ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 791/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1014 din 5

februarie 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială, au fost respinse

excepțiile invocate de pârâtă privind inadmisibilitatea acțiunii,

prematuritatea ei și lipsa calității procesuale a pârâților, iar pe fond a fost

respinsă acțiunea reclamanților B.I., F.V.G.A. și F.M., prin care solicitase în

contradictoriu cu SC M. SA Constanța, M.C. prin P. și C.L.M.C. să se constate

nulitatea procesului de privatizare a societății pârâte, în ceea ce privește imobilele

din Constanța, repunerea părților în situația anterioară în sensul revenirii

celor două imobile în patrimoniul M.C. și obligarea acesteia și a C.L.M.C. să

restituie reclamanților cele două imobile.

În esență, s-a reținut că actele de

privatizare a căror nulitate a fost invocată de către reclamanți nu sunt supuse

controlului jurisdicțional din perspectiva dispozițiilor art. 46 din Legea nr.

10/2001, deoarece aceste acte n-au vizat înstrăinarea celor două imobile ci

înstrăinarea de acțiuni, care sunt fracțiuni din capitalul social care conferă

titularilor anumite drepturi și nu un drept de proprietate asupra activelor

societății.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 369/

COM din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că acțiunea

reclamanților, întemeiată – generic de dispozițiile art. 46 din Legea nr.

10/2001, a fost precizată la 27 noiembrie 2002 în sensul că s-a solicitat

constatarea nulității absolute a actelor săvârșite de cadrul procesului de

privatizate a SC M. SA, respectiv actele prin care cele două imobile au ajuns

în proprietatea acesteia: hotărârea de completare a patrimoniului și

capitalului SC R.O. SA dar și actul de vânzare – cumpărare acțiuni din 12

aprilie 1996.

Aceste acte însă nu privesc imobile,

avute în vedere de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, ci acțiuni, așa

încât respectivele acte nu intră sub incidența acestor dispoziții legale.

Mai mult, s-a reținut că reclamanții

au parcurs deja un alt ciclu procesual, sentința civilă nr. 203/2003 a

Tribunalului Constanța și decizia nr. 63/2003 a Curții de Apel Constanța, în

care au fost analizate actele prin care cele două imobile au trecut în

proprietatea pârâtei, așa încât nejustificat apelanții impută instanței de fond

restrângerea incidenței dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Nemulțumiți de această decizie

reclamanții au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că în virtutea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. instanțele erau

datoare să solicite pârâtei să-și dovedească titlul de proprietate asupra celor

două imobile și să analizeze legalitatea acestui titlu, în virtutea

principiului aflării adevărului.

De asemenea, instanțele au încălcat

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că nu au analizat

actele incluse în procesul verbal de privatizare, respectiv decizia nr.

124/1991 a Prefecturii Constanța, actele constitutive ale SC M. SA și actele de

transformare a acestei societăți comerciale.

Prin cea de-a doua critică

recurenții apreciază că din moment ce s-a reținut că actele invocate de ea nu

se încadrează în art. 46 din Legea nr. 10/2001, acțiunea lor ar fi trebuit

respinsă ca inadmisibilă și nu ca nefondată, așa încât soluția este

contradictorie atât sub acest aspect cât și prin faptul că se recunoaște că

prin actul de vânzare – cumpărare acțiuni nu se transferă proprietatea asupra

imobilelor, ceea ce înseamnă că SC M. SA nu e proprietara lor.

Prin nota de concluzii depusă la

termenul din 16 iunie 2005 intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului

și a depus ulterior copiile hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile

dintre părți, susținând că recurenții nu mai au interes în susținerea acțiunii.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Critica privind greșita interpretare

și aplicare a legii respectiv a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.) este nefondată deoarece, din actele dosarului, rezultă că

părțile au fost asistate de apărători aleși atât la fond, cât și în apel, iar

acestea și-au administrat toate probele pe care le-au considerat necesare și

utile cauzei, suplimentate în apel prin luarea interogatoriului.

În mod eronat consideră recurenții

că instanța nu a cerut probe, deoarece această obligație incumbă părților în

conformitate cu art. 1169 C. civ., iar în speță, din încheierea de la termenul

din 11 noiembrie 2004 rezultă că apelanții au solicitat doar interogatoriul

pârâtei, probă admisă și administrată în această fază procesuală.

Neîntemeiată este și critica privind

încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanța

s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii, astfel cum a fost ea precizată.

De altfel, prin actele nou depuse în

recurs de intimată, copiile hotărârilor judecătorești, rezultă că actele a

căror necercetare o invocă în recurs reclamanții, au format obiectul unor

litigii în contencios administrativ (sentința nr. 98/1999 a Curții de Apel

Constanța, decizia nr. 3567/2000 a Curții Supreme de Justiție, secția

contencios administrativ) ocazie cu care s-a statuat asupra legalității

deciziei Prefecturii nr. 124/1991; în civil (sentința civilă nr. 7929/2000 a

Judecătoriei Constanța, decizia civilă nr. 2384/2001 a Tribunalului Constanța și

decizia civilă nr. 485/2002 a Curții de Apel Constanța) privitoare la trecerea

imobilelor în patrimoniul societății SC R.O. SA; decizia civilă nr. 640/2004 a

Curții de Apel Constanța prin care recurenții de față au atacat vânzarea –

cumpărarea acestor imobile, acțiune respinsă pentru lipsa calității lor

procesuale.

De altfel, în recurs tot intimata a

făcut dovada că cele două hotărâri civile reținute de instanța de apel au rămas

irevocabile prin decizia nr. 1348 din 22 februarie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă, decizie prin care a rămas irevocabilă

soluția de respingere a acțiunii reclamanților, recurenții de față, în

restituirea imobilelor, acțiunea formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.

În speța de față, reclamanții au

invocat nulitatea absolută a actelor de privatizare, inclusiv a unui transfer

în patrimoniul SC R.O. SA, societate pe care nu au acționat-o în judecată,

nefiind parte în proces, acte care, în mod temeinic și legal instanța de apel,

cât și cea de fond au reținut, că nu privesc înstrăinarea celor două imobile,

ci acțiuni, și că nu se încadrează în actele pe care legiuitorul le-a avut în

vedere în cele stipulate în art. 46 Legea nr. 10/2001.

Motivarea instanței de apel, nu

cuprinde elemente contradictorii sub acest aspect așa încât neîntemeiat recurenții

invocă contradictorialitatea motivării.

În consecință, Curtea apreciază că

recursul este nefondat urmând a-l respinge.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC

M. SA, suma reprezentând onorariul avocatului ales, dovedit în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții F.M., F.V.G.A. și B.I., împotriva deciziei civile nr. 369/

COM din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții – reclamanți la

plata sumei de 8.000.000 lei ROL reprezentând cheltuieli de judecată către SC M.

SA Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.