ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/

PI din 02 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei C.S., ca

nefondată, și a menținut rezoluția din 05 decembrie 2008, dispusă în dosar nr. 391/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat petentă la plata sumei de 50 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., înregistrată pe

rolul acestei instanțe, la data de 09 ianuarie 2009, sub nr. 59/59/2009,

petenta C.S. a solicitat instanței desființarea rezoluției din 19 decembrie 2008,

dosar nr. 1293/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

solicitând începerea urmării penale față de intimata Ș.F.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că soluția este netemeinică și nelegală, deoarece

în anul 1998, când a început să se judece cu numitul T.l., a angajat-o pe intimată

în calitate de avocat, prezentându-i actele necesare procesului, în original,

printre acestea aflându-se și convenția încheiată cu A.G. la data de 15

februarie 1990.

A mai arătat petenta

că i-a plătit onorariu avocatei de 15.000 Ron și din toate sentințele civile a

rezultat faptul că avocata a avut acest înscris original, depunând doar copii

certificate, iar ca urmare a acestui fapt a pierdut toate procesele civile care

se bazau pe convenția din 15 februarie 1990, solicitând astfel trimiterea în judecată

a intimatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen.

Instanța, din oficiu,

a dispus atașarea dosarului penal nr. 391/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara și a încuviințat pentru petenta proba cu înscrisuri, nefiind

solicitate alte probe.

Din analiza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 05

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dosar nr. 321/P/2008,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocata Ș.F. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

În motivarea

rezoluției s-a reținut că, în declarația făptuitoarei Ș.F., aceasta a arătat că

în dosarul civil nr. 13582/2003 al Judecătoriei Arad, odată cu cererea de chemare

în judecată a depus înscrisul sub semnătură privată în original, altfel nu i-ar

fi fost înregistrată acțiunea în simulație sau prestație tabulare, despre acest

aspect făptuitoarea arătând că a făcut vorbire chiar în acțiunea redactată.

Din examinarea copiei

acțiunii înregistrată la Judecătoria Arad, sub nr. 13582/2003 din 16 decembrie 2003,

s-a confirmat că în cerere este făcută mențiunea „în susținerea acțiunii anexăm

extrasul CF; înscrisul sub semnătură privată și solicităm audierea următorilor

martori: A.G., D.l. și L.l.”

De asemenea, în urma

examinării copiei încheierii din data de 15 ianuarie 2004, din dosarul civil

13582/2003, s-a reținut că în încheiere s-a făcut mențiunea că „reprezentanta

reclamanților arată că a depus înscrisul original odată cu înregistrarea

acțiunii, nefiind în posesia înscrisului”.

S-a mai avut în

vedere și cererea adresată B. Arad de către C.S., prin care aceasta a solicitat

restituirea onorariului avocațial de la avocata Ș.F., cerere înregistrată sub nr.

401 din 21 iunie 2005, cu referire la dosarul nr. 13582/2003, în care nu se

face nici o referire la actul sub semnătură privată invocat anterior ei, doar

la faptul că avocata a pretins sume nejustificate.

Pe de altă parte, s-a

considerat că petenții puteau să facă plângere în timpul judecării cauzei dacă

au observat absența de la dosarul cauzei imediat și nu după 5 ani de la

finalizarea cauzei.

În consecință, s-a

considerat că din probele administrate în faza actelor premergătoare, nu a rezultat

comiterea vreunei fapte penale, respectiv cea prevăzută de art. 249 C. pen., de

către avocata Ș.F.

Această soluție a

fost menținută prin rezoluția nr. 1293/11/2/2008 din data de 19 decembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, apreciindu-se că plângerea

petentei este nefondată.

Analizând rezoluțiile

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța a constatat că

acestea au fost date cu respectarea dispozițiilor legale.

Potrivit art. 249 C. pen.,

încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de

serviciu, prin neîndeplinirea acesteia, sau prin îndeplinirea ei defectuoasă,

dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

instituții de stat, ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145

sau pagube patrimoniului acestuia, ori o vătămare importantă a intereselor unor

persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 1 lună la 2 ani sau cu amendă.

Astfel, învinuirile

care i-au fost aduse intimatei nu au fost probate de către petentă, motiv

pentru care, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă

plângerea petentei C.S., ca

nefondată

și

menținută rezoluția

din 05 decembrie 2008, dosar nr. 391/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta

C.S.

, iar în motivele de

recurs depuse la dosarul cauzei, a reiterat, în esență criticile, din plângerea

inițială, și

a solicitat instanței, casarea sentinței recurate,

desființarea rezoluției din 19 decembrie 2008, dosar nr. 1293/11/2/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea începerii urmării

penale față de intimata Ș.F. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

249 C. pen.

Examinând recursul declarat

de petentă sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce

vor urma.

Astfel, instanța de fond

, în baza materialului

probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect

că din probele

administrate în faza actelor premergătoare, nu a rezultat comiterea vreunei

fapte penale, respectiv cea prevăzută de art. 249 C. pen., de către avocata Ș.F.

Pe de altă parte, deși

petiționara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor

sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petentei, angajează

răspunderea penală a intimatei

avocata Ș.F.

, ci doar dacă se dovedește reaua,

credință cu care acționează aceasta în scopul prejudicierii intereselor unei

persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a

infracțiunii reclamată.

În cauză, s-a

constatat că această infracțiune nu există, întrucât, așa cum a rezultat din

materialul probator, intimata, în calitate de avocat, a depus la Judecătoria

Arad în dosar nr. 13582/2003 înscrisul original, respectiv convenția sub

semnătură

privată din 15 februarie 1990 încheiată între petent

și A.G., fapt consemnat și prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2004 în

dosarul menționat.

Înalta Curte a

constatat faptul că, din declarația făptuitoarei Ș.F., a rezultat că aceasta a

arătat faptul că în dosarul civil nr. 13582/2003 al Judecătoriei Arad, odată cu

cererea de chemare în judecată a depus înscrisul sub semnătură privată în

original, altfel nu i-ar fi fost înregistrată acțiunea în simulație sau

prestație tabulare, despre acest aspect făptuitoarea arătând că a făcut vorbire

chiar în acțiunea redactată.

De altfel, dacă

petenta considera că acest înscris a fost sustras de către avocata intimată Ș.F.,

putea invoca acest fapt încă în timpul soluționării acelui dosar civil, fiind

prezentă în ședința de judecată din data de 15 ianuarie 2004, fapt care a rezultat

din conținutul aceleiași încheieri de ședință.

Pentru toate aceste

considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică

și corect motivată în fapt și în drept, neexistând nici un motiv pentru a fi

reformată, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul petentei C.S., ca nefondat, iar în baza art. 192

alin. (3) din același cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta C.S. împotriva sentinței penale nr. 102/ PI din 02

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2009.