ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008,

reclamantul J.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de

Pensii Olt

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

anularea Hotărârii nr. 6873 din 24 aprilie 2008 emisă de aceasta din urmă.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată

că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare

a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2003, deși a dovedit că a efectuat

stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada

Lucrări Căi Ferate.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 258 din 16 octombrie 2008, a respins

acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002,

deoarece nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum impune legea, pentru acordarea

drepturilor solicitate.

Împotriva susmenționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul J.T., solicitând modificarea

hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost

formulată.

Recurentul a susținut că, în mod greșit,

prima instanță i-a respins acțiunea, deși a depus fișa de evidență militară,

din care rezultă că a prestat serviciul militar în perioada 2 decembrie 1953-2

noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate și, cu toate că această brigadă a

aparținut fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a

Serviciului Muncii, consideră că este îndreptățit la plata drepturilor

compensatorii, deoarece a fost persecutat de regimul instaurat în România, nu a

avut armă, nu a fost instruit, a prestat muncă silnică și nu a purtat haină militară.

Analizând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea

nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale,

beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961.

Așa cum însuși recurentul a susținut și

dovedit, el a efectuat stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie

1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate, care făcea parte din structura fostului

Minister al Forțelor Armate, iar nu din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, astfel încât, în mod corect, prima instanță a apreciat că acestuia nu-i

sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 309/2002 și nu este îndreptățit la

acordarea calității de beneficiar al calității prevăzute de legea menționată.

Nu este fondată nici susținerea

recurentului potrivit căreia i s-ar cuveni drepturile pretinse deoarece a fost

persecutat de regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945, potrivit O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, deoarece acest act normativ reglementează

alte situații și se referă la persecuții suferite în altă perioadă.

Având în vedere că, față de cele expuse,

dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este legală și temeinică, în

baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul J.T.

împotriva sentinței civile nr. 258 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie 2009.