ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2487/2008

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 581 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, în baza art. 403 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnații G.M.I. și N.D. cu privire la sentința penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 260 lei, din care 80 lei reprezintă onorariile apărătorului din oficiu ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța astfel Tribunalul Prahova a reținut, că prin cererea nr. 3073/105/2007, condamnații au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 98 din 12 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5991 din 25 octombrie 20085 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii condamnații au arătat că exista fapte și împrejurai noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. S-a atașat dosarul de fond nr. 10051/105/2009 al Tribunalului Prahova. Examinând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova, definitivă prin d.p. nr. 5991 din 25 octombrie 2005 LC.C.J. s-a dispus condamnarea inculpaților G.M.I. si N.D., la câte o pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. si ped de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. S-a reținut că, numitul I.A., cu ocazia alegerii sale in funcția de viceprimar în comuna Sima, județul Prahova, la data de 24 iunie 2004 a organizat o petrecere în satul Habud care a avut loc în fața fostului cămin cultural.

Printre participanți s-a numărat și victima D.I.C., cât și inculpații G.M.I. și N.D. Petrecerea s-a prelungit după miezul nopții, iar în jurul orei 3.00, lăutarii au încetat să mai cânte, strângând instrumentele și instalația de sonorizare. Inculpatul G.M.I. care dorea ca aceasta petrecere să continue, s-a opus plecării lăutarilor și i-a amenințat că dacă vor pleca va trece cu calul și căruța peste instalația lor de sonorizare. In acest moment a intervenit I.A. care a spus ca el a hotărât astfel, iar inculpatul G.M.I. i-a reproșat ca nu face el ordine acolo, chiar dacă are funcția de viceprimar, manifestând totodată intenții agresive fața de acesta. Partea vătămata D.D. care se afla în apropiere a încercat să intervină în favoarea lui I.A.

A arătat acesta, în declarația de la fila 85, că inculpatul G.M.I. a vrut să-l bată pe I.A., moment în care el (partea vătămată D.D.)s-a dus să-l oprească, dar până să ajungă la inculpat a fost prins de la spate de N.D., care I-a trântit la pământ, după care atât el cât și inculpatul G.M. l-au lovit cu picioarele. În apărarea viceprimarului a venit și D.I.C., iar inculpații l-au lovit și pe acesta. In acest sens, a declarat martorul A.M.A., în declarația de la fila 89 "cred că i-au dat vreo 10 pumni". Inculpații au fost opriți să mai lovească victima de către S.A. și D., datorita intervenției cărora D.I.C. a reușit să scape. Din acel loc au plecat spre casă ambii inculpați și martorii S.A. și S.D., aceștia din urma locuind în apropiere, la circa 60 metri.

Când toți patru au ajuns in fața casei numiților S.A. și S.D., pe același drum trecea și victima, mergând pe lângă bicicletă, și observându-l pe inculpatul G.M.I. i-a reproșat că I-a lovit anterior, au început să se certe și să se lovească reciproc. Victima I-a doborât pe inculpat, motiv pentru care, in acea bătaie s-a implicat și inculpatul N.D., care a început să lovească victima. Inculpatul G.M.I. s-a ridicat, și în continuare, ambii inculpați acționând conjugat, au lovit victima cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut, au continuat să o lovească și cu picioarele. Frații S.A. și S.D. au intervenit și i-a oprit să mai lovească victima, moment în care S.A. Ie-a zis "lăsați-l în pace, vreți să-l omorâți". Martorul A.M.A.

nu a fost prezent la acest episod agresional, se afla la circa 100 metri distanță, dar a auzit victima țipând. Urmare intervenției celor doi martori, inculpații au încetat să mai lovească victima, care s-a ridicat de jos și a plecat luând și bicicleta. Pe ultima parte a drumului spre casă, victima a fost ajunsă din urma de martorul A.M.A., față de care a făcut următoarea afirmație: "m-au bătut nenorociții aia". Acest martor a fost ultima persoană cu care a mai discutat victima, cât timp a mai fost în viața. După ce s-au despărțit, victima a intrat în curtea sa, dar nu a mai avut putere să mai ajungă în casă, a căzut în curte și a intrat în stare de coma. De la locul agresiunii, inculpații s-au mutat în fața casei martorului O.A., pe care l-au strigat să iasă afară din casă, întrucât urmăreau să îl bată.

Acesta nu Ie-a dat curs provocării, motiv pentru care inculpatul G.M.I. l-a amenințat că îl va lega de căruță și îl va târî prin sat. Scandalul provocat de inculpați a fost auzit de la distanță, din casă, de viceprimarul I.A. care a anunțat poliția. Așa cum s-a arătat anterior, victima a rămas în șoc, în curte, pentru tot restul nopții. Dimineața, in jurul orei 7.15, martora P.M., mergând la serviciu și trecând pe lângă locuința victimei, a văzut-o pe aceasta in curte jos, și a presupus că a venit noaptea sub influența băuturilor alcoolice și a adormit in locul unde se afla. După circa doua ore, trecând iarăși pe acolo, a văzut victima in aceeași poziție și și-a dat seama că a pățit ceva. Când a intrat in curte a găsit victima în stare de coma și a observat urme de violență pe partea dreapta a feței.

A fost anunțata salvarea, care a transportat victima la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde a fost internată cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral prin agresiune, coma G.C.S. -6, hematom sub durai fronto-temporo-parietal drept cu efect de masa 14 cm". În aceeași zi s-a intervenit chirurgical și s-a găsit o colecție de sânge și cheaguri negri ci oase, localizate in zona fronto- temporo parieto-occipital drept extern partea dreapta a feței, intens tumefiată și prezenta pregnant o echimoză periorbitală dreapta. Victima D.I.C. a decedat in spital, după 9 zile, perioadă în care nu s-a putut comunica cu el, deoarece a fost permanent în stare de comă. La autopsie, la examenul extern, s-au constatat echimoze violacee în regiunea orbiculară dreapta și regiunea frontală.

La examenul intern, oasele craniului erau fără fractură. Toată emisfera cerebrală dreapta prezenta o colecție de cheaguri sangvine negricioase. în concluzia raportului medico-legal de autopsie, s-a arătat că moartea lui D.I.C. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebrale cu hematom sub durai temporo- parieto-occipital și contuzii cerebrale și de trunchi, consecutiv unui traumatism cranian. Leziunile externe și interne s-au putut produce prin lovire cu și/sau de corpuri dure și/sau planuri dure, conform datelor anchetei. Aceste leziuni au avut legătura de cauzalitate directă cu decesul. Ulterior prinderii și cercetării inculpaților, cât și reascultării martorilor S.A. și S.D., și care, la prima audiere, în cursul urmăririi penale au fost nesinceri, a rezultat că inculpații au lovit victima preponderent cu pumnii.

Au fost solicitate precizări de S.M.L Prahova, care, prin adresa nr. 382/M din 30 septembrie 2004, a precizat că leziunile traumatice craniene constatate la victimă puteau fi provocate și prin lovituri repetate cu pumnii. Chiar din ziua săvârșirii faptei, inculpații G.M.I. și N.D., aflând că au fost căutați de poliție, au dispărut de la domiciliu, fiind prinși după 56 de zile în comuna Chitila, sectorul Agricol Ilfov. Lovirea lui D.I.C., de către ambii inculpați, urmată de internarea acestuia în spital, unde a și decedat, a fost de notorietate in comuna Sima, aceasta situație rezultând din declarațiile martorilor H.D., D.I., R.S.C., I.V., V.I. Prin adresa nr. 533/111/6/2007 din 08 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neintemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, condiții care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., apreciindu-se că motivele invocate de revizuienți nu se încadrează în acest text de lege. Potrivit dispozițiilor legale in vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuala a instituției presupune descoperirea, strângerea și aducerea in fața instanței a unui material probator cu totul inedit, sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei. Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi ceruta numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc.

pen. În prezenta cauză se constată că revizuienții au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor calificat și a solicitat în acest scop audierea din nou a martorilor și atașarea unei casete video pe care s-ar afla înregistrate declarațiile inculpați lor în care arătau că sunt nevinovați, casetă ce s-ar afla în posesia Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, punând în discuție cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Pentru existenta acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluție diametral opusă.

Or, în prezenta cauză se constată că revizuenții nu au arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ci a solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanță.

Pentru admisibilitatea cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către un martor, un expert sau un interpret; - mărturia mincinoasă să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; - mărturia mincinoasa sa se poată dovedi prin mijloacele de probă prevăzute de lege (hotărâre judecătorească sau ordonanță data de procuror prin care a fost examinat fondul cauzei), numai în situația în care nu există o ordonanță a procurorului sau o hotărâre a instanței de judecată prin care să se rezolve fondul cauzei, mărturia mincinoasă putând fi constatată în cadrul procesului de revizuire.

Se observă că în cauza nu sunt îndeplinite aceste condiții. Astfel, din verificările efectuate de procuror a rezultat că revizuentul N.D. a formulat plângere penala pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă împotriva numiților I.A., C.D., A.M., T.R., P.M., D.D., S.A., S.D. si G.M. Această plângere formează obiectul dosarului nr. 6268/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosar ce nu a fost încă soluționat. În situația de fața, nu ne aflăm nici în prezența cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

pentru care trebuie sa fie îndeplinite următoarele condiții: subiectul activ al infracțiunii săvârșite în timpul soluționării cauzei ce face obiectul revizuirii trebuie să fie un judecător, un procuror sau o persoană care a efectuat acte de cercetare penală; infracțiunea comisă trebuie să aibă legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; această infracțiune trebuie să fi dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinicie; dovada săvârșirii faptei ilicite se poate face prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei ( numai când nu s-a putut examina fondul cauzei, săvârșirea infracțiunii poate fi dovedita în procedura de revizuire).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuenții G.M.I. și N.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea ei și pe fond admiterea cererii de revizuire. În motivarea apelului se arată de către cei doi că cererea de revizuire se întemeiază pe disp. art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. întrucât martorii audiați în faza urmăririi penale nu au scris personal declarațiile și au tăcut afirmații mincinoase. Împotriva acestora s-a depus plângere penală ce face obiectul dosarului nr. 6268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat în prezent în lucru la organele de poliție. Se mai arată de apelanți că prima instanță de judecată nu a vizionat caseta video cu declarațiile lor și ale martorilor astfel cum rezultă din adresa Tribunalului Prahova aflată la dosar.

De asemenea se susține că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, nefiind vorba de infracțiunea de omor. Prin decizia penală nr. 71 din 9 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză. Au fost obligați apelanții revizuienți la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarelor atașate, de criticile invocate ale apelanților, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelurile sunt nefondate. Apelanții G.M.I. și N.D. au formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 98/2005 a Tribunalului Prahova susținând că există fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțele de judecată întemeindu-și cererea pe disp.

art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prin sentința penală atacată s-a apreciat în mod corect că, deoarece revizuenții solicită reaudierea din nou a martorilor și atașarea casetei video pe care s-ar afla înregistrate declarațiile acestora, nu sunt îndeplinite cerințele disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen. Acest caz de revizuire impune ca în speță să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și totodată acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, numai că cei doi revizuenți nu au arătat care sunt faptele și împrejurările noi, concrete, ci au solicitat suplimentarea probatoriului, ceea ce nu este posibil în calea de atac a revizuirii.

Întradevăr, cei doi apelanți-recurenți au solicitat prin cererea de revizuire reaudierea martorilor și vizionarea casetei video cu înregistrările declarațiilor acestora. Așa cum a considerat și prima instanță pe cale revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului administrat în cursul procesului penal. Acest lucru a fost de atributul primei instanțe de judecată care a pronunțat sentința penală de condamnare, precum și a instanțelor de control judiciar, în cadrul căilor de atac ordinare, de care, de altfel au și uzat cei doi revizuenți (hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală 5591 din 25 octombrie 2005 a I.C.C.J).

Faptul că instanțele judecătorești ce au judecat cauza, în care cei doi apelanți au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, nu au solicitat parchetului înregistrările video în care martorii au dat declarații în faza de urmărire penală, nu poate conduce la schimbarea situației celor doi, întrucât în cursul cercetării judecătorești ce a avut loc în cauză martorii au fost reaudiați nemijlocit de către instanță, aceasta considerând că nu mai este necesar a fi vizionate respectivele casete video. Se mai susține de către apelanți că martorii au dat declarații mincinoase și împotriva lor au depus plângeri penale, formulându- se dosarul nr. 6268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești ce se află încă în lucru la poliție.

Acest aspect învederat de apelanți ce ar putea constitui motivul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi primit atâta timp cât în cauză organele de urmărire penală nu au pronunțat o soluție pe fond, deși acest lucru este încă posibil ( art. 395 C. proc. pen.), nefiind întrunite condițiile de a fi examinat în procedura revizuirii. De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., neexistând date că unul din subiecții activi calificați prev. de acest text ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu cauza supusă revizuirii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții condamnați care, fără a indica vreun caz de casare, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, arătând că nici ei și nici martorii audiați în cauză nu au dat declarații olografe, ci acestea au fost scrise de către procurorul care a instrumentat cauza. În plus, au arătat că declarațiile lor au fost înregistrate audio și video, solicitând ascultarea și vizionarea acestor înregistrări. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute în art. 385/9 C. proc. pen. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova, petenții au fost condamnați, în calitate de inculpați, la câte 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.

Atât apelurile, cât și recursurile declarate de inculpați au fost respinse, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin decizia penală nr. 5991 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, apel și recurs, rezultă că inculpații au contestat fie vinovăția lor, fie încadrarea juridică a faptei pentru care au fost condamnați, aceste aspecte făcând așadar obiectul analizei instanțelor care, direct sau prin exercitarea controlului judiciar, s-au pronunțat asupra fondului cauzei. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, petenții au formulat mai multe cereri de revizuire a acesteia, solicitând reaudierea martorilor din acte, vizionarea înregistrării video a declarațiilor date de ei în faza de urmărire penală, precum și schimbarea încadrării juridice.

Aceste cereri au fost respinse prin hotărâri rămase definitive (a se vedea s. pen. 386 din 7 septembrie 2006 și s. pen. 519 din 2 octombrie 2007 ale Tribunalului Prahova), reținându-se în esență că pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului, după cum nu este posibilă schimbarea încadrării juridice sau readministrarea unor probe. În cauza de față, condamnații au reiterat aceleași aspecte invocate în cererile de revizuire formulate anterior, făcând referire la cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. a)-d) C. proc. pen.

Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât în realitate se solicită o suplimentare a probatoriului(fără a se invoca fapte sau împrejurări noi, în sensul prev. de art. 394 lit. a) sau se face referire la declarații mincinoase ale martorilor audiați în cauză (fără a se face dovada existenței unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului care să cuprindă o soluție cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă). În ce privește celelalte două cazuri de revizuire prev.de art. 394 lit. c) și d) C. proc. pen., acestea au fost menționate generic de petenți, fără a exista și o motivare în fapt a acestora.

Curtea constată că motivele de recurs formulate de revizuienți nu pot fi analizate prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ele nefiind în fapt decât o reiterare a motivelor de revizui re, ca re au fost analizate corespunzător de către instanțele de fond și apel, dincolo de împrejurarea că au mai fost susținute și cu prilejul unor cereri anterioare. În consecință, recursurile revizuienților sunt nefondate și urmează a fi respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuienții condamnați G.M.I. și N.D. împotriva deciziei penale nr. 71 din 9 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții revizuienți condamnați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2008.