ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 401 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Galați a condamnat pe

inculpații:

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 74 - art. 76 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., l-a condamnat la 4 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la introducerea de droguri în țară, prevăzută de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

Conform art. 33 - art. 34 C. pen., inculpatul va

executa pedeapsa de 4 ani închisoare plus un spor de 2 luni, în final 4 ani și

2 luni închisoare.

S-a dedus prevenția de la 17 octombrie 2007.

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de

risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

- art. 76 C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., - introducerea în țară de droguri de mare

risc, a fost condamnată la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C.proc.pen, s-a dispus achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 26

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., inculpata va

executa pedeapsa de 4 ani închisoare, cu un spor de 8 luni, în final 4 ani și 8

luni închisoare.

S-a dedus prevenția de la 18 octombrie 2007.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - art. 64 lit.

a), b) C. pen., pentru ambii inculpați.

a) C. proc. pen., inculpatul V.G. (fiul lui V. și S.) a fost achitat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – procurare de droguri de mare risc.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-au

confiscat 4,80 g cocaină de la inculpatul B.A. și 2,72 g cocaină cu cofeină și

fenocetină, precum și 2,67 g cannabis de la inculpata I.C.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut următoarele:

La data de 16 august 2007, C.C.D., arestat preventiv

în Dosarul nr. 92/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Galați – a

formulat un denunț împotriva inculpatului B.A., sesizând că acesta se ocupă cu

traficul ilicit de droguri, comercializând ecstazy în municipiul Galați.

Urmare denunțului, s-a format Dosarul penal nr. 110/D/P/2007,

la cererea procurorului, judecătorul autorizând interceptarea convorbirilor

telefonice ale inculpatului B.A., conform dispozițiilor art. 91

1

C. proc.

pen.

De asemenea, cu ocazia soluționării unei alte cauze

privind pe inculpatul C.V., acesta a declarat că a cumpărat droguri tot de la

inculpatul B.A., cauza s-a disjuns, apoi s-au conexat cele două cauze.

Din convorbirile telefonice înregistrate între B.A. și

inculpatul V.G. a rezultat că acesta din urmă a solicitat să i se procure droguri

contra cost, care să-i fie aduse în București.

Ca urmare, s-a organizat prinderea în flagrant a

inculpatului B.A., acesta fiind oprit în seara zilei de 17 octombrie 2007 la

ieșirea din Brăila.

Cu ocazia percheziționării autoturismului marca V.G. aparținând

inculpatului, s-au găsit în torpedo 8 doze cu substanța purverulentă din care,

conform declarației inculpatului, confirmat și prin constatarea

tehnico-științifică era cocaină în cantitate de 5,05 g.

Pereheziția domiciliară efectuată la aceeași dată a

avut ca rezultat găsirea, în încăperea în care locuia inculpatul B.A., a 0,35 g

cannabis, acesta susținând că este pentru consum propriu.

Din interceptările telefonice efectuate anterior datei

de 17 octombrie 2007, a rezultat că inculpata I.C., prietena inculpatului, care

se afla în Spania la acea dată, a fost rugată de acesta să-i aducă droguri.

La data de 17 octombrie 2007, inculpata I.C. s-a

reîntors în țară cu o cursă aeriană, iar la coborârea din avion pe Aeroportul

Internațional H.C. a fost identificată având asupra sa 29 grame de cocaină și

un plic „cu iarbă” pe care, de altfel, le-a declarat în momentul opririi de

către organele de poliție.

Analiza chimică efectuată a relevat că într-adevăr

substanța albă era cocaină, în cantitate de 2,82 g, iar iarba – cannabis, în

cantitate de 3,35 grame.

Tot din convorbirile telefonice interceptate între

inculpatul B.A. și alte persoane, a rezultat că acesta le procura droguri, pe

care apoi le vindea solicitanților, micșorând cantitatea existentă în doze,

păstrând pentru sine diferența pe care o revalorifica sau consuma, recunoscând

astfel parte din faptele ce i-au fost reținute și pentru care a fost condamnat.

Cu privire la infracțiunea de instigare la introducerea

în țară de droguri, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,

tribunalul a dispus achitarea, întrucât nu sunt probe suficiente că acesta i-a

cerut coinculpatei I.C. să-i aducă din Spania, convorbirile telefonice

existente la dosar între el și aceasta nefiind edificatoare.

În lipsa acestei probe, s-a dispus și achitarea

inculpatei I.C. pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri.

Tribunalul reține că cei doi inculpați nu au

recunoscut faptele, iar discuțiile telefonice nu sunt relevante, cei doi

vorbind de buchete de flori pe care inculpata I.C. le comercializează, așa cum

a confirmat și martora A.A.M.

Cât privește pe inculpatul V.G., trimis în judecată

pentru că în perioada august-octombrie 2007 a cumpărat sau încercat să cumpere

droguri de mare risc – cocaină pentru consum propriu, tribunalul a dispus

achitarea, întrucât declarațiile inculpatului B.A. în cursul urmăririi penale

și aspectele relevate din interceptările telefonice nu se coroborează cu nicio

probă.

De altfel, nu s-a făcut o expertiză medico-legală

toxicologică pentru a se constata dacă inculpatul V.G. este sau nu consumator

de droguri.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și inculpații B.A. și I.C.

În apelul său, parchetul a criticat sentința sub

aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru o parte din infracțiunile

deduse judecății și a inculpatului V.G. pentru infracțiunea de procurare de

droguri de mare risc, în vederea consumului.

S-a motivat că probele administrate, coroborate între

ele, dovedesc vinovăția inculpatului B.A. pentru infracțiunea de instigare la

introducerea în țară de droguri de mare risc, cât și a inculpatei I.C. pentru

infracțiunea de complicitate la trafic de droguri.

De asemenea, convorbirile telefonice între inculpatul

B.A. și inculpatul V.G. dovedesc că acesta din urmă și-a procurat droguri în

vederea consumului propriu.

În final, s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea ambilor inculpați.

Inculpatul B.A. a criticat sentința sub aspectul

greșitei rețineri în sarcina sa a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpata I.C.

a criticat aceeași sentință sub aspectul greșitei condamnări, pentru

infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, fapta sa

constituind infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum

propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile

declarate de procuror și inculpata I.C. și a admis apelul declarat de

inculpatul B.A.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani și 10

luni închisoare – sporită la 4 ani închisoare.

În motivare s-au reluat argumentele sentinței, în

sensul că nu sunt probe suficiente care să ateste că inculpata I.C. a traficat

droguri pe care le-a adus în țară la cererea coinculpatului B.A., iar cu

privire la inculpatul V.G. nici o probă materială nu atestă că acesta a

procurat droguri în vederea consumului propriu.

De asemenea, probele administrate nu sunt suficiente

în a aprecia caracterul repetat al infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc de către inculpatul B.A.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații B.A. și I.C.

Recursul declarat de parchet

este fondat.

Procurorul a invocat ca

motiv de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., cu

privire la toți inculpații (art. 385

9

pct. 14 pentru inculpații B.A.

și I.C.), apreciind că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt ce a

determinat achitarea parțială a acestora, ori totală în cazul inculpatului V.G.

Din analiza probelor cauzei,

rezultă că inculpatul B.A. a comercializat repetat droguri de mare risc, aspect

dovedit atât de declarațiile sale, convorbirile telefonice cât și de martorii

audiați, astfel că se va reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, din convorbirile telefonice ale acestuia

cu coinculpata I.C. – identificată după numerele celor două telefoane ce îi

aparțineau, rezultă că aceasta a adus în țară droguri la cererea inculpatului.

Ulterior convorbirilor telefonice, pe aeroportul din

Madrid, cei doi au stabilit să se întâlnească la Aeroportul H.C., astfel că

susținerile din motivarea sentinței și a deciziei, în sensul că nu a fost

identificată „doamna” cu care a vorbit, nu corespund probelor cauzei.

Acest aspect se coroborează cu împrejurarea că în acea

zi, inculpata I.C. a sosit în țară cu o cursă aeriană de la Madrid, având

droguri de risc și mare risc asupra sa.

De asemenea, convorbirea dintre cei doi, în care se

referă la „flori”, „buchete de flori” este relevantă, rezultâ că inculpatul a

înțeles greu la ce flori se referă prietena sa, lucru ușor de explicat pentru

că niciunul din ei nu avea astfel de preocupări.

Pe de altă parte, este nefiresc să se stabilească un

preț de 300 euro pentru florile pe care susține inculpata că le

comercializează.

La fila 206 din dosarul de urmărire penală vol. 1, se

află o convorbire telefonică între cei doi, în care inculpatei I. i se

solicitase „muguri de cannabis”, iar aceasta, deși inițial a ezitat, la data de

17 octombrie 2007, la controlul efectuat pe aeroport, avea asupra sa 3,35 grame

cannabis.

Din declarațiile inculpatului B.A. mai rezultă că

împreună cu coinculpata I.C. obișnuia să aranjeze dozele pe care le vindeau

spre consum și din care opreau mici cantități, din care făceau alte doze, pe

care, fie le consumau împreună, fie le vindeau.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite

recursul parchetului, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 C.

pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., condamnând pe inculpatul B.A. la pedeapsa de

6 ani închisoare.

Se impune majorarea pedepsei în raport de natura repetabilității

și multitudinii faptelor comise, precum și gravitatea acestora.

De asemenea, se va înlătura dispoziția de achitare a

inculpatului B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat

la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și dispoziția de achitare a

inculpatei I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Se va casa în parte decizia atacată și sentința penală

nr. 401 din 26 septembrie 2008 și în consecință:

- cu privire la inculpatul B.A.,

se va descontopi pedeapsa aplicată de prima instanță

de 4 ani și 2 luni închisoare, în

pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și

înlătură sporul de 2 luni.

În baza art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatul B.A. la

3 ani închisoare.

Se va majora la 6 ani

închisoare, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin.

(1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. inculpatul B.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare sporită cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 8 luni

închisoare.

Motivele invocate de procuror cu privire la greșita

achitare a inculpatului V.G. sunt nefondate.

În cauză nu au fost administrate probe concrete,

materiale care să ateste că acesta a cumpărat droguri pentru consum propriu,nu

s-a făcut un test în vederea constatării dacă acesta este sau nu consumator de

droguri și nici o percheziție domiciliară, probe care să se coroboreze cu

interceptările telefonice existente în cauză.

Numai pe baza înregistrărilor convorbirilor nu se

poate stabili vinovăția unei persoane, iar în caz afirmativ, însemnând că se dă

o valoare dinainte stabilită a acestei probe, ceea ce contravine dispozițiilor art.

63 alin. (2) C. proc. pen.

Aprecierea fiecărei probe se face în raport de toate probele

administrate în scopul aflării adevărului, iar dacă acestea sunt insuficiente

sau nerelevante, dubiul profită inculpatului.

În consecință, soluția de achitare pronunțată cu

privire la inculpatul V.G. este temeinică și legală.

Cu privire la recursurile inculpaților B.A. și I.C.,

motivate pe temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 (B.A.)

și art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.(inculpata I.C.),

Înalta Curte, urmare examinării probelor administrate în cauză, constată că

acestea sunt nefondate.

Pedepsele aplicate celor doi inculpați corespund

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen., faptele comise

prezintă un pericol social concret, iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât

prin executarea acestei pedepse prin privare de libertate, în cuantumul stabilit.

Critica inculpatei I.C. referitoare la greșita

încadrare juridică dată faptelor, întrucât este numai consumatoare de droguri,

iar drogurile le-a obținut în vederea consumului, este de asemenea nefondată.

Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000,

constituie infracțiunea de introducerea sau scoaterea din țară fără drept, de

droguri de risc (alin. (1)) sau de droguri de mare risc (alin. (2)), constituie

infracțiune, textul nefăcând distincție dacă este introdus pentru consum

propriu sau pentru a se efectua operațiunea de vânzare de droguri.

Dacă este realizat în acest scop, fapta va fi

săvârșită în concurs de infracțiuni, după caz conform prevederilor art. 2 alin.

(1), (2) sau art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Față de aceste considerente, întrucât nu se constată

motive care, examinate din oficiu, să determine admiterea recursurilor

inculpaților, acestea vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevențâia inculpaților de la 17

octombrie 2007 pentru B.A. și de la 18 octombrie 2007 pentru I.C. până la 2

iunie 2009.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I.Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei nr. 19/ A din

25 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpații

B.A., I.C. și V.G.

Casează în parte decizia

atacată și sentința penală nr. 401 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului

Galați, secția penală, numai cu privire la:

- dispoziția de achitare a

inculpatului B.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- dispoziția de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

- dispoziția de achitare a

inculpatei I.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziții pe care le înlătură, precum și

cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați și

rejudecând:

B.A.

Descontopește pedeapsa

rezultantă aplicată de prima instanță, de 4 ani și 2 luni închisoare, în

pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și

înlătură sporul de 2 luni.

În baza art. 25 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul B.A. la 3 ani

închisoare.

Majorează la 6 ani

închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin.

(1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. inculpatul B.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare sporită cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 8 luni

închisoare.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/2000

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. și înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata I.C. la 4

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. inculpata I.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare sporită cu 8 luni, urmând să execute 4 ani și 8 luni închisoare.

dispoziții ale hotărârilor atacate.

II. Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații B.A. și I.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsele

aplicate durata reținerii și a arestării preventive pentru inculpatul B.A. de

la 17 octombrie 2007 la 2 iunie 2009 și pentru inculpata I.C. de la 18

octombrie 2007 la 2 iunie 2009.

Obligă pe recurenții

inculpați B.A. și I.C. la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care câte 50 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales.

Onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu desemnat inculpatului V.G., în sumă de 300 lei se va plăti

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 2 iunie 2009.