ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 21 iunie 2007, reclamantul A.A.Ș. a

chemat în judecată pârâtul M.A.N. (în prezent Ministerul Apărării), solicitând

obligarea pârâtului la plata drepturilor de pensie militară neplătite în mod

abuziv tatălui său, A.G. în perioada 1 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1956, în

cuantum de 141.930 ron și la daune morale în cuantum de 50.000 ron, precum și

la 2.500 ron/zi penalități pentru întârziere de la pronunțarea hotărârii până

la plata efectivă.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că la 19 septembrie 1950 tatăl său a fost arestat de

securitatea din Craiova și încarcerat sub învinuirea de crime de război și

crime împotriva umanității, iar ca urmare a arestării, la 1 octombrie 1950 i

s-a sistat plata pensiei militare. A mai arătat că, la 21 iulie 1952, tatăl său

a fost judecat, achitat și eliberat din penitenciar, la 1 ianuarie 1956 s-a

reluat plata pensiei militare, după care, la 5 octombrie 1959 tatăl său a

decedat.

Prin sentința civilă nr. 4289

din 17 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Încheierea pronunțată la

19 februarie 2008 în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a dispus

suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de

reclamant cu privire la Decizia nr. 47884/1956 emisă de M.A.N. (fost M.F.A.).

În timp ce Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, era investită cu

judecarea excepției de nelegalitate menționată, la data de 19 mai 2008

reclamantul depune la dosar, în două exemplare, o cerere dactilografiată în

care menționează expres că înțelege să renunțe la cererea de soluționare a

excepției de nelegalitate asupra Deciziei de pensionare nr. 47884/1956,

excepție ridicată prin cererile din 9 iulie 2007 și 18 februarie 2008.

Prin încheierea pronunțată

la 4 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 246 C. proc. civ., a luat

act de cererea formulată de reclamant, privind renunțarea la judecarea

excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 47887/1956 emisă de M.A.N. (fost

M.F.A.).

Împotriva Încheierii din 4

iunie 2008 a declarat recurs reclamantul A.A.Ș.

În cuprinsul recursului,

recurentul evocă o cerere depusă la instanța de fond la 27 mai 2008, prin care

„și-a precizat din nou cererea de excepție de nelegalitate rugând instanța a uni

cele 3 cereri anterioare” din datele de 9 iulie 2007, 18 februarie 2008 și 19

mai 2008 privind excepția de nelegalitate asupra Decretelor nr. 207/1948 și nr.

360/1949 și a deciziei de pensionare nr. 47884/1956.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivele invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, urmează a se dispune respingerea recursului, ca

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 246

alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie

verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Alin. (2) al aceluiași

articol prevede că renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără

drept de apel.

Cum din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamantul a renunțat în mod voluntar, expres și

neechivoc la judecata recursului, reconsiderarea ulterioară a deciziei nu este

de natură a-l readuce pe acesta în postura de dinaintea renunțării.

Renunțarea la judecată nu

anulează, însă, părții respective posibilitatea de a formula o nouă cerere

pentru valorificarea aceluiași drept, în măsura în care nu a intervenit

prescripția.

Rezultă că sentința

pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar recursul declarat

va fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.A.Ș. împotriva Încheierii din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 august 2008.