ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2008

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 574 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul

Vaslui, secția penală, a respins ca nefondată cererea

privind reținerea în favoarea inculpaților Z.M. și Z.V. a

circumstanței atenuante legale a provocării,

prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen.,

iar în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică, din

infracțiunea prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și i-a condamnat pe inculpații:

- Z.V.

zis P., și Z.M. zis F.

la câte o pedeapsă de câte 5 (cinci) ani

închisoare.

A fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C.

pen.

S-a luat act

că partea civilă B.L. a renunțat la pretențiile civile formulate față de

inculpați.

Inculpații Z.V.

și Z.M. au fost obligați în solidar să plătească părții civile, minora T.A.,

prin reprezentat

legal, o prestație

periodică în sumă de 120 lei lunar, calculată de la

data de 26 octombrie 2006 până la majoratul

acestei.

Totodată

inculpații au fost obligați în solidar să achite părților

civile Serviciul de Ambulantă Județean Vaslui suma

de 693,33 lei iar

Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime lași suma de

956,61 despăgubiri civile.

În baza art.

191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 600 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul C.A.

la 1.000 lei amendă, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 183 cu

aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra

dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

S-a reținut, în esență, că:

Inculpații Z.M. și Z.V. sunt frați, primul locuind în

satul Fundătura, în același

sat în care locuia victima T.G., cu care membrii familiei Z. se aflau în relații

tensionate. În ziua de

26

octombrie 2006, inculpatul Z.V. și-a vizitat fratele, pe numitul Z.M., iar în

jurul orelor 16 , în timp ce se pregăteau de plecare, l-au văzut venind pe T.G.,

însoțit de concubina sa, numita B.L.

Observând

victima, inculpații Z.M. și Z.V., care

se

aflau sub influența băuturilor alcoolice, au început să-i reproșeze

acesteia aspecte legate de conflictele mai vechi

existente între ei, situație în care victima T.G. a scos un cuțit, cu lamă

fixă,

de dimensiuni mici, cuțit pe care îl purta asupra sa, într-o

teacă. în

aceste condiții, inculpații au

sărit asupra victimei, pe care au lovit-o,

situație în care aceasta a

căzut, inculpații aplicându-i în continuare mai multe lovituri cu pumnii , după

care i-au imobilizat mâinile cu o sârmă.

Fiind sub influența alcoolului și iritat de faptul că victima profera

amenințări, inculpatul C.A., care este

unchiul inculpaților Z.M. și Z.V., s-a implicat și el în conflict, lovind-o pe

victimă cu picioarele. După o jumătate de oră, la

locul faptei au sosit

organele de poliție, care au transportat victima

la spital, unde, în seara zilei de 27 octombrie 2006, aceasta în ciuda

îngrijirilor medicale acordate a decedat.

Raportul

medico-legal dispus în cauză a concluzionat că

moartea victimei T.G. a fost violentă, ea datorându-se loviturilor

aplicate de cei doi inculpați, care au provocat și căderea și

lovirea

acesteia de un spalier de beton din apropiere; totodată, s-a

apreciat că participarea inculpatului C.A. a fost

accidentală

și ulterioară imobilizării victimei și că loviturile, puțin

numeroase

aplicate de acesta în zona

abdomenului au fost de intensitate redusă. Î

mpotriva sentinței au declarat apel inculpații Z.M., Z.V. și C.A.,

solicitând primii doi schimbarea încadrării

juridice dată faptei prin

reținerea în favoare lor a circumstanței

atenuante

legale a provocării , prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

reindividualizarea pedepselor și suspendarea

executării acestora în

condițiile art. 81 C. pen., iar inculpatul C.A.

arătând și

că nu are mijloace financiare

pentru a plăti amenda aplicată.

Curtea de Apel

lași, secția penală, prin decizia penală nr. 34

din 27 martie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei

trei inculpați, care au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate

reține în favoarea inculpaților Z.M. și Z.V. scuza

provocării, că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că

inculpații sunt cei care au provocat conflictul și că, față de împrejurările

comiterii faptei și de datele care caracterizează

persoanele inculpaților, pedepsele aplicate corespund criteriilor

prevăzute

de art. 52 C. pen.

Împotriva sus-arătatei decizii au declarat recurs numai inculpații

Z.M. și Z.V. solicitând reținerea în favoarea

lor a

circumstanței atenuate legale a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., și, rejudecându-se cauza stabilirea unor pedepse sub minimul

prevăzut de lege, pedepse a căror executare să poată fi

suspendată în

condițiile art. 86

1

C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

În ce privește

circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., invocată de inculpați și la fond și în apel și respinsă ce neîntemeiată

de ambele instanțe, Înalta Curte apreciază cu nu poate fi reținută, din

probatoriul administrat

nerezultând că

infracțiunea ar fi fost săvârșită sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o

provocare din partea

persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă; dimpotrivă,

inculpații au fost cei care au provocat

conflictul.

Cu privire la

pedepse, Înalta Curte apreciază că au fost judicios individualizate, de

instanța de fond, confirmată de instanța de apel, în cuantumul stabilit, 5 ani

închisoare, care reprezintă minimul special, învederându-se necesare realizării

funcției educativ-preventive. Sub acest

aspect, din considerentele

sentinței și ale deciziei atacate rezultă că

au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei și urmarea gravă și

ireversibilă a acesteia, moartea numitului T.G., comportamentul bun al inculpaților

anterior comiterii acestei infracțiuni și lipsa antecedentelor penale.

Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare

care să poată fi luat în considerare din

oficiu, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursurile

inculpaților Z.M.

și Z.V. să fie respinse ca nefondate, cu

obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.M.

și Z.V. împotriva deciziei penale nr. 34 din 27

martie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.