ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3110/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3110/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 3 mai
2006 reclamanta SC S.E. Ploiești a solicitat anularea avizului de clasificare a
produselor „Dilup tip I și Dilup tip II” la codul tarifar 2710.11.90 stabilit
de Direcția de Tehnici și Vămuiri și Tarif Vamal și obligarea pârâtei A.N.V. la
încadrarea produselor la codul tarifar 3814.00.10.
În motivarea acțiunii s-a arătat că
reclamanta a realizat două produse în antrepozitul fiscal autorizat al
societății, pentru care deține certificatele nr. 114 și 115 ale INSCERT și a
solicitat, pentru comercializarea lor, clasificarea tarifară potrivit H.G. nr. 84/2005,
iar pârâta în mod eronat a clasificat produsele la codul tarifar 2710.11.90 în
loc de 2814.00.10.
Prin sentința civilă nr. 10/2007 a Curții
de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
acțiunea a fost admisă.
Instanța a avut în vedere raportul de
expertiză tehnică efectuat în cauză și actele emise de organismele specializate
în expertizarea acestor produse.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs în termen A.N.V. prin D.R.V. București.
În motivarea recursului s-a arătat, în
esență, că: produsele Dilup tip I și Dilup tip II, neutilizate ca benzină
pentru motoare, se clasifică la codul tarifar 2710.11.90 pe baza regulilor
generale de interpretare ale Sistemului armonizat nr.1 și 6; că instanța nu a
acceptat obiecțiunile pârâtei la expertiza efectuată.
Verificând cauza în funcție de motivarea
recursului și având în vedere dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.,
Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din raportul de expertiză efectuat în
cauză, coroborat cu rezultatele probelor analizate pentru cele două tipuri de
diluanți ecologici efectuate de către R. SA și laboratoarele autorizate: I.C. Ploiești,
S.G.S. România SA, C.N.I.E.P.L., rezultă că ambele produse se utilizează ca
degresanți pentru piese și subansamble auto rulmenți, ca diluanți universali
pentru vopsele, precum și ca diluanți pentru diverse produse care impun
condiții ecologice. Produsele neîncadrându-se în categoria uleiurilor minerale,
fiind diluanți organici, codul tarifar corect este 3814.00 (solvenți și
diluanți organici compuși, nedenumiți și necuprinși în altă parte; preparate
concepute pentru îndepărtarea lacurilor și vopselelor”), respectiv 3814.00.10
(„pe bază de acetat de butil”), astfel cum se prevede în Ghidul de utilizare a
Tarifului Vamal de import al României, vol.II, Produse industriale, capitolele
25-97.
Față de cele mai sus reținute, Curtea
apreciază că sentința este legală și temeinică, nici unul din motivele de
recurs nefiind întemeiate. Respingerea de către curtea de apel a obiecțiunilor
formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică a fost justificată,
avându-se în vedere coroborarea probelor administrate mai sus precizate.
Pentru considerentele expuse, recursul va
fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică
în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.V. prin
D.R.V. București împotriva sentinței civile nr. 10 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19
iunie 2007.