ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 401 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații: 1. B.A. (fiul lui C. și E.) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 - art. 76 C. pen. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., l-a condamnat la 4 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea de droguri în țară, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 33 - art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare plus un spor de 2 luni, în final 4 ani și 2 luni închisoare. S-a dedus prevenția de la 17 octombrie 2007. 2. I.C. (fiica lui I. și M.), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., - introducerea în țară de droguri de mare risc, a fost condamnată la 4 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen, s-a dispus achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, cu un spor de 8 luni, în final 4 ani și 8 luni închisoare. S-a dedus prevenția de la 18 octombrie 2007. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru ambii inculpați. 3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul V.G. (fiul lui V. și S.) a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – procurare de droguri de mare risc. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 4,80 g cocaină de la inculpatul B.A. și 2,72 g cocaină cu cofeină și fenocetină, precum și 2,67 g cannabis de la inculpata I.C.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: La data de 16 august 2007, C.C.D., arestat preventiv în Dosarul nr. 92/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Galați – a formulat un denunț împotriva inculpatului B.A., sesizând că acesta se ocupă cu traficul ilicit de droguri, comercializând ecstazy în municipiul Galați. Urmare denunțului, s-a format Dosarul penal nr. 110/D/P/2007, la cererea procurorului, judecătorul autorizând interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.A., conform dispozițiilor art. 91 1 C. proc. pen. De asemenea, cu ocazia soluționării unei alte cauze privind pe inculpatul C.V., acesta a declarat că a cumpărat droguri tot de la inculpatul B.A., cauza s-a disjuns, apoi s-au conexat cele două cauze.

Din convorbirile telefonice înregistrate între B.A. și inculpatul V.G. a rezultat că acesta din urmă a solicitat să i se procure droguri contra cost, care să-i fie aduse în București. Ca urmare, s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului B.A., acesta fiind oprit în seara zilei de 17 octombrie 2007 la ieșirea din Brăila. Cu ocazia percheziționării autoturismului marca V.G. aparținând inculpatului, s-au găsit în torpedo 8 doze cu substanța purverulentă din care, conform declarației inculpatului, confirmat și prin constatarea tehnico-științifică era cocaină în cantitate de 5,05 g. Pereheziția domiciliară efectuată la aceeași dată a avut ca rezultat găsirea, în încăperea în care locuia inculpatul B.A., a 0,35 g cannabis, acesta susținând că este pentru consum propriu.

Din interceptările telefonice efectuate anterior datei de 17 octombrie 2007, a rezultat că inculpata I.C., prietena inculpatului, care se afla în Spania la acea dată, a fost rugată de acesta să-i aducă droguri. La data de 17 octombrie 2007, inculpata I.C. s-a reîntors în țară cu o cursă aeriană, iar la coborârea din avion pe Aeroportul Internațional H.C. a fost identificată având asupra sa 29 grame de cocaină și un plic „cu iarbă” pe care, de altfel, le-a declarat în momentul opririi de către organele de poliție. Analiza chimică efectuată a relevat că într-adevăr substanța albă era cocaină, în cantitate de 2,82 g, iar iarba – cannabis, în cantitate de 3,35 grame. Tot din convorbirile telefonice interceptate între inculpatul B.A.

și alte persoane, a rezultat că acesta le procura droguri, pe care apoi le vindea solicitanților, micșorând cantitatea existentă în doze, păstrând pentru sine diferența pe care o revalorifica sau consuma, recunoscând astfel parte din faptele ce i-au fost reținute și pentru care a fost condamnat. Cu privire la infracțiunea de instigare la introducerea în țară de droguri, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, tribunalul a dispus achitarea, întrucât nu sunt probe suficiente că acesta i-a cerut coinculpatei I.C. să-i aducă din Spania, convorbirile telefonice existente la dosar între el și aceasta nefiind edificatoare. În lipsa acestei probe, s-a dispus și achitarea inculpatei I.C. pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri.

Tribunalul reține că cei doi inculpați nu au recunoscut faptele, iar discuțiile telefonice nu sunt relevante, cei doi vorbind de buchete de flori pe care inculpata I.C. le comercializează, așa cum a confirmat și martora A.A.M. Cât privește pe inculpatul V.G., trimis în judecată pentru că în perioada august-octombrie 2007 a cumpărat sau încercat să cumpere droguri de mare risc – cocaină pentru consum propriu, tribunalul a dispus achitarea, întrucât declarațiile inculpatului B.A. în cursul urmăririi penale și aspectele relevate din interceptările telefonice nu se coroborează cu nicio probă. De altfel, nu s-a făcut o expertiză medico-legală toxicologică pentru a se constata dacă inculpatul V.G.

este sau nu consumator de droguri. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații B.A. și I.C. În apelul său, parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru o parte din infracțiunile deduse judecății și a inculpatului V.G. pentru infracțiunea de procurare de droguri de mare risc, în vederea consumului. S-a motivat că probele administrate, coroborate între ele, dovedesc vinovăția inculpatului B.A. pentru infracțiunea de instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc, cât și a inculpatei I.C. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri. De asemenea, convorbirile telefonice între inculpatul B.A.

și inculpatul V.G. dovedesc că acesta din urmă și-a procurat droguri în vederea consumului propriu. În final, s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea ambilor inculpați. Inculpatul B.A. a criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri în sarcina sa a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpata I.C. a criticat aceeași sentință sub aspectul greșitei condamnări, pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, fapta sa constituind infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpata I.C.

și a admis apelul declarat de inculpatul B.A. În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani și 10 luni închisoare – sporită la 4 ani închisoare. În motivare s-au reluat argumentele sentinței, în sensul că nu sunt probe suficiente care să ateste că inculpata I.C. a traficat droguri pe care le-a adus în țară la cererea coinculpatului B.A., iar cu privire la inculpatul V.G. nici o probă materială nu atestă că acesta a procurat droguri în vederea consumului propriu.

De asemenea, probele administrate nu sunt suficiente în a aprecia caracterul repetat al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc de către inculpatul B.A. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații B.A. și I.C. Recursul declarat de parchet este fondat. Procurorul a invocat ca motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., cu privire la toți inculpații (art. 385 9 pct. 14 pentru inculpații B.A. și I.C.), apreciind că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt ce a determinat achitarea parțială a acestora, ori totală în cazul inculpatului V.G. Din analiza probelor cauzei, rezultă că inculpatul B.A.

a comercializat repetat droguri de mare risc, aspect dovedit atât de declarațiile sale, convorbirile telefonice cât și de martorii audiați, astfel că se va reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, din convorbirile telefonice ale acestuia cu coinculpata I.C. – identificată după numerele celor două telefoane ce îi aparțineau, rezultă că aceasta a adus în țară droguri la cererea inculpatului. Ulterior convorbirilor telefonice, pe aeroportul din Madrid, cei doi au stabilit să se întâlnească la Aeroportul H.C., astfel că susținerile din motivarea sentinței și a deciziei, în sensul că nu a fost identificată „doamna” cu care a vorbit, nu corespund probelor cauzei.

Acest aspect se coroborează cu împrejurarea că în acea zi, inculpata I.C. a sosit în țară cu o cursă aeriană de la Madrid, având droguri de risc și mare risc asupra sa. De asemenea, convorbirea dintre cei doi, în care se referă la „flori”, „buchete de flori” este relevantă, rezultâ că inculpatul a înțeles greu la ce flori se referă prietena sa, lucru ușor de explicat pentru că niciunul din ei nu avea astfel de preocupări. Pe de altă parte, este nefiresc să se stabilească un preț de 300 euro pentru florile pe care susține inculpata că le comercializează. La fila 206 din dosarul de urmărire penală vol. 1, se află o convorbire telefonică între cei doi, în care inculpatei I. i se solicitase „muguri de cannabis”, iar aceasta, deși inițial a ezitat, la data de 17 octombrie 2007, la controlul efectuat pe aeroport, avea asupra sa 3,35 grame cannabis.

Din declarațiile inculpatului B.A. mai rezultă că împreună cu coinculpata I.C. obișnuia să aranjeze dozele pe care le vindeau spre consum și din care opreau mici cantități, din care făceau alte doze, pe care, fie le consumau împreună, fie le vindeau. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul parchetului, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., condamnând pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare. Se impune majorarea pedepsei în raport de natura repetabilității și multitudinii faptelor comise, precum și gravitatea acestora. De asemenea, se va înlătura dispoziția de achitare a inculpatului B.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și dispoziția de achitare a inculpatei I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Se va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 401 din 26 septembrie 2008 și în consecință: - cu privire la inculpatul B.A., se va descontopi pedeapsa aplicată de prima instanță de 4 ani și 2 luni închisoare, în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

și înlătură sporul de 2 luni. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatul B.A. la 3 ani închisoare. Se va majora la 6 ani închisoare, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 8 luni închisoare. Motivele invocate de procuror cu privire la greșita achitare a inculpatului V.G.

sunt nefondate. În cauză nu au fost administrate probe concrete, materiale care să ateste că acesta a cumpărat droguri pentru consum propriu,nu s-a făcut un test în vederea constatării dacă acesta este sau nu consumator de droguri și nici o percheziție domiciliară, probe care să se coroboreze cu interceptările telefonice existente în cauză. Numai pe baza înregistrărilor convorbirilor nu se poate stabili vinovăția unei persoane, iar în caz afirmativ, însemnând că se dă o valoare dinainte stabilită a acestei probe, ceea ce contravine dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. Aprecierea fiecărei probe se face în raport de toate probele administrate în scopul aflării adevărului, iar dacă acestea sunt insuficiente sau nerelevante, dubiul profită inculpatului.

În consecință, soluția de achitare pronunțată cu privire la inculpatul V.G. este temeinică și legală. Cu privire la recursurile inculpaților B.A. și I.C., motivate pe temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 (B.A.) și art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.(inculpata I.C.), Înalta Curte, urmare examinării probelor administrate în cauză, constată că acestea sunt nefondate. Pedepsele aplicate celor doi inculpați corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen., faptele comise prezintă un pericol social concret, iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acestei pedepse prin privare de libertate, în cuantumul stabilit. Critica inculpatei I.C.

referitoare la greșita încadrare juridică dată faptelor, întrucât este numai consumatoare de droguri, iar drogurile le-a obținut în vederea consumului, este de asemenea nefondată. Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiunea de introducerea sau scoaterea din țară fără drept, de droguri de risc (alin. (1)) sau de droguri de mare risc (alin. (2)), constituie infracțiune, textul nefăcând distincție dacă este introdus pentru consum propriu sau pentru a se efectua operațiunea de vânzare de droguri. Dacă este realizat în acest scop, fapta va fi săvârșită în concurs de infracțiuni, după caz conform prevederilor art. 2 alin. (1), (2) sau art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Față de aceste considerente, întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine admiterea recursurilor inculpaților, acestea vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce prevențâia inculpaților de la 17 octombrie 2007 pentru B.A. și de la 18 octombrie 2007 pentru I.C. până la 2 iunie 2009. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E I.Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei nr. 19/ A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpații B.A., I.C. și V.G. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 401 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Galați, secția penală, numai cu privire la: - dispoziția de achitare a inculpatului B.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; - dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - dispoziția de achitare a inculpatei I.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziții pe care le înlătură, precum și cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați și rejudecând: 1. Cu privire la inculpatul B.A. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță, de 4 ani și 2 luni închisoare, în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

și înlătură sporul de 2 luni. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul B.A. la 3 ani închisoare. Majorează la 6 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 8 luni închisoare. 2. Cu privire la inculpata I.C. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și înlătură sporul de 8 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata I.C. la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpata I.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 8 luni, urmând să execute 4 ani și 8 luni închisoare. 3. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.A.

și I.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive pentru inculpatul B.A. de la 17 octombrie 2007 la 2 iunie 2009 și pentru inculpata I.C. de la 18 octombrie 2007 la 2 iunie 2009. Obligă pe recurenții inculpați B.A. și I.C. la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu desemnat inculpatului V.G., în sumă de 300 lei se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 2 iunie 2009.