ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului în casație de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 52 din 06 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul

nr. 6684/102/2011,

în

baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc.

pen. și la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I, C. proc. pen., ca urmare a

incidenței în cauză a art. 4 și 5 C. pen. și a art. 2 lit. b) din Legea nr.

678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 C. pen., a

fost achitat inculpatul S.A.M. de sub acuza comiterii infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă

continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

- trafic de minori, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc.

pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. b),

teza I, C. proc. pen., ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 și 5 C. pen. și

a art. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu

trimitere la art. 182 C. pen., a fost achitată inculpata L.R.M. de sub acuza

comiterii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată — prevăzută și

pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc.

pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la raportat la art. 16

alin. (1) lit. b), teza I, C. proc. pen., ca urmare a incidenței în cauză a

art. 4 și 5 C. pen. și a art. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 modificată prin

Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 C. pen., a fost achitat inculpatul

P.V.M. de sub acuza comiterii infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă

continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

- trafic de minori, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la

art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b), teza

I, C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă și conform art.

275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a constatat că, în sarcina inculpatului S.A.M., s-a reținut prin actul

de sesizare că, în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a

racolat un număr de 14 victime majore (T.D.A., B.N., B.V., B.C., F.P.Ș., l.P.,

P.A.V., B.l., D.F.M., R.E., M.S., K.T., T.I.C., M.V. și G.A.) pe care apoi,

personal sau împreună cu ceilalți inculpați, le-a transportat în Cehia, unde

le-a predat unui cetățean ucrainean, pe nume „V.", contra sumei de 125

euro/persoană și altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate

în regim de sclavie, prin faptul că erau cazate în condiții improprii traiului

decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12 - 14 ore/zi și urmau a fi

plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență.

S-a mai reținut că inculpatul S.A.M., în luna octombrie 2008, după ce în

prealabil, prin intermediul numitului G.I. și împreună cu ceilalți inculpați, a

racolat-o pe victima minoră R.E. (de 17 ani), împreună cu inculpatul P.V.M., a

transportat-o în Cehia și a predat-o patronului ucrainean „V.", cunoscând

că acesta o va exploata prin muncă.

S-a mai reținut că inculpatul P.V.M.,

în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a racolat un număr de

14 victime majore (T.D.A., B.N., B.V., B.C., F.P.Ș., l.P., P.A.V., B.l., D.F.M.,

R.E., M.S., K.T., T.I.C., M.V. și G.A.) pe care apoi, personal sau împreună cu

ceilalți inculpați, le-a transportat în Cehia, unde le-a predat unui cetățean

ucrainean, pe nume „V.", contra sumei de 125 euro/persoană și altor

comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate în regim de sclavie,

prin faptul că erau cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate

la muncă grea, timp de 12 - 14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le

asigure doar alimentația, la nivel de subzistență. În sarcina aceluiași

inculpat s-a reținut că, în luna octombrie 2008, după ce, în prealabil, prin

intermediul numitului G.I. și împreună cu ceilalți inculpați, a racolat-o pe

victima minoră R.E. (de 17 ani), împreună cu inculpatul S.A.M., a transportat-o

în Cehia și a predat-o patronului ucrainean „V.", cunoscând că acesta o va

exploata prin muncă.

În sarcina inculpatei L.R.M. s-a

reținut că, în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a racolat

un număr de 14 victime majore (T.D.A., B.N., B.V., B.C., F.P.Ș., l.P., P.A.V.,

B.l., D.F.M., R.E., M.S., K.T., T.I.C., M.V. și G.A.) pe care apoi, personal sau

împreună cu ceilalți inculpați, le-a transportat în Cehia, unde le-a predat

unui cetățean ucrainean, pe nume „V.", contra sumei de 125 euro/persoană

și altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate în regim de

sclavie, prin faptul că urmau a fi cazate în condiții improprii traiului

decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12 - 14 ore/zi și urmau a fi

plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență.

Instanța de fond a apreciat că, în

cauză, nu se poate angaja răspunderea penală a niciunui dintre cei trei

inculpați, deoarece faptele reținute în sarcina fiecăruia, conform noilor

prevederi de drept substanțial, nu mai sunt prevăzute de legea penală.

Pornindu-se de la definiția noțiunii de „muncă forțată", astfel cum a fost

aceasta explicată în conținutul art. 2 a Convenției nr. 29 din 28 iunie 2930 a

Organizației Internaționale a Muncii, și evaluându-se conținutul dispozițiilor

art. 182, art. 210 și art. 211 C. pen., s-a concluzionat că activitatea

infracțională

desfășurată

de fiecare dintre cei trei inculpați în cursul anului 2008 și pentru care, la

data de 03 octombrie 2011, au fost deferiți justiției prin rechizitoriul

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mureș, apreciindu-se de către procuror că

se circumscrie variantei exploatării prin „încălcarea normelor legale privind

condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate", în prezent

abrogată, iar nu variantei „executării unei munci sau îndeplinirii de servicii,

în mod forțat", nu mai este plasată în sfera ilicitului penal, nemaifiind

incriminată de legea penală.

Această soluție, în termen legal, a

fost apelată de către D.I.I.C.O.T. — Serviciul Teritorial Târgu Mureș, pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se, în urma admiterii căii de atac și

reformării integrale a sentinței penale, condamnarea celor trei inculpați

pentru infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare. Parchetul

a opinat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane și, respectiv trafic de minori, astfel cum sunt reglementate prin

dispozițiile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1) și (2) C.

pen., chiar dacă, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., noțiunea de

exploatare (astfel cum era definită prin Legea nr. 678/2001) a suferit

modificări.

S-a mai arătat că toate probele

administrate în cursul procesului penal au indicat exercitarea constrângerii la

executarea muncii, în mod forțat, aceasta fiind realizată prin presiune

psihică, izolare, lăsarea fără documente, asigurarea de alimente la limita

subzistenței, elemente ce au avut drept consecință alterarea unui eventual

consimțământ valabil exprimat.

Prin decizia nr. 281/A din 30

septembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie,

în

baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism —

Serviciul Teritorial Târgu Mureș, desființată parțial sentința penală nr. 52

din 6 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș și, în rejudecare, în baza

art. 5 C. pen., a fost înlăturată dispoziția primei instanțe de recalificare a

faptelor inculpatului S.A.M. în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 211 alin. (1) și (2) C.

pen., ale inculpatei L.R.M. în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și ale inculpatului P.V.M. în

prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969) și art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul S.A.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe

o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen. (1969).

A fost condamnat același inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. la

pedeapsa de 3 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate

acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

A fost condamnată inculpata L.R.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969)

și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară

a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

A fost condamnat inculpatul P.V.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și

art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

A fost condamnat același inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. la

pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o

durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate

acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

(1969), art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (1969), constatându-se

suspendarea de drept a executării pedepsei accesorii în conformitate cu art. 71

alin. (5) C. pen. (1969).

În baza art. 86, art. 86 C. pen.

(1969) a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepselor aplicate

inculpaților pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 86

alin. (1) C. pen. (1969) au fost obligați inculpații ca pe durata termenului de

încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele fixate de acest

Serviciu; b) să anunțe acestui Serviciu în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea; c) să comunice și să justifice acestui Serviciu schimbarea

locului de muncă; d) să comunice acestui Serviciu informații de natură a da

posibilitatea controlării mijloacelor lor de existență.

În conformitate cu prevederile art. 86

alin. (3) lit. d) C. pen. (1969) s-a impus inculpaților ca pe durata termenului

de încercare să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu părțile civile

din prezenta cauză.

S-a atras atenția inculpaților asupra

prevederilor art. 84

4

C. pen. (1969) referitoare la revocarea

suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni în

termenul de încercare, neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărâre

precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației

stabilite de instanță.

În baza art. 19, art. 397 C. proc.

pen. raportat la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. din 1864 cu aplicarea

art. 3 din Legea nr. 71/2011 au fost obligați inculpații la plata sumelor

detaliate pe larg în decizie, cu titlu de pagubă materială, fiind respinse

restul pretențiilor civile formulate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e),

alin. (4) C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea sumei de câte 125 de euro, în

echivalent în RON la data plății, de la fiecare inculpat.

În baza art. 162 alin. (5) C. proc.

pen. s-a dispus restituirea cărții de alegător, cărții de identitate și

pașapoartelor înregistrate la poziția nr. XX/2011 din Registrul de valori și

corpuri delicte al Tribunalului Mureș, titularilor acestor acte, urmând ca

CD-ul înregistrat la aceeași poziție să se arhiveze cu dosarul.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C.

proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte o sumă de

2600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost menținute dispozițiile primei

instanțe referitoare la avansarea onorariilor avocaților din oficiu în favoarea

Baroului Mureș.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina

acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că, din interpretarea coroborată a probatoriului cauzei,

respectiv declarațiile învinuiților/inculpaților P.V.M., S.A.M. și L.R.M.,

declarațiile părților vătămate T.D.A., B.N., B.V., B.C.A., F.P.Ș., P.I., P.A.V.,

B.l., D.F.M., R.E., M.S., K.T., T.I.C., M.V., G.A., înscrisurile (bilete de

călătorie, anunțuri la mica publicitate, adresele emise de A.N.A.F., Garda

Financiară, de autoritățile străine), procesele-verbale de efectuare a

percheziției domiciliare, copii ale înscrisurilor - acte de identitate ale

terților găsite cu ocazia efectuării percheziției domiciliare,

procesele-verbale de efectuare a percheziției informatice, redările

convorbirilor/comunicărilor audio și video, redările reportajelor televizate la

postul P., declarațiile martorilor, a rezultat că, în cursul anului 2008, pe

baza relațiilor de prietenie/rudenie preexistente între ei (inculpata L.R.M.

este sora coinculpatului S.A.M., ambii fiind prieteni cu P.V.M.), cei trei

inculpați au decis ca, în urma transportării persoanelor amatoare să lucreze în

străinătate, să obțină pentru ei sume de bani substanțiale. Publicând în ziarul

„F." anunțuri prin care ofereau locuri de muncă bine retribuite în Cehia,

în domeniul construcțiilor, inculpații au reușit să capaciteze cele 16 părți

vătămate, dintre care una – R.E. - era minoră în anul 2008, să lucreze în

străinătate. Sub pretextul că, lucrând în domeniul construcțiilor, în Cehia,

contra unui salariu de 800-1200 euro lunar, având transportul, cazarea și masa

gratuite, cele 16 victime, date fiind asigurările venite din partea celor trei

inculpați, au înțeles să se deplaseze în Cehia, în vederea obținerii unui

salariu decent. Transportate fiind cu microbuze, conduse de inculpatul P.V.M.

și de șoferi apropiați inculpaților, în trei date diferite, victimele au ajuns

pe teritoriul statului Ceh, după ce, în prealabil, documentele de călătorie, la

punctul de trecere a frontierei române, rămăseseră în posesia șoferilor ce

asigurau conducerea respectivelor mijloace de transport.

S-a mai reținut că, deși toți cei trei

inculpați, direct sau prin intermediul lui G.I., au dat asigurări victimelor că

nu vor trebui să suporte niciun cost pentru transportul lor în Cehia, că vor

beneficia de condiții de cazare gen pensiune, pentru care nu li se va percepe

vreun tarif și că masa le va fi asigurată, gratis, de angajatorul ceh, situația

a fost diametral opusă la momentul întâlnirii cu cel din urmă, numitul „V.",

și cu fiul acestuia, numitul I. Astfel, punctul de întâlnire al inculpaților cu

angajatorul ceh se realiza în apropierea orașelor Bystrany, Teplice și Plezna,

în benzinării, unde acesta achita unuia dintre inculpații – P.V.M. sau L.R.,

suma de câte 125 euro/salariat, cei din urmă remițând angajatorului actele de

călătorie (pașapoartele) ale victimelor. Ca urmare, pe parcursul șederii lor în

Cehia, părțile vătămate au fost lipsite de acte de identitate, au fost cazate

în condiții improprii (câte 10-20 persoane în cameră, în condiții

igienico-sanitare extrem de precare), au fost nevoite să-și achite din resurse

proprii cazarea și alimentația zilnică, necesară subzistenței, fiecare fiind

retribuită, în condițiile desfășurării unei munci de 11-12 ore/zi, cu suma de

aproximativ 20 euro pe săptămână (și nu 200-300 euro/săptămână cum li se

promisese).

Instanța de apel a mai reținut că, din

probele anterior enumerate, a rezultat și faptul că, atunci când o parte din

victime au constatat că sunt lipsite de documentele de identitate la întâlnirea

lor cu angajatorul ceh și că urmau a presta activități contra unei sume de 30

de euro pe săptămână, când și-au manifestat nemulțumirea, dorind să plece,

acestea au fost amenințate, direct și nemijlocit, de către inculpata L.R.M. și

fratele său, coinculpatul S.A.M., care au refuzat să le asigure transportul

înapoi, în România și le-au spus că le vor lăsa fără acte și bani pe teritoriul

Cehiei (situația victimelor K.T., T.I.C., M.V. și G.A.). Pentru aceste părți

vătămate, inculpata L.R.M., la întâlnirea lor cu angajatorul ceh „V."

primise, de la acesta, câte 125 euro pentru fiecare „angajat" adus.

În situația celorlalte 12 victime

(dintre care una era minoră — R.E.), inculpatul P.V.M. sau unul dintre șoferii

ce îl însoțeau au primit, de la același angajator ceh, suma de câte 125

euro/"salariat" și au predat acestuia (angajatorului) documentele de

călătorie (ce serveau și la identificarea respectivelor victime) ale părților

vătămate.

Raportat la situația de fapt astfel

reținută, instanța de apel a apreciat că pentru caracterizarea faptelor ca

infracțiuni relevante sunt următoarele împrejurări: fiecare dintre cei trei

inculpați au dat asigurări victimelor că la angajatorul ceh vor beneficia de un

salariu, lunar, cuprins între 800-1200 euro, că transportul lor în Cehia va fi

gratuit, că vor beneficia de condiții de cazare și masă, de asemenea, gratuite;

inculpații au ascuns faptul că fiecărei părți vătămate urma să-i fie reținut de

către angajator documentul său de călătorie (respectiv pașaportul), că durata

maximă a unei zile de lucru nu era cea legală și că nu va beneficia de

libertate de mișcare; că pentru fiecare persoană, adusă ca și salariat,

angajatorul ceh urma să primească o sumă de 125 euro; pe teritoriul statului

Ceh victimele erau lipsite de libertatea de mișcare, de posibilitatea de a-și

căuta un loc de muncă corespunzător pregătirii lor profesionale; toate părțile

vătămate au fost lipsite de posibilitatea realizării unui contact direct cu

locuitorii orașelor în care lucrau, datorită necunoașterii limbii cehe,

supravegherii continue ce se exercita asupra lor de către angajatorul ceh,

perioadei substanțiale de timp, de peste 11-12 ore/zi, în care trebuiau să

lucreze în condiții grele, fiind în continuu amenințate să presteze o muncă

inadecvată pregătirii lor.

Față de aceste aspecte, instanța de

apel a constatat că inculpații, prin oferirea, cu bună-știință, de informații

false părților vătămate, au determinat exploatarea lor, prin muncă, aceștia

obținând de la angajatorul ceh, „V.", foloase financiare, bani, în mod

direct, nemijlocit, banii astfel primiți fiind în cuantum de 125 euro pentru

fiecare persoană - parte vătămată, ce o recrutau și pe care o transportau în

Cehia.

Curtea nu a împărtășit punctul de

vedere al primei instanțe, care, prin interpretarea coroborată a art. 2 din

Convenția nr. 29/1930 asupra muncii forțate a O.I.M. și a prevederilor art.

182, art. 210 și art. 211 C. pen., a reținut că atitudinea antisocială

manifestată de către inculpați în cursul anului 2008 față de cele 16 părți

vătămate nu mai este incriminată de legea penală ca fiind infracțiune, arătând

că realitățile avute în vedere la adoptarea Convenției din 1930 au suferit

modificări majore, în plan mondial, nu doar după încheierea celui de al doilea

Război Mondial, dar și după adoptarea Declarației Universale a Drepturilor

Omului a Adunării generale a ONU, în 10 decembrie 1948, art. 4 a Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către

Consiliul Europei în 04 noiembrie 1950, art. 4 alin. (1), (2) și art. 2 al

celui de-al IV-lea Protocol la Convenție și a Convenției Consiliului Europei

privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la Varșovia la 16

mai 2005.

În acest context, conduita antisocială

expres manifestată de către inculpați în cursul anului 2008 a fost apreciată că

se circumscrie, din punctul de vedere al elementelor constitutive, infracțiunilor

prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (1969) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

pentru inculpații S.A.M. și P.V.M. și de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) pentru inculpata L.R.M.,

vechea reglementare fiind considerată de instanța de apel mai favorabilă în ansamblul

dispozițiilor sale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

au declarat recurs în casație inculpații S.A.M. și L.R.M.,

criticând-o prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că infracțiunile

prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 din aceeași

lege, pentru care au fost condamnați, au fost dezincriminate la intrarea în vigoare

a noului C. pen. În susținerea recursului promovat, apărarea a arătat că în sfera

de aplicare a noțiunii „în scop de exploatare", astfel cum este reglementată

de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 și explicată de art. 182 C. pen.,

nu poate fi inclusă activitatea desfășurată de inculpați, adică transportul în condiții

legale a unor persoane în Cehia, iar sintagma „în mod forțat" are sensul prevăzut

de art. 2 din Convenția O.I.M. nr. 29/1930, respectiv „orice muncă sau serviciu

pretins sub amenințarea unei sancțiuni și pentru care persoana nu s-a oferit voluntar",

în același sens fiind și dispozițiile art. 4 alin. (2) C. muncii.

Astfel, s-a arătat că, întrucât scopul

prevăzut de art. 2 din Legea nr. 678/2001 nu a fost nici urmărit de inculpați și

nici atins, faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată nu constituie

infracțiuni și, ca atare, sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind dezincriminarea

faptelor.

Pe de altă parte, decizia instanței de

apel a mai fost criticată și pe motiv că schimbarea încadrării juridice a faptelor

nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se, astfel, dispozițiile imperative

ale art. 386 C. proc. pen. și considerând că inculpaților le-a fost încălcat dreptul

la apărare, dreptul de a fi informați asupra naturii și cauzei acuzațiilor aduse

împotriva lor și dreptul de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii

apărării lor, drepturi consacrate de art. 6 parag. 3 C.E.D.O.

De asemenea, făcându-se referire la jurisprudența

C.E.D.O. (Flueraș c. României 09 aprilie 2013; Mischie c. României 16

septembrie 2014), s-a arătat că inculpații S.A.M. și L.R.M. au fost condamnați în

apel fără a fi administrate probe noi, pe baza reinterpretării probatoriului care

a constituit temei de achitare în fața instanței de fond, deși instanța europeană

a sancționat în mod constant o astfel de practică.

Prin încheierea nr. 16/RC pronunțată la

data de 15 ianuarie 2015 în Dosarul nr. 6684/102/2011,

apreciind că sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce privește

susținerile inculpaților S.A.M. și L.R.M. încadrate în cazul de casare prevăzut

de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu recursurile în

casație formulate de aceștia împotriva deciziei penale nr. 281/A din 30 septembrie

2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării

căii extraordinare de atac promovată de recurenți, aceasta fiind înregistrată pe

rolul instanței supreme sub nr. 203/1/2015.

În ceea ce privește susținerile recurenților

vizând încălcarea art. 6 parag. 3 din C.E.D.O. și cele privind condamnarea inculpaților

prin reinterpretarea aceluiași probatoriu care a fundamentat soluția de achitare,

Înalta Curte a constatat că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs

în lipsa unui caz de casare care să permită acest lucru.

Examinând cauza prin prisma criticilor

circumscrise cazului de casare preyăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate de inculpații S.A.M.

și L.R.M. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C.

proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație

și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii

atacate cu regulile de drept aplicabile.

În

cauză, inculpatul S.A.M. a fost trimis în judecată și condamnat

de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic

de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

678/2001, iar inculpata L.R.M. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (1969), reținându-se, în esență, că în anul 2008, direct sau prin

intermediul altor persoane, au racolat (prin plasarea de anunțuri în presă prin

care ofereau locuri de muncă bine retribuite în Cehia și prezentarea unor condiții

de transport, cazare și muncă atractive) un număr de 14 victime majore (T.D.A.,

B.N., B.V., B.C., F.P.Ș., I.P., P.A.V., B.I., D.F.M., R.E., M.S., K.T., T.I.C.,

M.V. și G.A.), precum și o victimă minoră (faptă reținută în sarcina inculpatului

S.A.M.), pe care apoi, personal sau împreună cu ceilalți participanți, le-au transportat

în Cehia, unde le-au predat unui cetățean ucrainean, pe nume „V.", contra sumei

de 125 euro de persoană și a altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi

exploatate prin muncă forțată în sensul că le erau reținute actele de identitate,

erau cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate la muncă grea,

timp de 12 - 14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le asigure doar alimentația,

la nivel de subzistență.

Conform art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 constituia infracniunea de trafic de persoane „recrutarea, transportarea,

transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenimare, violernă sau prin

alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înnelăciune, abuz de autoritate

sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-ni exprima

voima, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase

pentru oboinerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,

în scopul exploatării acestei persoane". Alin. (2) lit. a) al aceluiași text

de lege prevedea că se sancnionează mai aspru traficul de persoane săvârnit de două

sau mai multe persoane împreună.

Totodată, art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 incrimina ca infracțiune „recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia". În

alin. (2) era pedepsită ca formă agravantă fapta prevăzută la alin. (1) „săvârșită

prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori

înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a

se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea

de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are

autoritate asupra minorului". Pe de altă parte, în alin. (3) al aceluiași text

de lege, se arăta că pedeapsa este mai mare „dacă faptele prevăzute la alin.

(1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2)".

Examinând dispozițiile noului C. pen.,

se constată că infracmunea de trafic de persoane nu a fost dezincriminată, însă

redactarea textului este diferită.

Astfel, potrivit art. 210 alin. (1) C.

pen., constituie infracțiunea de trafic de persoane „recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia

săvârnită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-ni exprima voima ori starea

de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea

sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimoământului persoanei

care are autoritate asupra acelei persoane".

Totodată, potrivit art. 211 alin. (1)

C. pen., constituie infracțiunea de trafic de minori „recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia".

în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege, fapta este

mai gravă dacă a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) C. pen.

Examinând comparativ cele două reglementări

se observă că, dacă în art. 2 din Legea nr. 678/2001 exploatarea unei persoane în

una din variante era definită ca fiind „executarea unei munci sau îndeplinirea de

servicii în mod fomat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate", în cuprinsul art. 182 C. pen., se prevede

la lit. a) că, prin exploatarea unei persoane, se înțelege: „supunerea la executarea

unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod fomat". Astfel, se constată

că legea nouă sancționează în continuare traficarea unei persoane în scopul exploatării,

fără însă a se mai putea reține, ca formă a exploatării, executarea unei munci sau

îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

așa cum se prevedea în legea veche.

Având în vedere că, potrivit art. 447

C. proc. pen., pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea

hotărârii atacate, textul de lege excluzând total din sfera de cenzură a

Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu

se va analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de

apel, mai constituie infracțiune prin prisma noii legi.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată,

cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina inculpaților, că executarea

muncii s-a făcut în mod

fomat,

deoarece păuților vătămate le-au fost prezentate condiții de muncă și salariu care

nu existau în realitate (au fost asigurate că vor avea salariu lunar cuprins între

800-1200 euro, transport în Cehia gratuit, cazare și masă asigurate de angajatorul

ceh, durată legală a zilei de lucru), fiindu-le ascuns faptul că documentele de

călătorie urmau să le fie reținute de angajator, ceea ce s-a și întâmplat, motiv

pentru care victimele au fost lipsite de libertatea de mișcare pe teritoriul statului

ceh, neputându-se întoarce în țară și nici părăsi localitatea unde fuseseră duse

să muncească, neavând posibilitatea de a realiza un contact direct cu locuitorii

orașelor în care lucrau, datorită necunoașterii limbii cehe, supravegherii continue

exercitate asupra lor și duratei, de peste 12 ore pe zi, în care erau obligate să

lucreze în condiții grele. Totodată, pe parcursul șederii în Cehia, părțile vătămate

au fost cazate în condiții improprii (câte 10-20 persoane în cameră, în condiții

igienico-sanitare extrem de precare), fiind nevoite să-și achite din resurse proprii

cazarea și alimentația zilnică, necesară subzistenței, fiecare fiind retribuită,

în condițiile desfășurării unei munci de 11-12 ore/zi, cu suma de aproximativ 20

euro pe săptămână; mai mult, atunci când, observând condițiile grele de lucru, au

vrut să plece, părțile vătămate au fost amenințate. Or, având în vedere aceste aspecte,

precum și împrejurarea că în schimbul fiecărei părți vătămate astfel „angajate"

inculpații au primit suma de câte 125 euro, faptele reținute în sarcina acestora

reprezintă exploatarea unei persoane prin executarea unei munci în mod forțat. Ca

atare, faptele imputate celor doi inculpați se regăsesc și în noua reglementare

penală, având corespondent în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. (pentru

ambii inculpați) și, respectiv, în dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) C.

pen. (în cazul inculpatului S.A.M.).

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații

S.A.M. și L.R.M. nu au fost dezincriminate în noua reglementare, fiind, în continuare,

prevăzute de legea penală, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut

de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1

C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de aceștia

împotriva deciziei penale nr. 281/A din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul

nr. 6684/102/2011. Față de faptul că recurenții se află în culpă procesuală, în

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în

casație formulate de inculpații S.A.M. și L.R.M. împotriva deciziei penale nr. 281/A

din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 6684/102/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei

de câte 850 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu desemnat acestora,

precum și suma de câte 600 RON reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu desemnați

pentru intimatele părți vătămate B.N., B.V., B.C.A., F.P.Ș., T.D.A., l.P., B.l.,

D.F.M., P.A.V., M.S., R.E., K.T., T.l.C., M.V. și G.A., se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

februarie 2015.