ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2422/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2422/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin contestația
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 9 februarie 2011,
reclamantul A.C.P.O. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a
Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei de pensie nr.
15477 din 31 decembrie 2010 emisă de pârâtă, menținerea pensiei stabilite
anterior prin Decizia nr. 056785 din 24 mai 2008 și obligarea pârâtei la plata
diferenței dintre pensia stabilită inițial și cea recalculată prin decizia
contestată, cu dobânda legală aferentă.
Prin Sentința nr.
6335 din 2 mai 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,
și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în
stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr.
19/2000, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică,
în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului
pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii,
cum este cazul în speță.
Învestit prin declinare,
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin Sentința civilă nr. 156 din 8 ianuarie 2013 și-a declinat, la
rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj
și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de
competență.
Pentru a hotărî
astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a
fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în
vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se
face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din
Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a
fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect
interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în
funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat
că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei
anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate
împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri
adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul.
Textul menționat mai
sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile
cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat
competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se
că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi
reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. 2 al textului de lege menționat,
conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita
accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat
totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus
noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de
drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în
prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,
structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135
din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după
intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza
legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea
nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură
civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei
în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,
precum și executărilor silite începute sub acea lege.
Față de cele
reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va
stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în a cărui
rază teritorială se află domiciliul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 aprilie 2013.
Procesat de GGC - DG