ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008, reclamantul J.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Olt pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 6873 din 24 aprilie 2008 emisă de aceasta din urmă. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2003, deși a dovedit că a efectuat stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 258 din 16 octombrie 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum impune legea, pentru acordarea drepturilor solicitate. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul J.T., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea, deși a depus fișa de evidență militară, din care rezultă că a prestat serviciul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate și, cu toate că această brigadă a aparținut fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii, consideră că este îndreptățit la plata drepturilor compensatorii, deoarece a fost persecutat de regimul instaurat în România, nu a avut armă, nu a fost instruit, a prestat muncă silnică și nu a purtat haină militară. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961. Așa cum însuși recurentul a susținut și dovedit, el a efectuat stagiul militar în perioada 2 decembrie 1953-2 noiembrie 1956 la Brigada Lucrări Căi Ferate, care făcea parte din structura fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel încât, în mod corect, prima instanță a apreciat că acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 309/2002 și nu este îndreptățit la acordarea calității de beneficiar al calității prevăzute de legea menționată.

Nu este fondată nici susținerea recurentului potrivit căreia i s-ar cuveni drepturile pretinse deoarece a fost persecutat de regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, potrivit O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, deoarece acest act normativ reglementează alte situații și se referă la persecuții suferite în altă perioadă. Având în vedere că, față de cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către prima instanță este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul J.T. împotriva sentinței civile nr. 258 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.