ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2009

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul G.G. a solicitat în contradictoriu cu Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți – Caraș-Severin și Consiliul Județean Caraș-Severin – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, anularea certificatului de încadrare în gradul de handicap, anularea dispozițiilor privind acordarea drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap, recunoașterea încadrării în gradul II de invaliditate și obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate în solidar.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale, întrucât autoritățile pârâte nu au luat în considerare deciziile autorizate ale organelor de expertiză specializate, astfel încât pârâții refuză nejustificat acordarea unui drept recunoscut. În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Dispoziția nr. 4780 din 5 august 2008 are rolul de a consfinți existența și acordarea drepturilor conferite unei persoane cu handicap, ca urmare a încadrării ei într-un grad de handicap, printr-un certificat sau decizie eliberată de entitățile abilitate. Prin Dispoziția nr. 4780 din 5 august 2008 s-au pus în aplicare cele constatate prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1786 din 14 mai 2008 și Decizia nr. 8353 din 29 august 2008, în sensul de a se acorda reclamantului drepturile conferite de lege persoanelor încadrate în gradul III de handicap (mediu).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 36 din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Instanța a reținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1786 din 14 mai 2008 al Comisiei de încadrare în grad de handicap pentru adulți Caraș-Severin s-a stabilit că afecțiunile medicale ale reclamantului pot fi asimilate gradul III de handicap și anume, mediu. Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8353 din 29 august 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a fost confirmată încadrarea stabilită prin certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 1786/2008. Instanța a reținut că a pus în discuția reclamantului necesitatea administrării probei cu expertiză medială de specialitate, pentru stabilirea corectă a situației de fapt, respectiv stabilirea încadrării în gradul de handicap. Instanța a arătat că reclamantul a precizat în scris că nu este de acord cu efectuarea unei expertize, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă temeinicia afirmațiilor sale, situație în care instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit susținerile făcute.

Recursul formulat de reclamant Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul arată că instanța de fond nu a luat în considerare actele medicale și în certificatele de încadrare în gradul II de invaliditate, și anume: - soluția dată de Institutul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă București; - certificatul de încadrare în gradul II de invaliditate de către Comisia Mehedinți; - actele medicale noi depuse la dosar. Refuzul de a se prezenta la o nouă expertiză a fost motivată de faptul că nu îi mai este permis să facă radiografii, deoarece este complet radiat în urma celor 200 de radiografii făcute anterior. 7.Apărările formulate prin întâmpinarea de intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți – Caraș-Severin Intimatul a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, deoarece nu se precizează hotărârea atacată. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că afecțiunile recurentului pot fi asimilate gradului III de handicap, iar partea nu și-a manifestat în nici un sens opinia cu privire la efectuarea unei expertize medicale de specialitate și nu s-a prezentat la niciun termen de judecată. II. Considerentele instanței de recurs 1. Excepția nulității recursului este nefondată, recurentul a indicat numărul de dosar în care s-a pronunțat sentința recurată, dosarul a fost atașat cererii de recurs, iar intimata nu a demonstrat vătămarea produsă prin neindicarea numărului hotărârii atacate. 2. Recursul este nefondat Recursul va fi analizat din perspectiva prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., deoarece motivele de recurs nu se încadrează la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. astfel cum a precizat recurentul. 3. Încadrarea în grad de handicap s-a realizat în raport de existența și intensitatea tulburărilor prezentate de recurentul-reclamant, conform criteriilor cuprinse în Ordinul nr. 762/2007. Noțiunea de „grad de invaliditate” nu este identică cu noțiunea de „grad de handicap”. Încadrarea într-un grad de invaliditate este relaționată cu gradul de reducere a capacității de muncă, conform prevederilor Legii nr. 19/2000. Încadrarea în grad de handicap se realizează ținându-se seama de anumite criterii medicale, conform Legii nr. 448/2006 republicată și Ordinului nr. 762/2007. Din acest motiv, încadrarea în gradul II de invaliditate nu poate conduce la încadrarea în gradul II de handicap, deoarece criteriile ce se analizează sunt diferite. Deși recurentul și-a motivat refuzul de a se prezenta la expertiză, prin imposibilitatea fizică de a mai face radiografii, aceasta nu justifică modificarea soluției instanței de fond. Încadrarea în gradul de handicap s-a realizat în funcție de actele medicale depus de recurent, aprecierea acestora făcându-se de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, compusă din specialiști în domeniul medical. Instanțele judecătorești nu au căderea de a reinterpreta actele medicale, iar alte probe nu s-au administrat în cauză. 4. Față de acestea, se va constata netemeinicia motivelor de recurs invocate, urmând ca potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.