ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1283/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 385 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Harghita a dispus

condamnarea, printre alții, a inculpatului V.S., la:

- 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru un an;

- 7 ani închisoare, în baza art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 7 ani închisoare și în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost

interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru un an.

S-a

dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 30 noiembrie 2009 la zi.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul, este cunoscut în

lumea interlopă pentru că procură, comercializează și consumă droguri de mare

risc. Astfel, inculpatul a reușit crearea unor legături de încredere în

Ungaria, de unde îi erau trimise drogurile pe care ulterior le comercializa și

consuma, o astfel de persoană era în ultima perioadă inculpatul S.Z.

Astfel,

inculpatul recurent îi solicita inculpatului S.Z. să cumpere din Ungaria

droguri de mare risc și de risc, raportat la comenzile pe care le avea. După

procurare, pentru a nu se implica, recurentul îi cerea inculpatului S.Z. să le

introducă în țară. Astfel acesta ruga șoferul unuia dintre autocare (din

Autogara Budapesta) să-i transporte un pachet fără a preciza conținutul și pe

care-l inscripționa cu numele unei terțe persoane.

La

rândul său, recurentul trimitea o terță persoană la Autogara Odorheiul Secuiesc

pentru a ridica pachetul.

În ziua

de 29 mai 2008, autocarul SC S. SRL avea cursă doar până la Cristuru Secuiesc

și de aici la garaj. Cunoscând exact graficul, recurentul i-a cerut

învinuitului B.M. să meargă să ridice pachetul. Cum acesta a întârziat,

recurentul a fost nevoit a-l transporta cu autoturismul său până la garaj, de

unde B.M. a preluat pachetul.

În

jurul orelor 9,30 însă, cei doi au fost blocați în trafic de organele de

poliție și procuror, descoperind astfel pachetul în care erau patru pliculețe

cu fragmente vegetale de culoare verde oil și patru cu substanță pulverulentă

de culoare albă. S-a mai constatat că acest pachet de cafea se află într-o

pungă de paste făinoase pe care era un bilețel cu inscripția E.S.

S-au

recoltat celor doi probe biologice și din buletinele de analiză medicală a

rezultat că analizele acestora sunt negative. În urma expertizării pliculețelor

s-a constatat că probele reprezintă 2,9 g cannabis și 3,3 amfetamină.

S-a mai

reținut că, în declarațiile date, recurentul nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, fiind însă recunoscută fapta de B.M..

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.V. care a solicitat administrarea

de noi probe, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 6.A din 16 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Împotriva

acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în

apel, respectiv necesitatea administrării de probe, din care să rezulte

nevinovăția inculpatului și anume, efectuarea unei expertize tehnice a

înregistrărilor audio, susținând că vocea nu-i aparține, iar telefonul mobil a

fost folosit de altă persoană, astfel încât se impune admiterea recursului și

trimiterea dosarului spre rejudecare.

În

subsidiar, a cerut reindividualizarea pedepsei, socotită a fi mult prea severă.

Recursul

este nefondat.

Examinând

actele și probele dosarului în raport de motivele invocate și care corespund

cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 și 10 C. proc. pen., se

constată că, în stabilirea situației de fapt, instanța a analizat probele

administrate la urmărirea penală și nemijlocit în faza cercetării

judecătorești.

Referitor

la apărarea inculpatului potrivit căreia se impunea ascultarea convorbirilor

telefonice pentru identificarea vocii, se constată că instanța de control

judiciar corect a respins proba solicitată față de împrejurarea că, o asemenea

determinare este susceptibilă a fi realizată prin alte mijloace de probă.

Astfel,

pe situație de fapt, corect s-a reținut chiar dacă inculpatul recurent V.S. în

declarațiile date atât în fața organelor de urmărire penală și în fața

instanței nu recunoaște săvârșirea faptelor, că vinovăția sa este certă conform

probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv, convorbirile

telefonice ale acestuia atât cu inculpatul S.Z. zis Z., aflați în Ungaria cât

și cu celălalt inculpat în cauză dar și declarațiile coinculpatului B.M.

(filele 146-147 dos. urm. pen.; fila 73 dos. fond), declarațiile martorului M.S.

(șoferul care a transportat marfa fără a cunoaște conținutul pachetului și care

îl cunoștea pe inculpat din Odorheiul Secuiesc), procesul-verbal de constatare

a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică și

celelalte probe.

De

altfel, este de netăgăduit că, pentru a nu atrage atenția organelor de urmărire

penală, inculpatul V.S. i-a solicitat coinculpatului B.M. să meargă personal în

autogară să ridice coletul. Cum acesta nu a ajuns la ora stabilită, rămânând

fără combustibil, l-a contactat pe recurent, care l-a transportat cu

autoturismul său pentru a ridica coletul. Imediat după ridicarea pachetului

inculpații fiind reținuți în trafic, ocazie cu care au fost descoperite asupra

lor drogurile.

Astfel,

urmare celor de mai sus și anume din probele administrate în cauză a rezultat

indubitabil că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost trimis în judecată, astfel că apărările sale sunt nefondate.

Pe de

altă parte, solicitarea de a i se reduce pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare este nefondată, instanța de fond dând dovadă de clemență atunci când

a coborât pedeapsa sub minimul special, raportat la faptele acestuia care

prezintă un pericol social sporit ce afectează sănătatea publică și relațiile

normale de conviețuire socială.

Totodată,

executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să

realizeze scopul, așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru

aceste considerente, recursul inculpatului nefiind fondat, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins și se va deduce din pedeapsă durata

arestării, fiind obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr.

6/A din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 mai

2008 la 7 aprilie 2009.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.