ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2009

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din 11 decembrie 2008, Curtea de Apel

Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul M.G. împotriva rezoluției din 6 august 2008 dată în dosarul nr. 574/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, petiționarul a solicitat efectuarea

de cercetări față de

O.D. și B.M.V. pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 306 și art. 292 C.

pen., susținând că,

prin neconformarea de către sus-numiți în sensul

celor stabilite prin hotărârea de încredințare a minorului, s-a săvârșit

această

infracțiune, cât și prin leziunile

constatate și reținute de S.M.L. Piatra-Neamț, în urma examinării minorului în

data

de 17 aprilie 2004.

Prin rezoluția din 6 august 2008, dată în dosarul nr. 574/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 228 alin. (4) și ari.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările

efectuate, că nici prin nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului

și nici prin

leziunile reținute în

certificatul medio-legal al S.M.L. Piatra-Neamț nu

sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului,

întrucât, sub aspectul elementului material, această infracțiune se realizează

prin măsuri sau tratamente aplicate minorului, care să pună în primejdie gravă

dezvoltarea psihică, intelectuală sau morală a acestuia. Totodată,

faptul că, cu ocazia prezentării și examinării

minorului M.D.

M., în data de 17 aprilie 2004, la S.M.L. Piatra-Neamț,

s-a precizat că acesta a „fost lovit de două persoane cu mâinile” nu constituie

infracțiunea de fals în declarații.

Prin rezoluția din 15 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 739/ll/2/2008

de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, susținând că intimații

s-au opus să aibă legături personale cu minorul, potrivit programului

stabilit

prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pe o perioadă de 9 luni,

precum și că s-au opus punerii în executare silită a acestor hotărâri

judecătorești.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a

respins, ca nefondată, plângerea petiționarului,

reținând, în esență,

următoarele:

Prin sentința civilă a Judecătoriei

Piatra-Neamț, astfel cum a

fost modificată prin decizia

civilă nr. 294/AC/2007 a Tribunalului Piatra-Neamț, s-a încredințat reclamantei

pârâte O.D., spre creștere și educare, minorul M.D.M., încuviințându-se

petiționarului să aibă legături personale cu minorul, după un program stabilit

de instanță. Petiționarul a solicitat punerea în executare silită a hotărârilor

judecătorești, potrivit dosarului de executare înregistrat la B.E.J. B.I. din

Piatra-Neamț.

S-a reținut că, în mod corect, s-a constatat că nu sunt întrunite

elementele materiale ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului,

întrucât sub aspectul elementului material, acestea, potrivit textului

incriminator, trebuie să se realizeze prin măsuri sau tratamente aplicate

minorului, care să pună în primejdie gravă dezvoltarea psihică, intelectuală

sau morală a acestuia, iar referitor la infracțiunea de fals în declarații, s-a

constatat inexistența conținutului constitutiv, în ce privește precizările

făcute la 17 aprilie 2008 la S.M.L. Piatra-Neamț, cu ocazia eliberării

certificatului medico-legal 362/2008.

Referitor la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, s-a

reținut că măsurile sau tratamentele aplicate trebuie să aibă un caracter de

continuitate și să pună în primejdie gravă dezvoltarea minorului, aplicarea

unei corecții izolate, întâmplătoare, determinată de o greșeală a minorului

neputând întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Nici sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De altfel, s-a reținut că nu există probe care să dovedească că

intimații ar fi cauzat leziunile constatate în certificatul medico-legal.

În ce privește infracțiunea de fals în declarații, pentru realizarea

elementului material al infracțiunii, este necesar ca declarația făcută să fie

una dintre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, servește la

producerea unei consecințe juridice. Cu alte cuvinte, se cere ca declarația să

aibă valoare probatorie și eficiență juridică, să fie aptă pentru a servi la

producerea consecințelor juridice avute în vedere de făptuitor.

Or, în cauză, declarațiile făcute de intimați în fața medicului legist

nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. De altfel, chiar dacă medicul

legist ar fi arătat în actul medico-legal că leziunile au fost provocate

întocmai cum au declarat intimații, tot nu s-ar fi îndeplinit condițiile

prevăzute de lege pentru a constitui infracțiunea de fals în declarații,

deoarece, pentru a putea produce consecințe juridice, trebuia dovedit în fața

unui organ judiciar că leziunile au fost provocate de petiționar, nefiind

posibilă condamnarea sa doar în baza acelui certificat medico-legal.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-au

motivat în scris la dosar.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii

formulată de

petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate în cauză,

rezultă că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de

rele

tratamente aplicate minorului, întrucât lipsește cerința esențială pentru

existența elementului material al acestei infracțiuni și anume,

ca

măsurile sau tratamentele aplicate de intimați, cărora Ie-a fost încredințat

spre creștere și educare minorul, să fi pus în primejdie gravă dezvoltarea

fizică, intelectuală sau morală a minorului.

Sub acest aspect, concluzia certificatului medico-legal, că „leziunile

traumatice s-au produs prin lovire cu mijloace

contondente” nu este de natură să atragă incriminarea prevăzută de

textul

art. 306 C. pen., deoarece nu au pus în primejdie gravă dezvoltarea minorului.

În ce privește infracțiunea de fals în

declarații, s-a reținut, în

mod corect, că nu sunt

îndeplinite cumulativ cerințele esențiale pentru realizarea elementului

material al acestei infracțiuni: ca declarația necorespunzătoare adevărului să

fie făcută în fața unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități

dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. și ca declarația să fie aptă,

potrivit legii sau împrejurărilor, să servească la producerea consecinței

juridice preconizată de presupusul făptuitor.

Or, declarațiile intimaților în fața

medicului legist nu erau de

natură să producă vreo

consecință juridică, atâta timp cât atribuția medicului legist este doar de a

constata eventualele leziuni și mecanismul de producere al acestora, iar nu de

identificare a persoanei care Ie-a cauzat.

De altfel, din conținutul memoriului depus la dosar de petiționar,

rezultă că acesta formulează critici cu privire la refuzul repetat al

intimaților de a avea legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de

instanță, faptă incriminată de un alt text de lege, art. 307 alin. (2) C. pen.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.G. împotriva

sentinței penale nr. 181 din 11

decembrie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

februarie 2009.