ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 29 februarie 2008, Tribunalul Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata minoră C.M. din art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.E.B.), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. (părți vătămate S.R.

și B.E.) și art. 13 alin. (1) și (3) teza I și art. 4 teza III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și următoarele C. pen. (părți vătămate minore M.C. și A.M., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata minoră C.M., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate infracțiunile cu aplicarea și a art. 99 și următoarele C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.I. din art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a fost achitată inculpata C.I., pentru două infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. S-a constatat că părțile vătămate A.E.B., S.R., B.E., M.C. și A.M. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că, inculpata C.I. întreținea relații de concubinaj cu numitul G.I. și locuiau într-o garsonieră din Piatra Neamț, împreună cu minora C.M. Cele două inculpate au cunoscut mai multe tinere cărora le-a promis că le vor asigura locuri de muncă în străinătate, prin intermediul numitului M.A., fiul lui G.I.

Cu toate că părților vătămate nu li s-a spus că urmează să practice prostituția în străinătate, au început demersurile pentru obținerea actelor necesare ieșirii din țară. În seara de 4 decembrie 2002, în garsoniera unde locuiau inculpatele, a fost cazată partea vătămată A.E.B. care a doua zi a mers cu inculpata în oraș, pentru a-și face pașaport și cumpărături, respectiv, obiecte de îmbrăcăminte și produse cosmetice, achitate de inculpat. În seara următoare, în garsoniera inculpaților s-a organizat o petrecere, prilej cu care partea vătămată a surprins o discuție între inculpate, din care rezultă că ar fi urmat să câștige bani frumoși în străinătate și s-a tras concluzia că din prostituție. În aceste condiții, partea vătămată a plecat la părinții săi și nu a mai revenit la locuința inculpatelor, însă acestea s-au deplasat la locuința acesteia de unde și-au recuperat o parte din bunurile cu care aceasta plecase.

În luna februarie 2003, inculpata C.M. a cunoscut 4 tinere, respectiv, părțile vătămate S.R., B.E., M.C. și A.M., ultimele două fiind minore, cărora de asemenea le-a promis locuri de muncă în străinătate. În timp ce inculpatele făceau demersuri pentru obținerea pașapoartelor, părțile vătămate au susținut că au realizat că urmau să practice prostituția, deși acest aspect nu a fost precizat în mod clar de inculpate. Partea vătămată A.M. a mers în zona în care locuiau inculpatele pentru a căuta o cabină telefonică pentru a vorbi cu sora sa, după care s-a întâlnit cu părinții săi, fiind agresată de tatăl său pentru că plecase de acasă, fără consimțământul lor. În timpul conflictului a apărut o patrulă de jandarmi care a luat cunoștință de cele întâmplate și au făcut o descindere la locuința inculpatelor, după care au sesizat organele de poliție.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor fără a exista un probatoriu clar din care să rezulte existența unei rețele organizate de trafic de persoane și intenția inculpatelor de a se ocupa de racolarea de tinere în scopul obligării lor la practicarea prostituției. În urma admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin decizia penală nr. 378/32/2006 Curtea de Apel Bacău a desființat în totalitate soluția apelată, dispunând casarea cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Piatra Neamț, pentru motivele arătate, în considerente, apreciind că nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Cu ocazia rejudecării cauzei, prin sentința penală nr. 38/P din 29 februarie 2008 Tribunalul Neamț a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata minoră, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea acesteia pentru faptele deduse judecății. De asemeni, în privința inculpatei C.I., în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei C.I. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în ceea ce o privește pe inculpata minoră C.M., criticând hotărârea pentru greșita achitare a acesteia.

Prin decizia penală nr. 104 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat acest apel, cu motivarea că o faptă constituie infracțiune în momentul în care sunt realizate elementele ei constitutive, iar în speță, lipsește scopul infracțional de care legiuitorul a condiționat existența infracțiunii. În termen legal împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În esență, s-a apreciat că atât sentința penală nr. 38 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Neamț, cât și decizia penală nr. 104 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău sunt nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei achitări a inculpatei C.M. pentru infracțiunile de trafic de persoane.

Critica a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în raport de care va fi examinată hotărârea atacată, constatându-se însă că, pentru considerentele ce urmează, recursul este nefondat. Din examinarea atentă a stării de fapt evidențiată de probele administrate pe parcursul procesului pena, este de necontestat că soluția de achitare nu reprezintă rezultatul unei grave erori de fapt, ci al unei corecte și juste aprecieri a stării de fapt ce rezultă din probe în raport de conținutul dispozițiilor legale ce reglementează infracțiunile deduse judecății. De necontestat că, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen. infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale, dar pentru aceasta, fapta trebuie să prezinte pericol social, să fie comisă cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Cu privire la această ultimă trăsătură esențială a infracțiunii, este de observat că art. 12 din Legea nr. 678/2001 care incriminează traficul de persoane, după ce enumeră modalitățile alternative de realizare a laturii obiective a acestei infracțiuni, condiționează, în final, existența infracțiunii de îndeplinirea scopului infracțional, respectiv, cel al exploatării unei persoane. Cu referire la acest aspect, actul de trimitere în judecată a consemnat acțiunile de racolare realizate de cele 2 inculpate, mamă și fiică, a unor tinere în scopul practicării prostituției în Italia. Dar, probele administrate nu au demonstrat existența exploatării sexuale, pentru că pe de o parte, părțile vătămate nu au fost trimise în străinătate, iar pe de altă parte, unele din acestea au presupus din discuțiile colaterale purtate de inculpate că ar fi posibil să fie obligate să practice prostituția în străinătate.

La fel de incerte, în sensul dovedirii exploatării sexuale urmărită în speță de inculpate, sunt și împrejurările evidențiate de acuzare vizând cumpărarea unor haine deosebite pentru părțile vătămate sau a cheltuielilor efectuate de inculpate pentru procurarea pașapoartelor părților vătămate. Aceste împrejurări nu pot dovedi, fără dubiu, că intenția în care ele au fost efectuate a fost în scopul practicării prostituției, care astfel, urma să sublinieze consumarea traficului de persoane. În aceste condiții, în mod corect, instanțele au stabilit că probele administrate nu au dovedit scopul recrutării și în consecință al existenței infracțiunilor de trafic de persoane imputate inculpatei minore.

A proceda astfel, ar însemna o încălcare, printre altele, a art. 5 2 C. proc. pen. referitor la prezumția de nevinovăție, principiu esențial al unui proces echitabil și care impune ca în situația unor probe, incerte, nesigure, incomplete și care conduc la îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, aplicarea regulii in dubio pro reo , potrivit căreia, orice îndoială operează în favoarea inculpatului și pe baza acesteia soluția ce se impune este achitarea, așa cum corect au procedat instanțele prin hotărârile atacate. Pentru aceste considerente critica și recursul declarat de procuror sunt nefondate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul declarat. În baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., onorariile pentru inculpații minori și intimatele părți vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpata C.V.M. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimata inculpată C.V.M., în sumă de 50 lei și pentru părțile vătămate, în sumă de 750 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.