ÎCCJ, decizie (scj.ro #122507)

Trafic de persoane. Trafic de minori. Exploatarea unei persoane. Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile

Indice alfabetic:

Drept penal. Drept procesual penal

-

trafic de persoane

-

trafic de minori

-

recurs în casație

C. pen.,

art. 182, art. 210, art. 211

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 7

Supunerea unei persoane la executarea unei munci pentru o durată de aproximativ 12 ore/zi, în condiții grele, sub supraveghere continuă, contra sumei de circa 20 euro pe săptămână, pe teritoriul unui stat străin, în condițiile în care documentele de călătorie ale persoanei sunt reținute de angajator, afectându-i libertatea de mișcare pe teritoriul statului străin și posibilitatea de a se întoarce în țară, întrunește cerințele exploatării unei persoane prin supunerea la executarea unei munci în mod forțat în sensul dispozițiilor art. 182 lit. a) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 76/RC din 26 februarie 2015

Prin sentința penală nr. 52 din 6 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 și art. 5 C. pen. și a art. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 C. pen., a fost achitat inculpatul S.A. de sub acuza comiterii infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 și art. 5 C. pen. și a art. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 C. pen., a fost achitată inculpata L.R. de sub acuza comiterii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., ca urmare a incidenței în cauză a art. 4 și art. 5 C. pen. și a art. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 182 C. pen., a fost achitat inculpatul P.V. de sub acuza comiterii infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că, în sarcina inculpatului S.A., s-a reținut prin actul de sesizare că, în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a racolat un număr de 14 victime majore (T.D., B.N., B.V., B.C., F.P., I.P., P.A., B.I., D.F., M.S., K.T., T.I., M.V. și G.A.) pe care apoi, personal sau împreună cu ceilalți inculpați, Ie-a transportat în Cehia, unde le-a predat unui cetățean străin („V.”) contra sumei de 125 euro/persoană și a altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate în regim de sclavie, prin faptul că erau cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12-14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență. S-a mai reținut că inculpatul S.A., în luna octombrie 2008, după ce în prealabil, prin intermediul numitului G.I. și împreună cu ceilalți inculpați, a racolat-o pe victima minoră R.E., împreună cu inculpatul P.V. a transportat-o în Cehia și a predat-o cetățeanului străin „V.”, cunoscând că acesta o va exploata prin muncă.

S-a mai reținut că inculpatul P.V., în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a racolat un număr de 14 victime majore (T.D., B.N., B.V., B.C., F.P., I.P., P.A., B.I., D.F., M.S., K.T., T.I., M.V. și G.A.) pe care apoi, personal sau împreună cu ceilalți inculpați, le-a transportat în Cehia, unde le-a predat unui cetățean străin („V.”) contra sumei de 125 euro/persoană și a altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate în regim de sclavie, prin faptul că erau cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12-14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în luna octombrie 2008, după ce, în prealabil, prin intermediul numitului G.I. și împreună cu ceilalți inculpați, a racolat-o pe victima minoră R.E., împreună cu inculpatul S.A. a transportat-o în Cehia și a predat-o cetățeanului străin „V.”, cunoscând că acesta o va exploata prin muncă.

În sarcina inculpatei L.R. s-a reținut că, în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, a racolat un număr de 14 victime majore (T.D., B.N., B.V., B.C., F.P., I.P., P.A., B.I., D.F., M.S., K.T., T.I., M.V. și G.A.) pe care apoi, personal sau împreună cu ceilalți inculpați, le-a transportat în Cehia, unde le-a predat unui cetățean străin („V.”) contra sumei de 125 euro/persoană și a altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate în regim de sclavie, prin faptul că urmau a fi cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12-14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență.

Instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate angaja răspunderea penală a niciunuia dintre cei trei inculpați, deoarece faptele reținute în sarcina fiecăruia, conform noilor prevederi de drept substanțial, nu mai sunt prevăzute de legea penală. Pornindu-se de la definiția noțiunii de „muncă forțată”, astfel cum a fost aceasta explicată în conținutul art. 2 al Convenției nr. 29 din 28 iunie 1930 a Organizației Internaționale a Muncii și evaluându-se conținutul dispozițiilor art. 182, art. 210 și art. 211 C. pen., s-a concluzionat că activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre cei trei inculpați în cursul anului 2008 și pentru care, la data de 3 octombrie 2011, au fost deferiți justiției prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, apreciindu-se de către procuror că se circumscrie variantei exploatării prin „încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate”, în prezent abrogată, iar nu variantei „executării unei munci sau îndeplinirii de servicii, în mod forțat”, nu mai este plasată în sfera ilicitului penal, nemaifiind incriminată de legea penală.

Prin decizia nr. 281/A din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, a fost desființată parțial sentința penală nr. 52 din 6 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș și, în rejudecare, în baza art. 5 C. pen., a fost înlăturată dispoziția primei instanțe de reîncadrare a faptelor inculpatului S.A. în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., ale inculpatei L.R. în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și ale inculpatului P.V. în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și Ia pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

A fost condamnată inculpata L.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și Ia pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, constatându-se suspendarea de drept a executării pedepsei accesorii în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen. anterior.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs în casație inculpații S.A. și L.R., criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că faptele prevăzute în art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2 din aceeași lege, pentru care au fost condamnați, au fost dezincriminate la intrarea în vigoare a noului Cod penal. În susținerea recursului promovat, apărarea a arătat că în sfera de aplicare a noțiunii „în scop de exploatare”, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 și explicată de art. 182 C. pen., nu poate fi inclusă activitatea desfășurată de inculpați, adică transportul în condiții legale a unor persoane în Cehia, iar sintagma „în mod forțat” are sensul prevăzut în art. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 29/1930, respectiv „orice muncă sau serviciu pretins sub amenințarea unei sancțiuni și pentru care persoana nu s-a oferit voluntar”, în același sens fiind și dispozițiile art. 4 alin. (2) din Codul muncii.

Astfel, s-a arătat că, întrucât scopul prevăzut în art. 2 din Legea nr. 678/2001 nu a fost nici urmărit de inculpați și nici atins, faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată nu constituie infracțiuni și, ca atare, sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind dezincriminarea faptelor.

Pe de altă parte, decizia instanței de apel a mai fost criticată și pe motiv că schimbarea încadrării juridice a faptelor nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se, astfel, dispozițiile imperative ale art. 386 C. proc. pen. și că inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul de a fi informați asupra naturii și cauzei acuzațiilor aduse împotriva lor și dreptul de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării lor, drepturi consacrate de art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, făcându-se referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Flueraș c. României, 9 aprilie 2013; Mischie c. României, 16 septembrie 2014), s-a arătat că inculpații S.A. și L.R. au fost condamnați în apel fără a fi administrate probe noi, pe baza reinterpretării probatoriului care a constituit temei de achitare în fața instanței de fond, deși instanța europeană a sancționat în mod constant o astfel de practică.

Prin încheierea nr. 16/RC din 15 ianuarie 2015, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce privește susținerile inculpaților S.A. și L.R. încadrate în cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu recursurile în casație formulate de aceștia împotriva deciziei nr. 281/A din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurenți.

În ceea ce privește susținerile recurenților vizând încălcarea art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele privind condamnarea inculpaților prin reinterpretarea aceluiași probatoriu care a fundamentat soluția de achitare, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în lipsa unui caz de casare care să permită acest lucru.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursurile în casație formulate de inculpații S.A. și L.R. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, inculpatul S.A. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar inculpata L.R. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținându-se, în esență, că în anul 2008, direct sau prin intermediul altor persoane, au racolat (prin plasarea de anunțuri în presă prin care ofereau locuri de muncă bine retribuite în Cehia și prezentarea unor condiții de transport, cazare și muncă atractive) un număr de 14 victime majore (T.D., B.N., B.V., B.C., F.P., I.P., P.A., B.I., D.F., M.S., K.T., T.I., M.V. și G.A.), precum și o victimă minoră (faptă reținută în sarcina inculpatului S.A.), pe care apoi, personal sau împreună cu ceilalți participanți, le-au transportat în Cehia, unde le-au predat unui cetățean străin („V.”) contra sumei de 125 euro de persoană și a altor comisioane, cunoscând că victimele urmau a fi exploatate prin muncă forțată, în sensul că le erau reținute actele de identitate, erau cazate în condiții improprii traiului decent, erau obligate la muncă grea, timp de 12-14 ore/zi și urmau a fi plătite cu sume care să le asigure doar alimentația, la nivel de subzistență.

Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituia infracțiunea de trafic de persoane „recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”. Alin. (2) lit. a) al aceluiași text de lege prevedea că se sancționează mai aspru traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

Totodată, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 incrimina „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.” În alin. (2) era pedepsită ca formă agravată fapta prevăzută la alin. (1) „săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului”. În alin. (3) al aceluiași text de lege se arăta că pedeapsa este mai mare „dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2).”

Examinând dispozițiile noului Cod penal, se constată că fapta de trafic de persoane nu a fost dezincriminată, însă redactarea textului este diferită.

Astfel, potrivit art. 210 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de trafic de persoane „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.”

Totodată, potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.” În conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege, fapta este mai gravă dacă a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) C. pen.

Examinând comparativ cele două reglementări se observă că, dacă în art. 2 din Legea nr. 678/2001 exploatarea unei persoane în una din variante era definită ca fiind „executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate”, în cuprinsul art. 182 C. pen. se prevede la lit. a) că, prin exploatarea unei persoane, se înțelege: „supunerea Ia executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat.” Astfel, se constată că legea nouă sancționează în continuare traficarea unei persoane în scopul exploatării, fără însă a se mai putea reține, ca formă a exploatării, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, așa cum se prevedea în legea veche.

Având în vedere că, potrivit art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, textul de lege excluzând total din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu se va analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, mai constituie infracțiuni prin prisma noii legi.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina inculpaților, că executarea muncii s-a făcut în mod forțat, deoarece părților vătămate le-au fost prezentate condiții de muncă și salariu care nu existau în realitate (au fost asigurate că vor avea salariu lunar cuprins între 800-1.200 euro, transport în Cehia gratuit, cazare și masă asigurate de angajatorul ceh, durată legală a zilei de lucru), fiindu-le ascuns faptul că documentele de călătorie urmau să le fie reținute de angajator, ceea ce s-a și întâmplat, motiv pentru care victimele au fost lipsite de libertatea de mișcare pe teritoriul statului ceh, neputându-se întoarce în țară și nici părăsi localitatea unde fuseseră duse să muncească, neavând posibilitatea de a realiza un contact direct cu locuitorii orașelor în care lucrau, datorită necunoașterii limbii cehe, supravegherii continue exercitate asupra lor și duratei, de peste 12 ore pe zi, în care erau obligate să lucreze în condiții grele. Totodată, pe parcursul șederii în Cehia, părțile vătămate au fost cazate în condiții improprii (câte 10-20 persoane în cameră, în condiții igienico-sanitare extrem de precare), fiind nevoite să-și achite din resurse proprii cazarea și alimentația zilnică, necesară subzistenței, fiecare fiind retribuită, în condițiile desfășurării unei munci de 12 ore/zi, cu suma de aproximativ 20 euro pe săptămână; mai mult, atunci când, observând condițiile grele de lucru, au vrut să plece, părțile vătămate au fost amenințate. Or, având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că în schimbul fiecărei părți vătămate astfel „angajate” inculpații au primit suma de câte 125 euro, faptele reținute în sarcina acestora reprezintă exploatarea unei persoane prin executarea unei munci în mod forțat. Ca atare, faptele imputate celor doi inculpați se regăsesc și în noua reglementare penală, având corespondent în prevederile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. (pentru ambii inculpați) și, respectiv, în dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. (în cazul inculpatului S.A.).

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că faptele pentru care au fost condamnați inculpații S.A. și L.R. nu au fost dezincriminate în noua reglementare, fiind, în continuare, prevăzute de legea penală, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile în casație formulate de aceștia împotriva deciziei nr. 281/A din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.