ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

actelor dosarului, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul București secția

I

penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice dată faptei, din tentativă la infracțiune de omor

calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea de prev. de art. 182 C. pen.

Î

n baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. a) și art.

76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.S.I.H.

la pedeapsa de 1 an închisoare.

Î

n baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus

suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare,

pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen.

Prin

aceeași hotărâre s-a mai dispus ca în baza art. 86

3

C. pen.

, pe durata termenului de încercare condamnatul

să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte lunar la Serviciul de protecție de

pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de această instituție;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

-

să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existentă;

-

să desfășoare o activitate neremunerată de 8 ore

lunar, în favoarea unei instituții de interes public, cu care Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul București are protocoale de colaborare;

-

nu va intra în legătură cu partea vătămată L.C..

-

s-a pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. art.86

4

C. pen.

-

s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) și b)C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

reținerii din data de 24 mai 2005.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 21.791.999 ROL, în favoarea părții civile L.C., cu titlu de daune materiale.

A fost respinsă cererea de acordare a sumei de

250.000 ROL , cu titlu de despăgubiri materiale pentru daune morale în favoarea

părții civile L.C., cu motivarea că, prezenta hotărâre de condamnare a

inculpatului reprezintă o reparație morală suficientă și echitabilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 22 octombrie 2004, pe fondul unui

conflict spontan, în loc public, inculpatul E.S.I.H. i-a aplicat părții

vătămate L.C. lovituri în zona capului cu un corp dur (cărămidă), producându-i

leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Astfel, la data menționată, pe fondul lipsei

totale de securitate din cadrul unităților de învățământ românesc, numitul R.C.

s-a deplasat la Liceul greco-catolic „Timotei Cipariu", a pătruns într-o

sală de clasă și i-a adus la cunoștință numitului D.A.C. că îl va agresa la

ieșirea din liceu.

Numitul D.A.C. a

alertat telefonic mai mulți prieteni, pentru a

veni să-l

sprijine. Astfel, I-a sunat pe numitul S.D., un coleg de-al său

care la rândul lui a chemat în ajutor pe numiții S.F.,

G.C.A.

și B.G. Acesta din urmă s-a deplasat în ajutorul prietenului său,

fiind însoțit și de partea vătămată L.C.

S-a mai reținut că, în tabăra adversă, condusă

de numitul R.C., erau aproximativ 15-20 de persoane, toate așteptându-l în fața

liceului pe numitul D.A.C.

Fără a avea legătură directă cu aceste adunări

de grupuri combatante, inculpatul E.S.I.H. s-a deplasat și el la liceu, însoțit

de numitul B.R.M., M.V. și S.A., prieteni de-ai săi, deoarece fusese alertat de

prietena sa că va fi agresată o colegă.

Inculpatul îi cunoștea pe R.C. și D.A.C.,

liderii grupului din conflict.

R.C. care a avut inițiativa conflictului a

solicitat sprijinul inculpatului E.S.I.H., acesta din urmă susținând că, a

refuzat să se conformeze, activitatea sa constând în aplanarea conflictului.

În jurul orei 19,00 în curtea liceului a ieșit D.A.C.

însoțit de aproximativ zece persoane, băieți și fete, colegi de-ai săi.

R.C. a început să-i adreseze injurii numitului D.A.C.,

în vederea provocării acestuia și începerii agresiunii fizice, numai că

întregul conflict a fost amânat de venirea părintelui elevului Chirciu Stan.

Pentru a scăpa de

agresiune, D.A.C., S.D., S.F.

și G.C.A. s-au urcat într-un

troleibuz , iar R.C., inculpatul E.S.I.H., M.V., B.R. și B.I.C. au început să

alerge după acesta.

Fiind alertați de gruparea din troleibuz, la

locul faptei au ajuns partea vătămată L.C., B.G. și alte persoane rămase

necunoscute.

D.A.C., S.D., S.F. și G.C.A. au coborât din

troleibuz și împreună cu gruparea lui B.G. au preluat inițiativa și au început

să-i agreseze pe urmăritori.

S-a mai reținut că, din declarația martorului B.I.C.

a rezultat că, gruparea din care a făcut parte partea vătămată L.C. a venit

pregătită pentru conflict, fiind înarmată cu bâte, inculpatul fiind lovit în

zona plexului cu o bâtă și de teamă, s-a retras câțiva metri.

De asemenea,

martorul B.I.C. a fost lovit cu o bâtă, dar

acesta a

părăsit locul faptei.

Martorul M.V., fiind mai mare, a încercat să se

opună agresorilor, dar a fost doborât de aceștia, actele de agresiune

continuând și în timpul în care acesta se afla la pământ.

Instanța de fond a mai reținut în

considerentele hotărârii că, din declarațiile martorilor M.V. și B.I.C. a

rezultat că, inculpatul E.S.I.H. , aflat el însuși într-o stare de spaimă în

urma loviturii primite, văzându-și prietenul lovit în zona capului, a luat o

bucată de cărămidă pe care a aruncat-o spre grupul care îl agresa pe M.V.

S-a mai reținut că, bucata de cărămidă a lovit

partea vătămată L.C., în zona capului, provocându-i un traumatism

cranio-cerebral grav, cu remisiune care a pus în pericol viața victimei,

aspecte ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Instanța de fond a apreciat că, fapta

inculpatului săvârșită în modalitatea arătată, întrunește elementul material al

laturii obiective al tentativei la infracțiunea de omor calificat, însă nu și

elementul subiectiv, reținându-se că, acesta, nu a reacționat cu intenție nici

directă și nici indirectă de a-i suprima viața părții vătămate, ci a acționat

în legitimă apărare , pentru protejarea martorului M.V., care era agresat de

partea vătămată, împreună cu alte persoane.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă L.C. și inculpatul E.S.I.H.

În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice

dată faptei săvârșită de inculpatul E.S.I.H. și greșita soluționare a laturii

civile a cauzei.

Cu ocazia

dezbaterii în fond a apelului, reprezentantul Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a învederat că, susține doar primul motiv de

apel, referitor la greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșită de

inculpatul E.S.I.H. și înțelege să nu mai susțină cel de-al doilea motiv de

casare, referitor la greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Reprezentantul parchetului a mai învederat oral

că, nu mai înțelege să critice greșita reținere a circumstanței atenuate legale

prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., întrucât apreciază că, nu a existat o

stare de legitimă apărare, pentru că nu a existat un atac și nicio apărare,

cele două acțiuni succedându-se. A mai precizat că, este de acord cu reținerea

unei circumstanțe atenuante judiciare, oricare din cele prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen., precum și cu modalitatea de executare a pedepsei și

cuantumul acesteia astfel cum a dispus instanța de fond.

În apelul său, partea vătămată a solicitat

acordarea daunelor materiale și morale, conform declarațiilor sale de

constituire de parte civilă, învederând că lasă la aprecierea instanței

soluționarea laturii penale a cauzei.

În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea

sa pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C.

pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.,

susținând că în cauză este vorba de legitimă apărare, în forma depășirii

limitelor pentru că, prin acțiunea sa nu a făcut decât să intervină pentru a-și

salva prietenul, martorul M.V.

Prin decizia

penală nr. 134/A din 15 mai 2008, Curtea de Apel București, se

cția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea

civilă L.C. și inculpatul E.S.I.H.

Au fost obligați inculpatul și partea civilă la

câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus să rămână în sarcina statului

cheltuielile judiciare privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut

că, atât latura penală a cauzei, cât și latura

civilă au fost corect soluționate de

instanța de fond.

În acest sens, instanța de apel a apreciat că,

în mod justificat au fost reținute în favoarea inculpatului E.S.I.H.

circumstanța legală

prevăzută de

dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., referitoare la depășirea limitelor

legitimei apărări, iar încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina

acestuia,

în infracțiunea de vătămare corporală gravă, este corectă,

neexistând temeiuri pentru achitarea

inculpatului, în sensul în care a solicitat.

Sub aspectul soluționării laturii civile,

instanța de apel a constatat că hotărârea apelată este legală și temeinică,

întrucât s-a stabilit corect gradul de vinovăție al părților, respectiv de 75%

partea vătămată L.C. și de 25% inculpatul E.S.I.H., astfel că, nu se justifică

acordarea în întregime a pretențiilor bănești solicitate de partea civilă, după

cum nu îi pot fi respinse în întregime cheltuielile efectuate pe timpul

spitalizări și după cum a solicitat inculpatul.

De asemenea,

instanța de control judiciar a constatat că, în mod corect

instanța de fond a respins cererea părții civile privind acordarea

daunelor morale, având în vedere contribuția sa la săvârșirea faptei.

Recurenta parte

civilă nu și-a motivat recursul.

În recursul său, inculpatul E.S.I.H. a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză

și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la

art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen.,

întrucât a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate în cauză și schimbarea modalității de executare

a pedepsei din art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, în art. 81 C. pen., care reglementează .

Examinând recursul declarat de inculpatul E.S.I.H.

în raport de motivele de casare invocate, care se înscriu în art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen. dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. se constată

că este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din analiza actelor dosarului se retine că,

instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, au

dat o corectă încadrare juridică faptei în textul de lege corespunzător în

raport de probele administrate și au aplicat o pedeapsă just proporționalizată,

conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Susținerile

inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în stare de legitimă

apărare este infirmată de materialul probator administrat în cauză.

Potrivit art. 44

alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare persoana

care

săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct imediat și injust,

îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune

în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

De asemenea, pentru a fi incident textul de

lege menționat este necesar ca între atac și apărare să existe un raport de

proporționalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie

mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.

Din declarațiile martorilor B.R.M., R.C., B.I.C.,

ale părții civile L.C., coroborate cu depozițiile inculpatului E.S.I.H. rezultă

că, acesta din urmă, aflându-se pe un fond de temere, a aruncat la întâmplare

cu o piatră, în grupul care îi agresaseră cu bâte pe el și pe prietenul său, M.V.,

format din martorii D.A.C., S.D., S.F. și G.C.A., iar obiectul contondent a

lovit-o pe partea vătămată în zona capului.

Așadar, inculpatul săvârșind fapta în scopul

protejării vieții și integrității corporale a martorului M.V., care au fost

puse în pericol grav prin lovirea cu bâtele în zona capului de mai multe

persoane, s-a aflat într-adevăr într-o stare de legitimă apărare, limitele

acesteia fiind însă depășite, astfel că, instanțele au reținut în mod corect

incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la

depășirea limitelor legitimei apărări și nu cele ale art. 44 alin. (2) C. pen.

Ca atare, se constată că, primul motiv de

recurs invocat de inculpat este nefondat.

Cererea

recurentului inculpat prin care a solicitat schimbarea modalității

executării pedepsei din art. 86

1

C. pen., în art. 81 C. pen.

se constată că este fondat.

Potrivit art. 81 C. pen., instanța poate

dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate persoanei

fizice pe o anumita durata, daca sunt întrunite următoarele condiții:

a)

pedeapsa aplicata

este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b)

infractorul nu a mai fost condamnat anterior la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra

in vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.;

c)

se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executarea acesteia;

Suspendarea condiționata a executării

pedepsei poate fi acordata si in

caz de

concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel

mult

2 ani si sunt întrunite condițiile prevăzute in alin. (1) lit. a), b),și c).

Revenind la cauză, se constată că, inculpatul a

fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă , prevăzută de

art. 182 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani, este

tânăr, urmează cursurile unei facultăți, se află la primul conflict cu rigorile

legii penale, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.

pen., iar scopul preventiv și reeducativ al pedepsei, prevăzut de art, 52 C.

pen. poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor acestui text de lege.

Așadar, Înalta Curte, constată că, cel de-al

doilea motiv de recurs invocat de inculpat este fondata și urmează să fie

admis.

Examinând din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

, recursul declarat de partea civilă L.C. se constată că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 998 C.

civ., orice faptă a omului care cauzează altuia

prejudiciu,

obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara.

Această obligație

se referă atât la prejudiciile materiale cât și la cele

morale,

nepatrimoniale, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de aceleași

reguli, atât în ce privește daunele materiale, cât și cele morale.

Repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune trebuie să asigure celui

vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se,

astfel,

situația anterioară faptei

prejudiciabile, fără a i se impune părții vătămate să

suporte,

indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite a cărei victimă a

fost.

Pe de altă parte, daunele morale reprezintă o

compensare bănească pentru suferința cauzată unei persoane prin infracțiune,

alături de prejudiciul material ce i s-a produs.

Revenind la cauză, se constată că, instanța de

fond a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor civile ce i se cuvin

părții civile L.C. și anume, suma de 21.791.999 lei, în baza materialului

probator administrat în cauză și a stabilit corect gradul de vinovăție a

părților respectiv, 75% al părții vătămate și 25% al inculpatului, astfel că,

justificat au fost respinse cererile acesteia de acordarea în întregime a

pretențiilor bănești solicitate.

Așadar, latura civilă a cauzei a fost corect

soluționată de instanța de fond iar soluția a fost menținută de instanța de

apel, constatându-se că, recursul declarat de partea civilă este nefondat și

urmează să fie respins ca atare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul E.S.I.H.

împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția

aIla

penală și pentru cauze

cu minori și de

familie, să fie admis.

Se va casa decizia atacată și în parte sentința

penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția

I

penală.

Se va înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

art. 86

2

și ale art. 86

3

C. pen.

și rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., urmează să se dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

cu

aplicarea art. 73 lit. a) și art. 76 C.

pen. și conform art. 82 C. pen.,

fixează termen de încercare pe o durată

de 3 ani.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 359 C.

proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

De asemenea, se

va face aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

În temeiul

art. 385 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat

de partea civilă L.C. împotriva aceleiași decizii, urmează să fie respins, ca

nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul E.S.I.H.

împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a Curții de Apel București,

secția a lI a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și în parte

sentința penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția

I

penală.

Înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

art. 86

2

și ale art. 86

3

C. pen.

și rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată

a

executării pedepsei de 1 an închisoare

aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 182

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și art. 76 C. pen. și conform

art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani.

Face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și

atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit.

a) teza

a II a

și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă L.C.

împotriva

aceleiași decizii.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2008.