ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1245/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1245/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, reclamanta SC G. SA a chemat în judecată pârâta SC B.R. SA și a

solicitat obligarea acesteia la emiterea unei adrese în sensul ridicării

ipotecii de rang I instituite asupra activelor aparținând SC G. SA reprezentând

teren în suprafață de 27.464,78 mp și construcțiile aferente în suprafață de 9.600,91

mp, precum și obligarea acesteia la achitarea de daune cominatorii de 10.000 ron

pentru fiecare zi de întârziere.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10142 din 15 noiembrie 2007, a

admis excepția lipsei de interes a reclamantei în cauză și în consecință, a

respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca lipsită de

interes, a admis cererea de intervenție voluntară formulată de către SC P.B.S.R.E.H.

SRL și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată față de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, în

analiza excepției lipsei interesului, instanța a reținut că reclamanta a

înstrăinat dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în București,

sector 1, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în 27 decembrie

2005, act confirmat prin controlul jurisdicțional de legalitate, calitatea de

cumpărător aparținând intervenientei. În condițiile în care reclamanta a

solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea unei adrese de radiere a

ipotecii instituite de către pârâtă asupra imobilului în discuție, prima

instanță a considerat că reclamanta nu mai justifică un interes născut și

actual în legătură cu imobilul înstrăinat, în condițiile în care proprietatea

asupra bunului aparține SC P.B.S.R.E.H. SRL, întrucât această cerere nu mai

asigura niciun folos practic reclamantei.

Prin decizia comercială nr. 331

din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul formulat de

reclamanta SC G. SA, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că, față de probele aduse în apel,

soluția primei instanțe nu mai corespunde aspectelor factuale noi, determinate

de pronunțarea deciziei comerciale nr. 627 din 6 decembrie 2006, apelul fiind

astfel întemeiat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâta SC B.R. SA și intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL criticând-o

pentru nelegalitate.

Recurenta - pârâtă a invocat

prevederile art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc. civ. susținând, în esență, că

instanța de apel, bazându-se pe „puterea lucrului judecat” a deciziei 627/2006,

în mod incorect a schimbat soluția primei instanțe în baza unui act nou fără a

mai analiza fondul cauzei.

Recurenta - intervenientă,

în dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciază că în mod nelegal instanța de apel s-a pronunțat prin

considerarea unei noi situații de fapt ivite după pronunțarea hotărârii de

către prima instanță, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 295 C. proc.

civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă SC G. SA a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate arătând că în mod eronat susțin recurentele obligația instanței de

apel de a efectua controlul de legalitate la momentul pronunțării soluției în

primă fază a procesului, atâta timp cât art. 295 C. proc. civ. obligă instanța

de apel la analiza tuturor circumstanțelor probelor și faptelor care pot

conduce la stabilirea adevărului judiciar.

Recursul pârâtei este nul.

Luând în examinare cererea

de recurs formulată de pârâta SC B.R. SA, sub aspectul regularității acesteia

Înalta Curte reține că potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ. cererea de

chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părții, va fi declarată nulă.

Totodată, cu referire la dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, semnătura părții ce

declară calea de atac.

În speță, deși la termenul

de judecată din data de 31 ianuarie 2008, când recurenta - pârâtă a fost

prezentă, i s-a pus în vedere ca până la termenul din 27 martie 2008 să

complinească neregularitatea referitoare la semnarea și ștampilarea recursului

aceasta nu s-a conformat acestei obligații legale.

Mai mult, în timpul

ședinței, Curtea a mai acordat timp recurentei - pârâte ca până la sfârșitul

ședinței să complinească neregularitatea referitoare la semnarea și ștampilarea

recursului de către reprezentanții legali ai societății, obligație ce nici de

această dată nu a fost îndeplinită.

În consecință, Înalta Curte

va face aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și va

constata nul recursul formulat de pârâta SC B.R. SA membră a G.N.B.G.

Analizând recursul formulat

de intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL prin prisma motivelor invocate, raportat

la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat

pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs invocat de

recurenta SC P.B.S.R.E.H. SRL, respectiv cazul în care instanța de apel aplică

sau interpretează în mod greșit legea, este nefondat.

Având în vedere că apelul

este o cale de atac devolutivă și, ca expresie a disponibilității, instanța de

apel observând schimbarea condițiilor care au determinat soluția pronunțată de

prima instanță și apariția unor aspecte noi, care nu au fost avute în vedere de

prima instanță și care nu mai justificau menținerea primei hotărâri, în mod

corect a trimis cauza primei instanțe pentru a supune dezbaterilor fondul

cauzei.

Totodată, instanța de apel

are posibilitatea, conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., dacă consideră

necesar, să administreze probe noi care nu au mai fost discutate în fața primei

instanțe, iar în cazul de față a fost avută în vedere decizia comercială nr. 627

din 6 decembrie 2006 prin care Curtea de Apel București a anulat contractul de

vânzare - cumpărare din 27 decembrie 2005 și intimata redevenind astfel

proprietara imobilelor ipotecate.

În ceea ce privește critica

vizând aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor și

principiilor legale referitoare la condiția de exercitare a acțiunii civile,

respectiv interesul, este neîntemeiată. Astfel instanța de apel, având în

vedere probele noi administrate în cauză, adică decizia nr. 627 din 6 decembrie

2006 a Curții de Apel București prin care s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 27 decembrie 2005, a

constatat corect că efectele transmiterii proprietății asupra imobilului situat

în București, sector 1, au fost anulate, iar dreptul apărat se reintegrează în

patrimoniul reclamantei, acțiunea având aptitudinea de a corespunde interesului

actual și personal al SC G. SA pentru protejarea judiciară adecvată a acestui

drept.

Față de cele de mai sus,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul

recursul pârâtei SC B.R. SA membră a G.N.B.G. și va respinge ca nefondat

recursul intervenientei SC P.B.S.R.E.H. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC B.R. SA membră a G.N.B.G. București împotriva deciziei

comerciale nr. 331 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Respinge recursul declarat

de intervenienta SC P.B.S.R.E.H. SRL București împotriva aceleiași decizii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.