ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4333 din 17

mai 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială, a fost admisă acțiunea

reclamantului R.M. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3501 din 25 septembrie 2003 de BNP I.M.

și P.I.G., act încheiat între SC F. SRL în calitate de vânzătoare și N.N. și N.M.,

în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Constanța.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către pârâții N.N. și N.M. a fost anulat ca netimbrat prin decizia

civilă nr. 299/COM din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Decizia din apel a fost casată urmare

admiterii recursului pârâților prin decizia nr. 3392 din 3 iunie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, iar cauza trimisă spre

rejudecarea apelului pârâților, reținându-se că apelanții fuseseră greșit

citați la blocul F1B în loc de F1A cum era corect.

Rejudecând apelul, la termenul din 2

februarie 2006 instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelului în

temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea

irevocabilă a unui alt dosar al aceleiași instanțe, nr. 803/COM/2005, ce avea

ca obiect constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC F. SRL.

Judecata s-a reluat după soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 803/COM/2005, aducându-se la cunoștință decesul

apelantului N.N. survenit la 27 februarie 2006, așa încât judecata a continuat

cu moștenitorii acestuia N.M., P.M.C. și R.E.

Prin decizia comercială nr. 65 din 7

aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul

formulat de N.M. în contradictoriu cu intimatul reclamant R.M., intimata pârâtă

SC F. SRL și intimații N.M., R.E. și P.M.C.

În esență, instanța de apel a reținut,

având în vedere și soluția irevocabilă din dosarul pentru a cărei soluționare

fusese suspendată judecata apelului, că reclamantul R.M. are o cotă de 50% din

capitalul social al SC F. SRL, iar actul de vânzare-cumpărare încheiat între

societate și soții Nasta, socrii săi, a fost încheiat fără consimțământul său,

celălalt asociat N.N. urmărind și eludarea unor dispoziții legale care prevăd

posibilitatea înstrăinării după împărțirea patrimoniului, prin dizolvare.

Cum nici principiul disponibilității

părților nu s-a încălcat, apelul a fost respins, fiind menținută soluția

instanței de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursuri N.M., N.M. și P.M.C., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În recursul său recurenta pârâtă N.M.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. critică decizia din

apel pentru că nu a stabilit corect cadrul procesual, citând după decesul

apelantului N.N. pe moștenitorii acestuia N.M., P.M. și R.E. în calitate de

intimați și nu de apelanți cum ar fi fost corect.

De asemenea, deși ea a solicitat

suspendarea judecății apelului în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C.

proc. civ. până la soluționarea partajului succesoral instanța a respins

nejustificat această cerere, deși nu se știe cui vor reveni părțile sociale din

cele două societăți în care defunctul era asociat.

Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că

soluția este nelegală deoarece instanța a avut în vedere și alte motive de

nulitate decât cele invocate de reclamant, cel prevăzut de art. 1308 alin. (2) C.

civ., încălcându-se astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Prin recursurile lor N.M. și P.M.C.,

recursuri identice, aceștia critică decizia din apel pentru nelegala lor citare

în calitate de intimați și nu de apelanți, cum ar fi fost corect, ei fiind

moștenitorii și continuatorii apelului declarat de tatăl lor N.N., alături de

mama lor N.M.

Cum instanța nu a clarificat poziția lor

procesuală și a continuat să-i citeze ca intimați solicită casarea deciziei

recurate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recursurile sunt întemeiate pentru

considerentele ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că la 27

februarie 2006 a decedat apelantul pârât N.N. (act deces fila 55 apel)

solicitându-se la 26 februarie 2008 (fila 64) introducerea în cauză a numiților

N.M., P.M.C. și R.E.

Deși aceștia au fost citați ca intimați

(filele 68-69) iar avocatul apelantei N.M. a solicitat la termenul din 3 martie

2008 rectificarea acestei erori din citativ, ei au fost citați în aceeași

calitate și pentru termenul din 31 martie 2008 când cauza a rămas în

pronunțare, judecata făcându-se în lipsa lor.

Potrivit art. 88 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ. citația trebuie să cuprindă numele, domiciliul și calitatea celui

citat, mențiune prevăzută sub sancțiunea nulității în alin. (2) al aceluiași

text legal.

În speță, N.M. și P.M.C. au fost citați în

calitate de intimați și nu de apelanți, așa cum ar fi fost corect, ei

pretinzându-se a fi succesorii apelantului N.N. și cei îndreptățiți a continua

apelul declarat de autorul lor și de N.M.

Cum potrivit art. 105 alin. (2) teza

finală C. proc. civ. vătămarea este prezumată în acest caz, Curtea apreciază ca

întemeiate recursurile declarate de N.M. și P.M.C., urmând a fi admise pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. iar cauza trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru o judecată unitară a cauzei Curtea

apreciază că și recursul pârâtei N.M. urmează a fi admis, fiind întemeiată

critica privind încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. privind

nestabilirea unui cadru procesual corect și nepreocuparea instanței de apel în

stabilirea persoanelor succesoare ale apelantului N.N., cu atât mai mult cu cât

în dosar nu s-au depus acte de stare civilă care să ateste legătura de rudenie

între părți și nici acte de dezbatere succesorală, aspecte pe care instanța

urmează să le clarifice cu ocazia rejudecării pricinii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții N.M., N.M., P.M.C. împotriva deciziei nr. 65 din 7 aprilie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2009.