie 2008. Prin încheierea pronunțată la 4 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 246 C. proc. civ., a luat act de cererea formulată de reclamant, privind renunțarea la judecarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 47887/1956 emisă de M.A.N.

(fost M.F.A.). Împotriva Încheierii din 4 iunie 2008 a declarat recurs reclamantul A.A.Ș. În cuprinsul recursului, recurentul evocă o cerere depusă la instanța de fond la 27 mai 2008, prin care „și-a precizat din nou cererea de excepție de nelegalitate rugând instanța a uni cele 3 cereri anterioare” din datele de 9 iulie 2007, 18 februarie 2008 și 19 mai 2008 privind excepția de nelegalitate asupra Decretelor nr. 207/1948 și nr. 360/1949 și a deciziei de pensionare nr. 47884/1956. Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, urmează a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. Cum din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a renunțat în mod voluntar, expres și neechivoc la judecata recursului, reconsiderarea ulterioară a deciziei nu este de natură a-l readuce pe acesta în postura de dinaintea renunțării. Renunțarea la judecată nu anulează, însă, părții respective posibilitatea de a formula o nouă cerere pentru valorificarea aceluiași drept, în măsura în care nu a intervenit prescripția.

Rezultă că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A.Ș. împotriva Încheierii din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 august 2008.