ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2008

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 574 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Vaslui, secția penală, a respins ca nefondată cererea privind reținerea în favoarea inculpaților Z.M. și Z.V. a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și i-a condamnat pe inculpații: - Z.V. zis P., și Z.M. zis F. la câte o pedeapsă de câte 5 (cinci) ani închisoare. A fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. S-a luat act că partea civilă B.L. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpați. Inculpații Z.V. și Z.M. au fost obligați în solidar să plătească părții civile, minora T.A., prin reprezentat legal, o prestație periodică în sumă de 120 lei lunar, calculată de la data de 26 octombrie 2006 până la majoratul acestei. Totodată inculpații au fost obligați în solidar să achite părților civile Serviciul de Ambulantă Județean Vaslui suma de 693,33 lei iar Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime lași suma de 956,61 despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul C.A. la 1.000 lei amendă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. S-a reținut, în esență, că: Inculpații Z.M. și Z.V. sunt frați, primul locuind în satul Fundătura, în același sat în care locuia victima T.G., cu care membrii familiei Z. se aflau în relații tensionate. În ziua de 26 octombrie 2006, inculpatul Z.V. și-a vizitat fratele, pe numitul Z.M., iar în jurul orelor 16 , în timp ce se pregăteau de plecare, l-au văzut venind pe T.G., însoțit de concubina sa, numita B.L.

Observând victima, inculpații Z.M. și Z.V., care se aflau sub influența băuturilor alcoolice, au început să-i reproșeze acesteia aspecte legate de conflictele mai vechi existente între ei, situație în care victima T.G. a scos un cuțit, cu lamă fixă, de dimensiuni mici, cuțit pe care îl purta asupra sa, într-o teacă. în aceste condiții, inculpații au sărit asupra victimei, pe care au lovit-o, situație în care aceasta a căzut, inculpații aplicându-i în continuare mai multe lovituri cu pumnii , după care i-au imobilizat mâinile cu o sârmă. Fiind sub influența alcoolului și iritat de faptul că victima profera amenințări, inculpatul C.A., care este unchiul inculpaților Z.M. și Z.V., s-a implicat și el în conflict, lovind-o pe victimă cu picioarele.

După o jumătate de oră, la locul faptei au sosit organele de poliție, care au transportat victima la spital, unde, în seara zilei de 27 octombrie 2006, aceasta în ciuda îngrijirilor medicale acordate a decedat. Raportul medico-legal dispus în cauză a concluzionat că moartea victimei T.G. a fost violentă, ea datorându-se loviturilor aplicate de cei doi inculpați, care au provocat și căderea și lovirea acesteia de un spalier de beton din apropiere; totodată, s-a apreciat că participarea inculpatului C.A. a fost accidentală și ulterioară imobilizării victimei și că loviturile, puțin numeroase aplicate de acesta în zona abdomenului au fost de intensitate redusă. Î mpotriva sentinței au declarat apel inculpații Z.M., Z.V.

și C.A., solicitând primii doi schimbarea încadrării juridice dată faptei prin reținerea în favoare lor a circumstanței atenuante legale a provocării , prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., reindividualizarea pedepselor și suspendarea executării acestora în condițiile art. 81 C. pen., iar inculpatul C.A. arătând și că nu are mijloace financiare pentru a plăti amenda aplicată. Curtea de Apel lași, secția penală, prin decizia penală nr. 34 din 27 martie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpați, care au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reține în favoarea inculpaților Z.M. și Z.V.

scuza provocării, că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpații sunt cei care au provocat conflictul și că, față de împrejurările comiterii faptei și de datele care caracterizează persoanele inculpaților, pedepsele aplicate corespund criteriilor prevăzute de art. 52 C. pen. Împotriva sus-arătatei decizii au declarat recurs numai inculpații Z.M. și Z.V. solicitând reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuate legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și, rejudecându-se cauza stabilirea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, pedepse a căror executare să poată fi suspendată în condițiile art. 86 1 C. pen. Recursurile nu sunt fondate.

În ce privește circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpați și la fond și în apel și respinsă ce neîntemeiată de ambele instanțe, Înalta Curte apreciază cu nu poate fi reținută, din probatoriul administrat nerezultând că infracțiunea ar fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; dimpotrivă, inculpații au fost cei care au provocat conflictul. Cu privire la pedepse, Înalta Curte apreciază că au fost judicios individualizate, de instanța de fond, confirmată de instanța de apel, în cuantumul stabilit, 5 ani închisoare, care reprezintă minimul special, învederându-se necesare realizării funcției educativ-preventive.

Sub acest aspect, din considerentele sentinței și ale deciziei atacate rezultă că au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei și urmarea gravă și ireversibilă a acesteia, moartea numitului T.G., comportamentul bun al inculpaților anterior comiterii acestei infracțiuni și lipsa antecedentelor penale. Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților Z.M. și Z.V. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.M. și Z.V. împotriva deciziei penale nr. 34 din 27 martie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.