ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2487/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2487/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 581 din 25

octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, în baza art. 403 C. proc. pen. a fost

respinsă

cererea de revizuire formulată de

condamnații G.M.I.

și N.D. cu privire la sentința penală nr. 98 din 15

februarie 2005 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a obligat revizuenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum

de 260 lei, din care 80 lei reprezintă onorariile apărătorului din oficiu ce

vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța astfel Tribunalul Prahova a reținut, că prin

cererea

nr. 3073/105/2007, condamnații au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 98

din 12 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia

penală nr. 5991 din 25 octombrie 20085 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii condamnații au

arătat că exista fapte și împrejurai noi care nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

S-a atașat dosarul de fond nr.

10051/105/2009 al Tribunalului Prahova. Examinând actele si lucrările

dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 98 din 15 februarie 2005

a Tribunalului Prahova, definitivă prin d.p. nr. 5991 din 25 octombrie 2005

LC.C.J. s-a dispus condamnarea inculpaților G.M.I. si N.D., la câte o pedeapsa

de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. si

ped de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că, numitul I.A., cu ocazia

alegerii sale in funcția de viceprimar în comuna Sima, județul Prahova, la data

de 24 iunie 2004 a organizat o petrecere în satul Habud care a avut

loc în fața

fostului cămin cultural.

Printre

participanți s-a numărat și victima D.I.C.,

cât și

inculpații G.M.I. și N.D. Petrecerea s-a prelungit după miezul nopții, iar în

jurul orei 3.00, lăutarii au încetat să mai cânte, strângând instrumentele și

instalația de sonorizare.

Inculpatul G.M.I. care dorea ca aceasta

petrecere să continue, s-a opus plecării lăutarilor și i-a amenințat

că dacă vor pleca va trece cu calul și căruța

peste instalația lor de

sonorizare.

In acest moment a intervenit I.A. care a

spus ca el a hotărât astfel, iar inculpatul G.M.I. i-a reproșat ca nu face el

ordine acolo, chiar dacă are funcția de viceprimar,

manifestând totodată intenții agresive fața de acesta.

Partea vătămata D.D. care se afla în

apropiere a

încercat să intervină în

favoarea lui I.A. A arătat acesta,

în declarația de la fila 85, că

inculpatul G.M.I. a vrut să-l bată pe I.A., moment în care el (partea vătămată D.D.)s-a

dus să-l oprească, dar până să ajungă la inculpat a fost prins de la spate de N.D.,

care I-a trântit la pământ, după care atât el cât și inculpatul G.M. l-au lovit

cu picioarele.

În apărarea viceprimarului a venit și D.I.C.,

iar inculpații l-au lovit și pe acesta. In acest sens, a declarat martorul A.M.A.,

în declarația de la fila 89 "cred că i-au dat vreo 10 pumni".

Inculpații au fost opriți să mai

lovească victima de către S.A. și D., datorita intervenției cărora D.I.C. a

reușit să scape.

Din acel loc au plecat spre casă ambii

inculpați și martorii S.A. și S.D., aceștia din urma locuind în apropiere, la

circa 60 metri.

Când toți patru au ajuns in fața casei

numiților S.A. și S.D., pe același drum trecea și victima, mergând pe lângă

bicicletă, și observându-l pe inculpatul G.M.I. i-a reproșat că I-a lovit

anterior, au început să se certe și să se lovească reciproc.

Victima I-a doborât pe inculpat, motiv

pentru care, in acea bătaie s-a implicat și inculpatul N.D., care a început

să lovească victima. Inculpatul G.M.I. s-a

ridicat, și în

continuare, ambii inculpați acționând conjugat, au lovit

victima cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut, au continuat să o lovească și

cu picioarele.

Frații S.A. și S.D. au intervenit și i-a

oprit să

mai lovească victima, moment

în care S.A. Ie-a zis "lăsați-l în pace, vreți să-l omorâți".

Martorul A.M.A. nu a fost prezent la

acest episod agresional, se afla la circa 100 metri distanță, dar a auzit

victima țipând.

Urmare intervenției celor doi martori,

inculpații au încetat să mai lovească victima, care s-a ridicat de jos și a

plecat luând și bicicleta.

Pe ultima parte a drumului spre casă,

victima a fost ajunsă

din urma de martorul A.M.A.,

față de care a făcut

următoarea

afirmație: "m-au bătut nenorociții aia".

Acest martor a fost ultima persoană cu

care a mai discutat

victima, cât timp a mai

fost în viața. După ce s-au despărțit, victima

a intrat în curtea sa,

dar nu a mai avut putere să mai ajungă în

casă,

a căzut în curte și a intrat în stare de coma.

De la locul agresiunii, inculpații s-au

mutat în fața casei martorului O.A., pe care l-au strigat să iasă afară din

casă, întrucât urmăreau să îl bată. Acesta nu Ie-a dat curs provocării, motiv

pentru care inculpatul G.M.I. l-a

amenințat

că îl va lega de căruță și îl va târî prin sat.

Scandalul

provocat de inculpați a fost auzit de la distanță, din

casă,

de viceprimarul I.A. care a anunțat poliția.

Așa cum s-a arătat anterior, victima a

rămas în șoc, în curte, pentru tot restul nopții. Dimineața, in jurul orei

7.15, martora P.M., mergând la serviciu și trecând pe lângă locuința

victimei, a văzut-o pe aceasta in curte jos, și a

presupus că a venit

noaptea sub

influența băuturilor alcoolice și a adormit in locul unde

se afla. După

circa doua ore, trecând iarăși pe acolo, a văzut

victima in aceeași poziție și și-a dat seama că a pățit ceva. Când a

intrat

in curte a găsit victima în stare de coma și a observat urme de violență pe

partea dreapta a feței.

A fost

anunțata salvarea, care a transportat victima la Spitalul

Județean de Urgență Ploiești, unde a fost

internată cu diagnosticul

"traumatism cranio-cerebral

prin agresiune, coma G.C.S. -6,

hematom sub

durai fronto-temporo-parietal drept cu efect de masa

14 cm".

În aceeași zi s-a intervenit chirurgical

și s-a găsit o colecție de sânge și cheaguri negri ci oase, localizate in zona

fronto-

temporo parieto-occipital drept

extern partea dreapta a feței, intens

tumefiată și prezenta pregnant o

echimoză periorbitală dreapta.

Victima D.I.C.

a decedat in spital, după 9 zile, perioadă în care nu s-a putut comunica cu el,

deoarece a fost permanent în

stare de comă.

La autopsie, la examenul extern, s-au

constatat echimoze

violacee în

regiunea orbiculară dreapta și regiunea frontală. La examenul intern, oasele

craniului erau fără fractură. Toată emisfera cerebrală dreapta prezenta o

colecție de cheaguri sangvine negricioase.

în concluzia raportului medico-legal de

autopsie, s-a arătat că moartea lui D.I.C. a fost violentă și s-a datorat unei

hemoragii meningo-cerebrale cu hematom sub durai temporo-

parieto-occipital și contuzii cerebrale și de

trunchi, consecutiv unui traumatism cranian. Leziunile externe și interne s-au

putut produce

prin lovire cu și/sau de corpuri dure și/sau planuri dure,

conform datelor anchetei. Aceste leziuni au avut legătura de cauzalitate

directă cu decesul.

Ulterior prinderii și cercetării

inculpaților, cât și reascultării

martorilor

S.A. și S.D., și care, la prima audiere, în

cursul urmăririi penale au

fost nesinceri, a rezultat că inculpații au

lovit

victima preponderent cu pumnii. Au fost solicitate precizări de S.M.L Prahova,

care, prin adresa nr. 382/M din 30 septembrie 2004, a precizat

că

leziunile traumatice craniene constatate la victimă puteau fi provocate și prin

lovituri repetate cu pumnii.

Chiar din ziua săvârșirii faptei,

inculpații G.M.I. și N.D., aflând că au fost căutați de poliție, au dispărut de

la domiciliu, fiind prinși după 56 de zile în comuna Chitila, sectorul Agricol

Ilfov.

Lovirea lui D.I.C., de către ambii

inculpați, urmată de internarea acestuia în spital, unde a și decedat, a fost

de notorietate in comuna Sima, aceasta situație rezultând din declarațiile

martorilor H.D., D.I., R.S.C., I.V., V.I.

Prin

adresa nr. 533/111/6/2007 din 08 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova, s-a solicitat respingerea cererii de

revizuire ca

neintemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în care poate fi cerută

revizuirea unei hotărâri, condiții care sunt expres și limitativ prevăzute de

art. 394 C. proc. pen., apreciindu-se că motivele invocate de revizuienți nu se

încadrează în acest text de lege.

Potrivit dispozițiilor legale in

vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt

atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.

Finalitatea acestei căi de atac constă

în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuala a instituției presupune

descoperirea, strângerea și aducerea in fața instanței a unui

material probator cu totul inedit, sau cel puțin

necunoscut instanței,

care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea

ei.

Fiind o cale extraordinara de atac,

revizuirea poate fi ceruta

numai

pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C.

proc. pen.

În

prezenta cauză se constată că revizuienții au arătat că nu

sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor calificat și a

solicitat în acest scop audierea din nou a martorilor și atașarea

unei casete video pe care s-ar afla înregistrate

declarațiile inculpați lor în care arătau că sunt nevinovați, casetă ce s-ar

afla în posesia

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, punând în

discuție cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Pentru existenta acestui caz de

revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să

fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări

să poată dovedi netemeinicia hotărârii de

condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, adică să

ducă la o soluție diametral opusă.

Or, în prezenta cauză se constată că

revizuenții nu au arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări

concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ci a

solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii

să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și

verificate de instanță.

Pentru admisibilitatea cazului de

revizuire privind mărturia mincinoasă, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai

multe condiții și anume: să fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de

către un martor, un expert sau un interpret; - mărturia mincinoasă să fi dus la

pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; - mărturia mincinoasa sa se

poată dovedi prin mijloacele de probă prevăzute de lege (hotărâre

judecătorească sau ordonanță data de procuror prin care a fost examinat fondul

cauzei), numai în situația în care nu există o ordonanță a procurorului sau o

hotărâre a instanței de judecată prin care să se rezolve fondul cauzei,

mărturia mincinoasă putând fi constatată în cadrul procesului de revizuire.

Se observă

că în cauza nu sunt îndeplinite aceste condiții.

Astfel, din verificările efectuate de

procuror a rezultat că revizuentul N.D. a formulat plângere penala pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă împotriva numiților I.A., C.D., A.M., T.R.,

P.M., D.D., S.A., S.D. si G.M.

Această

plângere formează obiectul dosarului nr. 6268/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești,

dosar ce nu a fost

încă soluționat.

În situația de fața, nu ne aflăm nici în

prezența cazului de revizuire

prev. de

art. 394 lit. d) C. proc. pen. pentru care trebuie sa fie îndeplinite

următoarele condiții: subiectul activ al infracțiunii săvârșite în timpul

soluționării cauzei ce face obiectul revizuirii trebuie să fie un judecător, un

procuror sau o persoană care a efectuat acte de cercetare penală; infracțiunea

comisă trebuie să aibă legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; această

infracțiune trebuie să fi dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinicie;

dovada săvârșirii faptei ilicite se poate face prin

hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin

aceasta

s-a dispus asupra fondului cauzei ( numai când nu s-a putut examina fondul

cauzei, săvârșirea infracțiunii poate fi dovedita în procedura de revizuire).

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel revizuenții G.M.I.

și N.D.

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie,

solicitând desființarea ei și pe fond admiterea cererii

de revizuire.

În motivarea apelului se arată de către

cei doi că cererea de revizuire se întemeiază pe

disp.

art. 394

lit. a) și b) C. proc. pen. întrucât martorii

audiați în faza urmăririi penale nu au scris personal

declarațiile și au tăcut afirmații mincinoase. Împotriva acestora s-a

depus plângere penală ce face obiectul dosarului

nr. 6268/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat

în prezent în lucru la organele de poliție.

Se mai arată de apelanți că prima

instanță de judecată nu a

vizionat caseta

video cu declarațiile lor și ale martorilor astfel cum

rezultă din

adresa Tribunalului Prahova aflată la dosar. De asemenea se susține că

încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, nefiind vorba de infracțiunea

de omor.

Prin decizia penală nr. 71 din 9 mai

2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Au fost obligați apelanții revizuienți

la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând sentința atacată în raport de

actele și lucrările dosarelor atașate, de criticile invocate ale apelanților,

dar și din

oficiu sub toate aspectele de

fapt și de drept conform

disp.

art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de

Apel a apreciat că apelurile sunt nefondate.

Apelanții G.M.I. și N.D. au formulat

cerere de revizuire a sentinței penale nr. 98/2005 a Tribunalului Prahova

susținând că există fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțele de judecată

întemeindu-și cererea pe

disp. art. 394

lit. a) C. proc. pen.

Prin sentința penală atacată s-a

apreciat în mod corect că, deoarece revizuenții solicită reaudierea din nou a

martorilor și atașarea casetei video pe care s-ar afla înregistrate

declarațiile acestora, nu sunt îndeplinite cerințele disp. art. 394 lit. a) C.

proc. pen. Acest caz de revizuire impune ca în speță să fie vorba de

descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și totodată acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii

de condamnare, numai că cei doi revizuenți nu au arătat care sunt faptele și

împrejurările noi, concrete, ci au solicitat suplimentarea probatoriului, ceea

ce nu este posibil în calea de atac a revizuirii.

Întradevăr, cei doi apelanți-recurenți

au solicitat prin cererea de revizuire reaudierea martorilor și vizionarea

casetei video cu înregistrările declarațiilor acestora.

Așa cum a considerat și prima instanță

pe cale revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului administrat

în cursul procesului penal. Acest lucru a fost de atributul primei instanțe de

judecată care a pronunțat sentința penală de

condamnare, precum

și a instanțelor

de control judiciar, în cadrul căilor de atac ordinare,

de care, de

altfel au și uzat cei doi revizuenți (hotărârea rămânând definitivă prin

decizia penală 5591 din 25 octombrie 2005 a I.C.C.J).

Faptul că instanțele judecătorești ce au

judecat cauza, în care cei doi apelanți au fost trimiși în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, nu au solicitat parchetului

înregistrările video în care martorii au dat declarații în faza de urmărire

penală, nu poate conduce la schimbarea situației celor

doi, întrucât în cursul cercetării judecătorești ce a avut loc în cauză

martorii

au fost reaudiați nemijlocit de către instanță, aceasta considerând că nu mai

este necesar a fi vizionate respectivele casete video.

Se mai

susține de către apelanți că martorii au dat declarații mincinoase și împotriva

lor au depus plângeri penale, formulându-

se dosarul nr. 6268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Ploiești ce se află încă în lucru la poliție.

Acest aspect învederat de apelanți ce ar

putea constitui motivul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen.,

nu poate fi primit atâta timp cât în cauză organele de urmărire penală nu au

pronunțat o soluție pe fond, deși acest lucru este încă posibil ( art. 395 C.

proc. pen.), nefiind întrunite condițiile de a fi examinat în procedura revizuirii.

De

asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect că în

cauză

nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire

prev.

de

art. 394 lit. d) C. proc. pen., neexistând date că

unul din subiecții activi

calificați

prev. de

acest

text ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură

cu cauza

supusă revizuirii.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs revizuienții condamnați care, fără a indica vreun caz de casare, au

solicitat

admiterea în principiu a cererii

de revizuire, arătând că nici ei și nici martorii audiați în cauză nu au dat

declarații olografe, ci acestea au fost scrise de către procurorul care a

instrumentat cauza. În plus, au

arătat că declarațiile lor au fost

înregistrate audio și video, solicitând ascultarea și vizionarea acestor

înregistrări.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

criticilor

formulate, Curtea constată că

acestea nu se încadrează în niciunul

dintre cazurile de casare expres și

limitativ prevăzute în art. 385/9 C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că prin sentința penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului

Prahova, petenții au fost condamnați, în calitate de inculpați, la câte 20 de

ani închisoare

pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat

prev.

de

art. 174-175

lit. i) C. pen.

Atât apelurile, cât și recursurile

declarate de inculpați au fost respinse, hotărârea de condamnare rămânând

definitivă prin decizia penală nr. 5991 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Din considerentele hotărârilor

pronunțate de instanțele de fond, apel și recurs, rezultă că inculpații au

contestat fie vinovăția lor, fie încadrarea juridică a faptei pentru care au

fost condamnați, aceste aspecte făcând așadar obiectul analizei

instanțelor care, direct sau prin exercitarea

controlului judiciar, s-au

pronunțat asupra fondului cauzei.

După rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, petenții au formulat mai multe cereri de revizuire a acesteia, solicitând

reaudierea martorilor din acte, vizionarea înregistrării video a declarațiilor

date de ei în faza de urmărire penală, precum și schimbarea încadrării

juridice.

Aceste cereri au fost respinse prin

hotărâri rămase definitive (a se vedea s. pen. 386 din 7 septembrie 2006 și s. pen.

519 din 2 octombrie 2007 ale Tribunalului Prahova), reținându-se în esență că

pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului, după cum

nu este posibilă schimbarea încadrării juridice

sau readministrarea

unor probe.

În cauza de față, condamnații au

reiterat aceleași aspecte invocate în cererile de revizuire formulate anterior,

făcând referire la cazurile de revizuire

prev. de

art. 394 lit. a)-d) C. proc. pen.

Așa cum corect au reținut instanțele de

fond și apel, în speță

nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii

de revizuire, întrucât în realitate se solicită o

suplimentare a probatoriului(fără a se invoca fapte sau împrejurări

noi, în sensul

prev. de

art. 394 lit. a) sau se face referire la

declarații

mincinoase ale martorilor audiați în cauză (fără

a se face dovada existenței unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a

procurorului care să cuprindă o soluție cu privire

la infracțiunea de

mărturie mincinoasă).

În ce privește celelalte două cazuri de

revizuire

prev.de

art. 394 lit. c) și d) C.

proc. pen., acestea au fost menționate generic de

petenți, fără a exista și o motivare în fapt a acestora.

Curtea constată că motivele de recurs

formulate de revizuienți nu pot fi analizate prin prisma vreunuia dintre

cazurile de casare prevăzute de lege, ele nefiind în fapt decât o reiterare a

motivelor de revizui re, ca re au fost analizate corespunzător de către

instanțele de fond și apel, dincolo de împrejurarea că au mai fost susținute și

cu prilejul unor cereri anterioare.

În consecință, recursurile

revizuienților sunt nefondate și

urmează a

fi respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare

către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

revizuienții

condamnați G.M.I. și N.D. împotriva

deciziei penale nr. 71 din 9 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții revizuienți condamnați la

plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 iulie 2008.