ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4082/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2178/2005 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanții V.L. și V.F., în contradictoriu cu pârâții SC T. SA Turnu Măgurele și SC V. SA Turnu Măgurele au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să le vândă apartamentul situat în Turnu Măgurele, și cota parte din indiviză din terenul de sub construcție, la prețul de 139.226.000 lei, în temeiul ofertei de vânzare a proprietarului și a acceptării acesteia de către reclamanți, precum și obligarea pârâtelor ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că, soțul, respectiv tatăl reclamanților, V.D. a fost salariatul SC T. SA și titularul contractului de închiriere nr. 3950 din 28 iulie 1998 cu privire la apartamentul identificat mai sus; acesta a decedat în data de 6 mai 2004, iar prin actul adițional nr. 1 din 22 iulie 2004 la contractul de închiriere, locațiunea s-a prelungit pentru o perioadă de un an, cu drept de preempțiune la cumpărarea apartamentului, titular de contract devenind reclamanta V.L. Proprietarul SC T. SA și-a manifestat intenția de vânzare a apartamentului, alături de celelalte active ale societății, în cadrul lichidării voluntare a acesteia, iar din caietul de sarcini întocmit rezultă că prețul de vânzare este de 139.226.000 lei, acceptat de către reclamanți.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 12 și 14 alin. (1) și (2) lit. b), și art. 18 alin. (3) din O.U.G. nr. 40/1999, aprobate prin Legea nr. 241/2001, și articolului 1073 C. civ. Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC T. SA a solicitat suspendarea legală a acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002. Și pârâta SC V.F.T.M. SRL, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, între ea și reclamant nu există nici un raport juridic. Prin cererea înregistrată în data de 21 iulie 2005, reclamanții precizează și completează acțiunea inițială solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare a apartamentului situat în Turnu Măgurele, autentificat sub nr. 3681/2004, precum și constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional la actul constitutiv al SC V.F.T.M., autentificat sub nr. 1277 din 25 martie 2005 la B.N.P.

D.S.; s-a solicitat totodată introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a SC V. SA Victoria. Prin sentința civilă nr. 1826 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 731/ R din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 4575/2005, recursul a fost respins ca nefondat. Pe rolul Tribunalului Teleorman cauza a fost înregistrată sub nr. 68/COM/2006. În această fază procesuală, SC T. SA, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției extinctive, în baza art. 39 din Legea nr. 137/2002, conform căruia termenul de prescripție este de o lună și derogă de la dispozițiile de drept comun în materie de prescripție extinctivă.

A fost reinvocată excepția suspendării legale de drept a judecării acțiunii, în baza art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, incidentă în cazul lichidării voluntare a acestei pârâte. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu a fost încălcat dreptul de preemțiune al chiriașilor, întrucât aceștia erau îndreptățiți să se subroge în locul noului cumpărător. Ambele părți au administrat proba cu înscrisuri. Prin sentința comercială nr. 107 din 20 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea reclamanților, instanța reținând că, în speță, fiind vorba de un act de lichidare (întrucât contractul de vânzare - cumpărare a cărui anulare se solicită a fost vândut de către pârâta 1 în cadrul procesului de lichidare voluntară a patrimoniului său), acesta trebuia atacat în termenul de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002.

Din adresele nr. 303 din 6 octombrie 2004 și 415 din 11 octombrie 2004, rezultă că reclamanții aveau cunoștință de vânzarea apartamentului încă din luna octombrie 2004, iar cererea a fost introdusă de instanță în data de 25 octombrie 2005, deci cu depășirea termenului de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002. Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții V.L. și V.F., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 4937/2/2006, motivul invocat fiind acela că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă, întrucât, din observarea celor două adrese invocate de instanță în motivarea soluției, rezultă că, acestea nu fac dovada că reclamanților li s-ar fi adus la cunoștință vânzarea apartamentului și nici numărul de autentificare al actului de înstrăinare, pentru ca acesta să poată fi atacat în instanță.

Prin decizia nr. 68 din 2 februarie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman, reținând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, întrucât actul care trebuia luat în considerare este adresa nr. 672 din 9 iunie 2005, iar de la această dată se calculează termenul de prescripție, raportat la care acțiunea a fost introdusă în termen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC D.C. SRL solicitând admiterea recursului său și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului său, fără a indica expres nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., pârâta susține că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune. Astfel, termenul de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 a fost depășit de reclamanți întrucât cererea a fost înregistrată la instanța de fond la 25 octombrie 2005 iar reclamanții au luat cunoștință de vânzarea apartamentului la 6 și respectiv 11 octombrie 2004, prin adresele nr. 303 și 415/2004. Examinând recursul prin prisma motivului invocat de recurentă, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel a soluționat în mod legal excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând-o, având în vedere, în mod corect, faptul că termenul de prescripție a acțiunii a început să curgă față de reclamanți abia la data de 9 iunie 2005, data adresei nr. TM 672/2005, prin care lichidatorul îi înștiințează că a înstrăinat apartamentul către SC V. SA Turnu Măgurele, în cadrul procedurii de lichidare voluntară prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3681 din 2 septembrie 2004. Adresele nr. 303 din 6 octombrie 2004 și nr. 415 din 11 octombrie 2004 nu pot fi apreciate ca înscrisuri prin care reclamanții să fi luat cunoștință de vânzarea apartamentului printr-un act ce putea fi atacat, întrucât acestea vizează plata cheltuielilor de întreținere și eliberarea apartamentului întrucât urmează a fi scos la vânzare.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D.C. SRL Turnu Măgurele împotriva deciziei nr. 68 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2007.