ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul G.G. a solicitat în contradictoriu cu Comisia de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți – Caraș-Severin și Consiliul Județean
Caraș-Severin – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului,
anularea certificatului de încadrare în gradul de handicap, anularea
dispozițiilor privind acordarea drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap,
recunoașterea încadrării în gradul II de invaliditate și obligarea pârâților la
repararea pagubei cauzate în solidar.
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că actele
administrative atacate sunt nelegale, întrucât autoritățile pârâte nu au luat
în considerare deciziile autorizate ale organelor de expertiză specializate,
astfel încât pârâții refuză nejustificat acordarea unui drept recunoscut.
În drept reclamantul și-a întemeiat
cererea pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004.
Apărările formulate de pârâtul
Consiliul Județean Caraș-Severin – Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului
Pârâtul a solicitat prin întâmpinare
respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Dispoziția nr. 4780 din 5 august 2008 are
rolul de a consfinți existența și acordarea drepturilor conferite unei persoane
cu handicap, ca urmare a încadrării ei într-un grad de handicap, printr-un
certificat sau decizie eliberată de entitățile abilitate.
Prin Dispoziția nr. 4780 din 5 august
2008 s-au pus în aplicare cele constatate prin certificatul de încadrare în
grad de handicap nr. 1786 din 14 mai 2008 și Decizia nr. 8353 din 29 august
2008, în sensul de a se acorda reclamantului drepturile conferite de lege
persoanelor încadrate în gradul III de handicap (mediu).
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 36 din 9 februarie
2009, Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantului ca
neîntemeiată.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond
Instanța a reținut că prin certificatul
de încadrare în grad de handicap nr. 1786 din 14 mai 2008 al Comisiei de
încadrare în grad de handicap pentru adulți Caraș-Severin s-a stabilit că
afecțiunile medicale ale reclamantului pot fi asimilate gradul III de handicap
și anume, mediu.
Prin decizia de încadrare în grad de
handicap nr. 8353 din 29 august 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a fost confirmată încadrarea stabilită
prin certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 1786/2008.
Instanța a reținut că a pus în discuția
reclamantului necesitatea administrării probei cu expertiză medială de
specialitate, pentru stabilirea corectă a situației de fapt, respectiv
stabilirea încadrării în gradul de handicap. Instanța a arătat că reclamantul a
precizat în scris că nu este de acord cu efectuarea unei expertize, întrucât
din înscrisurile depuse la dosar rezultă temeinicia afirmațiilor sale, situație
în care instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit susținerile făcute.
Recursul formulat de reclamant
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că instanța de fond nu a
luat în considerare actele medicale și în certificatele de încadrare în gradul
II de invaliditate, și anume:
- soluția dată de Institutul de Expertiză
și Recuperarea Capacității de Muncă București;
- certificatul de încadrare în gradul II
de invaliditate de către Comisia Mehedinți;
- actele medicale noi depuse la dosar.
Refuzul de a se prezenta la o nouă
expertiză a fost motivată de faptul că nu îi mai este permis să facă
radiografii, deoarece este complet radiat în urma celor 200 de radiografii
făcute anterior.
7.Apărările formulate prin întâmpinarea
de intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți
– Caraș-Severin
Intimatul a solicitat, în principal,
constatarea nulității recursului, deoarece nu se precizează hotărârea atacată.
În subsidiar, solicită respingerea
recursului ca nefondat, având în vedere că afecțiunile recurentului pot fi
asimilate gradului III de handicap, iar partea nu și-a manifestat în nici un
sens opinia cu privire la efectuarea unei expertize medicale de specialitate și
nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
II. Considerentele instanței de recurs
Excepția nulității recursului este
nefondată, recurentul a indicat numărul de dosar în care s-a pronunțat sentința
recurată, dosarul a fost atașat cererii de recurs, iar intimata nu a demonstrat
vătămarea produsă prin neindicarea numărului hotărârii atacate.
Recursul este nefondat
Recursul va fi analizat din perspectiva
prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., deoarece motivele de recurs nu
se încadrează la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. astfel cum a precizat
recurentul.
Încadrarea în grad de handicap s-a
realizat în raport de existența și intensitatea tulburărilor prezentate de
recurentul-reclamant, conform criteriilor cuprinse în Ordinul nr. 762/2007.
Noțiunea de „grad de invaliditate” nu
este identică cu noțiunea de „grad de handicap”.
Încadrarea într-un grad de invaliditate
este relaționată cu gradul de reducere a capacității de muncă, conform
prevederilor Legii nr. 19/2000.
Încadrarea în grad de handicap se
realizează ținându-se seama de anumite criterii medicale, conform Legii nr. 448/2006
republicată și Ordinului nr. 762/2007.
Din acest motiv, încadrarea în gradul II
de invaliditate nu poate conduce la încadrarea în gradul II de handicap,
deoarece criteriile ce se analizează sunt diferite.
Deși recurentul și-a motivat refuzul de a
se prezenta la expertiză, prin imposibilitatea fizică de a mai face
radiografii, aceasta nu justifică modificarea soluției instanței de fond.
Încadrarea în gradul de handicap s-a
realizat în funcție de actele medicale depus de recurent, aprecierea acestora
făcându-se de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți,
compusă din specialiști în domeniul medical.
Instanțele judecătorești nu au căderea de
a reinterpreta actele medicale, iar alte probe nu s-au administrat în cauză.
Față de acestea, se va constata
netemeinicia motivelor de recurs invocate, urmând ca potrivit art. 312 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, să se dispună
respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.G.
împotriva sentinței nr. 36 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18
iunie 2009.