ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6081/2012

HOTĂRÂRE
05.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6081/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 16251/63/2011,

reclamantul P.N. a chemat în judecată Ministerul

Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună emiterea unei noi decizii de

pensionare pentru limită de vârstă, revocarea deciziei de suspendare a pensiei de

serviciu din 14 decembrie 2009 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția

Financiar Contabilă, repunerea în dreptul la plată a pensiei începând cu 01

ianuarie 2011 și plata sumelor datorate cu acest titlu, actualizate cu coeficientul

de inflație, la zi, până la efectuarea plății, plus daune cominatorii de 100 RON

pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9864 din 26 septembrie

2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, cu motivarea că principalul capăt de cerere privește „revocarea

deciziei de suspendare a pensiei de serviciu din 14 decembrie 2009”, decizie emisă

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și cum în speță figurează o altă

entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, competentă să soluționeze

cauza este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului,

conform art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Învestit prin declinare, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări social, prin sentința civilă

nr. 5579 din 12 iunie 2012

și-a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului

Dolj (11 iulie 2011), reglementează din punct de vedere teritorial competența de

soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței

în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată,

potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor

sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs

de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua

să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc.

civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice,

potrivit art. 721 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor ari. 139 din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările

ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și

stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor

de pensii sectoriale. Art. 132 prevede că: „(1) Casele de pensii sectoriale se înființează

în sub ordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică

și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute

la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile

cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). Mai mult decât atât, potrivit

prevederilor art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială

„asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt

parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi”.

Având în vedere aceste dispoziții legale,

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010,

intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență

reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, Tribunalul București, în baza

art. 158 și urm. C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

a statuat că Tribunalului Dolj îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sesizarea instanței cu cererea având ca

obiect emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, revocarea

deciziei de suspendare a pensiei de serviciu din 14 decembrie 2009 emisă de Ministerul

Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă, repunerea în dreptul la plată

a pensiei începând cu 01 ianuarie 2011 și plata sumelor datorate cu acest titlu,

actualizate cu coeficientul de inflație, la zi, până la efectuarea plății, s-a făcut

la data de 11 iulie 2011, dată la care intrase în vigoare Legea nr. 263/2010 „privind

sistemul unitar de pensii publice”, reclamantul invocând în drept prevederile acestuia

act normativ.

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010

reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială

a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

În situația în care pârâtul este altul

decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi

competentă să soluționeze litigiul, instanța în a cărei rază își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de

la dispozițiile dreptului comun, impusă de rațiunea facilitării accesului la justiție

al pensionarilor, în litigiile ce privesc stabilirea și respectiv recalcularea pensiilor.

Trebuie precizat că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de „case de pensii sectoriale”

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate.

Potrivit art. 135 din lege, „atribuțiile,

organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre

a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei

legi”.

Cum, în speță, cererea a fost formulată

împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului

legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5

octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4076/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 14534/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială
ÎCCJ 2012-12-13
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7629/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul N.G.V.P., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministe
ÎCCJ 2012-12-04
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7418/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestatorul D.I.N. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței anular
ÎCCJ 2012-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2012
Ședința de la 29 martie 2012 Asupra conflictului negativ de competență de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 11 februarie 2011, reclamantul D.C.
ÎCCJ 2012-09-13
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3439/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul P.C.I.A. - prin SCMDRR în contradictoriu cu intimata Casa de P
Sursă