ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2008

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul București secția I penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei, din tentativă la infracțiune de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de prev. de art. 182 C. pen. Î n baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.S.I.H. la pedeapsa de 1 an închisoare. Î n baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus ca în baza art. 86 3 C. pen. , pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte lunar la Serviciul de protecție de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă; - să desfășoare o activitate neremunerată de 8 ore lunar, în favoarea unei instituții de interes public, cu care Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București are protocoale de colaborare; - nu va intra în legătură cu partea vătămată L.C..

- s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. art.86 4 C. pen. - s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) și b)C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii din data de 24 mai 2005. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21.791.999 ROL, în favoarea părții civile L.C., cu titlu de daune materiale. A fost respinsă cererea de acordare a sumei de 250.000 ROL , cu titlu de despăgubiri materiale pentru daune morale în favoarea părții civile L.C., cu motivarea că, prezenta hotărâre de condamnare a inculpatului reprezintă o reparație morală suficientă și echitabilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 22 octombrie 2004, pe fondul unui conflict spontan, în loc public, inculpatul E.S.I.H. i-a aplicat părții vătămate L.C. lovituri în zona capului cu un corp dur (cărămidă), producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Astfel, la data menționată, pe fondul lipsei totale de securitate din cadrul unităților de învățământ românesc, numitul R.C. s-a deplasat la Liceul greco-catolic „Timotei Cipariu", a pătruns într-o sală de clasă și i-a adus la cunoștință numitului D.A.C. că îl va agresa la ieșirea din liceu. Numitul D.A.C.

a alertat telefonic mai mulți prieteni, pentru a veni să-l sprijine. Astfel, I-a sunat pe numitul S.D., un coleg de-al său care la rândul lui a chemat în ajutor pe numiții S.F., G.C.A. și B.G. Acesta din urmă s-a deplasat în ajutorul prietenului său, fiind însoțit și de partea vătămată L.C. S-a mai reținut că, în tabăra adversă, condusă de numitul R.C., erau aproximativ 15-20 de persoane, toate așteptându-l în fața liceului pe numitul D.A.C. Fără a avea legătură directă cu aceste adunări de grupuri combatante, inculpatul E.S.I.H. s-a deplasat și el la liceu, însoțit de numitul B.R.M., M.V. și S.A., prieteni de-ai săi, deoarece fusese alertat de prietena sa că va fi agresată o colegă. Inculpatul îi cunoștea pe R.C.

și D.A.C., liderii grupului din conflict. R.C. care a avut inițiativa conflictului a solicitat sprijinul inculpatului E.S.I.H., acesta din urmă susținând că, a refuzat să se conformeze, activitatea sa constând în aplanarea conflictului. În jurul orei 19,00 în curtea liceului a ieșit D.A.C. însoțit de aproximativ zece persoane, băieți și fete, colegi de-ai săi. R.C. a început să-i adreseze injurii numitului D.A.C., în vederea provocării acestuia și începerii agresiunii fizice, numai că întregul conflict a fost amânat de venirea părintelui elevului Chirciu Stan. Pentru a scăpa de agresiune, D.A.C., S.D., S.F. și G.C.A. s-au urcat într-un troleibuz , iar R.C., inculpatul E.S.I.H., M.V., B.R. și B.I.C.

au început să alerge după acesta. Fiind alertați de gruparea din troleibuz, la locul faptei au ajuns partea vătămată L.C., B.G. și alte persoane rămase necunoscute. D.A.C., S.D., S.F. și G.C.A. au coborât din troleibuz și împreună cu gruparea lui B.G. au preluat inițiativa și au început să-i agreseze pe urmăritori. S-a mai reținut că, din declarația martorului B.I.C. a rezultat că, gruparea din care a făcut parte partea vătămată L.C. a venit pregătită pentru conflict, fiind înarmată cu bâte, inculpatul fiind lovit în zona plexului cu o bâtă și de teamă, s-a retras câțiva metri. De asemenea, martorul B.I.C. a fost lovit cu o bâtă, dar acesta a părăsit locul faptei. Martorul M.V., fiind mai mare, a încercat să se opună agresorilor, dar a fost doborât de aceștia, actele de agresiune continuând și în timpul în care acesta se afla la pământ.

Instanța de fond a mai reținut în considerentele hotărârii că, din declarațiile martorilor M.V. și B.I.C. a rezultat că, inculpatul E.S.I.H. , aflat el însuși într-o stare de spaimă în urma loviturii primite, văzându-și prietenul lovit în zona capului, a luat o bucată de cărămidă pe care a aruncat-o spre grupul care îl agresa pe M.V. S-a mai reținut că, bucata de cărămidă a lovit partea vătămată L.C., în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral grav, cu remisiune care a pus în pericol viața victimei, aspecte ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Instanța de fond a apreciat că, fapta inculpatului săvârșită în modalitatea arătată, întrunește elementul material al laturii obiective al tentativei la infracțiunea de omor calificat, însă nu și elementul subiectiv, reținându-se că, acesta, nu a reacționat cu intenție nici directă și nici indirectă de a-i suprima viața părții vătămate, ci a acționat în legitimă apărare , pentru protejarea martorului M.V., care era agresat de partea vătămată, împreună cu alte persoane. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă L.C. și inculpatul E.S.I.H. În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșită de inculpatul E.S.I.H.

și greșita soluționare a laturii civile a cauzei. Cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, reprezentantul Parchetul de pe lângă Tribunalul București a învederat că, susține doar primul motiv de apel, referitor la greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșită de inculpatul E.S.I.H. și înțelege să nu mai susțină cel de-al doilea motiv de casare, referitor la greșita soluționare a laturii civile a cauzei. Reprezentantul parchetului a mai învederat oral că, nu mai înțelege să critice greșita reținere a circumstanței atenuate legale prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., întrucât apreciază că, nu a existat o stare de legitimă apărare, pentru că nu a existat un atac și nicio apărare, cele două acțiuni succedându-se.

A mai precizat că, este de acord cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare, oricare din cele prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și cu modalitatea de executare a pedepsei și cuantumul acesteia astfel cum a dispus instanța de fond. În apelul său, partea vătămată a solicitat acordarea daunelor materiale și morale, conform declarațiilor sale de constituire de parte civilă, învederând că lasă la aprecierea instanței soluționarea laturii penale a cauzei. În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., susținând că în cauză este vorba de legitimă apărare, în forma depășirii limitelor pentru că, prin acțiunea sa nu a făcut decât să intervină pentru a-și salva prietenul, martorul M.V.

Prin decizia penală nr. 134/A din 15 mai 2008, Curtea de Apel București, se cția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă L.C. și inculpatul E.S.I.H. Au fost obligați inculpatul și partea civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, atât latura penală a cauzei, cât și latura civilă au fost corect soluționate de instanța de fond. În acest sens, instanța de apel a apreciat că, în mod justificat au fost reținute în favoarea inculpatului E.S.I.H.

circumstanța legală prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări, iar încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina acestuia, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, este corectă, neexistând temeiuri pentru achitarea inculpatului, în sensul în care a solicitat. Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de apel a constatat că hotărârea apelată este legală și temeinică, întrucât s-a stabilit corect gradul de vinovăție al părților, respectiv de 75% partea vătămată L.C. și de 25% inculpatul E.S.I.H., astfel că, nu se justifică acordarea în întregime a pretențiilor bănești solicitate de partea civilă, după cum nu îi pot fi respinse în întregime cheltuielile efectuate pe timpul spitalizări și după cum a solicitat inculpatul.

De asemenea, instanța de control judiciar a constatat că, în mod corect instanța de fond a respins cererea părții civile privind acordarea daunelor morale, având în vedere contribuția sa la săvârșirea faptei. Recurenta parte civilă nu și-a motivat recursul. În recursul său, inculpatul E.S.I.H. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., întrucât a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și schimbarea modalității de executare a pedepsei din art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în art. 81 C. pen., care reglementează . Examinând recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. în raport de motivele de casare invocate, care se înscriu în art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată că este fondat pentru considerentele ce urmează. Din analiza actelor dosarului se retine că, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, au dat o corectă încadrare juridică faptei în textul de lege corespunzător în raport de probele administrate și au aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Susținerile inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare este infirmată de materialul probator administrat în cauză. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. De asemenea, pentru a fi incident textul de lege menționat este necesar ca între atac și apărare să existe un raport de proporționalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.

Din declarațiile martorilor B.R.M., R.C., B.I.C., ale părții civile L.C., coroborate cu depozițiile inculpatului E.S.I.H. rezultă că, acesta din urmă, aflându-se pe un fond de temere, a aruncat la întâmplare cu o piatră, în grupul care îi agresaseră cu bâte pe el și pe prietenul său, M.V., format din martorii D.A.C., S.D., S.F. și G.C.A., iar obiectul contondent a lovit-o pe partea vătămată în zona capului. Așadar, inculpatul săvârșind fapta în scopul protejării vieții și integrității corporale a martorului M.V., care au fost puse în pericol grav prin lovirea cu bâtele în zona capului de mai multe persoane, s-a aflat într-adevăr într-o stare de legitimă apărare, limitele acesteia fiind însă depășite, astfel că, instanțele au reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.

referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări și nu cele ale art. 44 alin. (2) C. pen. Ca atare, se constată că, primul motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat. Cererea recurentului inculpat prin care a solicitat schimbarea modalității executării pedepsei din art. 86 1 C. pen., în art. 81 C. pen. se constată că este fondat.

Potrivit art. 81 C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumita durata, daca sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.; c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia; Suspendarea condiționata a executării pedepsei poate fi acordata si in caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite condițiile prevăzute in alin. (1) lit. a), b),și c). Revenind la cauză, se constată că, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă , prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani, este tânăr, urmează cursurile unei facultăți, se află la primul conflict cu rigorile legii penale, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., iar scopul preventiv și reeducativ al pedepsei, prevăzut de art, 52 C. pen.

poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor acestui text de lege. Așadar, Înalta Curte, constată că, cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat este fondata și urmează să fie admis. Examinând din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , recursul declarat de partea civilă L.C. se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara. Această obligație se referă atât la prejudiciile materiale cât și la cele morale, nepatrimoniale, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de aceleași reguli, atât în ce privește daunele materiale, cât și cele morale.

Repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel, situația anterioară faptei prejudiciabile, fără a i se impune părții vătămate să suporte, indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite a cărei victimă a fost. Pe de altă parte, daunele morale reprezintă o compensare bănească pentru suferința cauzată unei persoane prin infracțiune, alături de prejudiciul material ce i s-a produs. Revenind la cauză, se constată că, instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor civile ce i se cuvin părții civile L.C. și anume, suma de 21.791.999 lei, în baza materialului probator administrat în cauză și a stabilit corect gradul de vinovăție a părților respectiv, 75% al părții vătămate și 25% al inculpatului, astfel că, justificat au fost respinse cererile acesteia de acordarea în întregime a pretențiilor bănești solicitate.

Așadar, latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond iar soluția a fost menținută de instanța de apel, constatându-se că, recursul declarat de partea civilă este nefondat și urmează să fie respins ca atare. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția aIla penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie admis. Se va casa decizia atacată și în parte sentința penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția I penală. Se va înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 art. 86 2 și ale art. 86 3 C. pen.

și rejudecând: În baza art. 81 C. pen., urmează să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și art. 76 C. pen. și conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. De asemenea, se va face aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În temeiul art. 385 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă L.C.

împotriva aceleiași decizii, urmează să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a lI a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și în parte sentința penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția I penală. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 art. 86 2 și ale art. 86 3 C. pen. și rejudecând: În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și art. 76 C. pen. și conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani.

Face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. Face aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă L.C. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.