ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4116/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4116/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a IX – a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11
septembrie 2008, reclamanții P.C., M.R., F.A., N.M., Ș.D., B.D., M.C.N., I.M.I.,
T.M., M.T., P.A., A.C., B.I., P.N., C.E., B.N., T.M., C.A. au chemat în
judecată pe pârâții M.I.R.A. și I.N.E.I.P., solicitând: 1. obligarea pârâților
în solidar la plata drepturilor bănești care li se cuvin cu titlu de : primă
trimestrială, ore suplimentare, spor de stres, primite de la Primăria Sectorului 2 București, aferente perioadei aprilie 2007, decembrie 2007, aprilie –
mai 2008, pentru activitatea desfășurată la locul de muncă, în condițiile în
care suma de bani - ce a fost virată în contul lor de către primărie – a fost
reținută fără nici un drept de către pârâtul I.N.E.I.P., din salariul pe care
trebuia să-l acorde administrația publică locală; 2. obligarea pârâților în
solidar la plata drepturilor bănești care li se cuvin cu titlu de : primă
trimestrială, ore suplimentare, spor de stres, pe care Primăria Sectorului 2 le
va plăti în viitor pentru activitatea desfășurată la locul de muncă, sumă de
bani ce va fi virată în contul pârâților, în numele lor.
În motivarea cererii de
chemare în judecată, reclamanții susțin că, începând cu data de 01 august 2002,
au fost detașați, transferați în interesul serviciului, în baza art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 372/2002, la Serviciul central din cadrul D.G.E.I.P. din M.I.,
la I.N.E.P. și, respectiv, la Birourile de Evidență din D.P.E.P. sector 2,
structurile serviciilor publice comunitare de la Primăria Sectorului 2 București.
În plus, reclamanții arată
că, deși până la data de 01 ianuarie 2007, au beneficiat de toate drepturile
salariale, inclusiv drepturile care fac obiectul acestei acțiuni, I.N.E.P., ai
căror angajați sunt, refuză să le plătească și drepturile obținute de la Primăria Sectorului 2 București, respectiv, le opresc din salariu lunar diferența de bani
primiți de la primărie cu titlu de prime sau ore suplimentare.
Reclamanții mai învederează
că drepturile în discuție fac parte din categoria celor menționate la pct. 1 lit.
a) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003.
În drept, cererea de chemare
în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 41 și 53 din Constituție, art.
28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, art. 6 și art. 37 alin. (2) teza I
din O.G. nr. 38/2003, ale Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004, ale Legii nr. 372/2002
și ale O.G. nr. 84/2001.
Prin întâmpinarea aflată la
filele 48-49 dosar fond, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei
Administrative a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În esență, pârâtul a arătat
că drepturile salariale solicitate de reclamanți sunt drepturi care fac parte
din categoria celor menționate la pct. 1 lit. a) din Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 și sunt acordate din fondurile unităților în care sunt detașați polițiștii,
iar includerea lor în drepturile stabile potrivit pct. 1 lit. c din anexă ar
determina, în mod nelegal, o majorare a drepturilor salariale plătite – în
cazul de față – din bugetul I.N.E.P., pe baza unor dispoziții emise de un alt
ordonator de credite.
Prin întâmpinarea aflată la
filele 52-54 dosar fond, pârâtul I.N.E.P. a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
În optica acestui pârât,
sumele reprezentând plata premiilor, a primelor și a altor drepturi( din
categoria cărora fac parte și cele solicitate de reclamanți) acordate din
fondurile unităților unde polițiștii sunt detașați, fac parte din categoria
drepturilor celor menționate la pct. 1 lit. a) din Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 și sunt virate de către consiliul local în conturile nominale ale
salariatului detașat și nu în conturile Inspectoratului, cum în mod greșit s-a
menționat în acțiune.
Același pârât susține că a
accepta punctul de vedere al părții adverse echivalează cu încălcarea
prevederilor art. 21 și 22 din Legea nr. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 2253
din 10 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX – a de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII- a
contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 424
din 04 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză la
solicitarea reclamanților, nu reiese că I.N.E.P. ar fi scăzut din sumele ce
le-ar fi datorat reclamanților pe cele primite de aceștia de la Primăria Sectorului 2 cu titlu de prime, ore suplimentare și spor de stres.
Pe cale de consecință, s-a
concluzionat că nu s-a dovedit că reclamanților li s-ar fi redus în perioadele
indicate de aceștia în acțiune, sumele ce trebuiau plătite de I.N.E.P. și M.I.R.A.
cu sumele ce au fost încasate de reclamanți cu titlu de prime, ore suplimentare
și spor de stres de la Primăria Sectorului 2.
Împotriva acestei hotărâri
judecătorești s-a promovat recurs în termen legal de către reclamanți, care au
solicitat casarea sentinței și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii.
În dezvoltarea căii de atac,
întemeiată în drept pe disp. art. 299 și următoarele C. proc. civ., recurenții
susțin că, deși au solicitat instanței obligarea pârâților la depunerea
înscrisurilor aflate în posesia acestora, nu li s-au admis aceste cereri și nu
au avut posibilitatea să arate că pârâții le opresc fără nici un drept sumele
de bani primite cu titlu de prime, ore suplimentare și spor de stres de la Consiliul Local Sector 2 București.
Recurenții mai invocă
prevederile art. 24 alin. (1), (2), și (4) din Legea nr. 372/2002.
Prin întâmpinarea aflată la
filele 26-28 dosar, intimatul I.N.E.P. a solicitat respingerea recursului ca
neîntemeiat.
Prin întâmpinarea aflată la
filele 30-31 dosar, intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
Analizând sentința atacată,
în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin.
(1) teza a II – a C. proc. civ. raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004,
respingerea recursului ca nefondat.
Sentința atacată este legală
și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304
1
C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanța de control judiciar
constată că judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt în raport de
materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică
adecvată.
Drepturile salariale ale
polițiștilor detașați în afara M.I.R.A. sunt în mod expres reglementate de
Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,
aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Începând cu data de 01
aprilie 2005, recurenții reclamanți au fost detașați, în conformitate cu
prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,
la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, în condițiile H.G. nr.
2104/2004 pentru aprobarea Metodologiei privind criteriile de dimensionare a
numărului de funcții din aparatul serviciilor publice comunitare de evidență a
persoanelor, constituirea patrimoniului și managementul resurselor umane,
financiare și materiale.
În temeiul prevederilor art.
4 alin. (1) din O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și
funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor,
serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor s-au înființat
în subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, prin
reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al
consiliilor locale și a formațiunilor locale de evidență a populației din
structura M.I.R.A.
Potrivit pct. 1 lit. a) și
b) din Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, polițiștii detașați să îndeplinească funcții
în afara M.I.R.A. beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite,
sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii și alte drepturi care se
acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea,
drepturi plătite din fondurile instituțiilor unde aceștia sunt detașați și de
salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, acordate
din fondurile I.N.E.P.
În plus, în conformitate cu pct.
1 lit. c) din Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, în situația în care drepturile
de mai sus sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în
unitățile de poliție pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la
unitățile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile cuvenite
celor încadrați în unitățile de poliție.
În această ipoteză,
drepturile salariale cuvenite conform legislației aplicate personalului
unităților de poliție unde polițiștii sunt detașați se acordă de aceste
unități, iar diferența până la totalul drepturilor salariale cuvenite în
calitate de polițiști se acordă de I.N.E.P.
Prin totalul drepturilor salariale
cuvenite ca polițiști se înțelege salariul de bază corespunzător funcției de
polițist, asimilată, precum și celelalte sporuri și indemnizații cuvenite în
calitate de polițist, stabilite prin ordin al M.I.R.A.
Pe de altă parte, trebuie
afirmat faptul că efectuarea și plata unor prime, premii, precum și a altor
drepturi sunt strict legate de locul de muncă la care sunt detașați polițiștii,
fiind condiționate de : rezultatele activității desfășurate, care justifică
dispoziția de acordare a unor premii în timpul anului; natura activității
desfășurate care justifică dispoziția scrisă în baza căreia se efectuează ore
suplimentare; existența, la nivelul celui care emite dispoziția (ordonator de
credite), a fondurilor bănești din care se finanțează plata premiilor și a
orelor suplimentare din cursul anului.
Așadar, sumele reprezentând
plata premiilor, a primelor și a altor drepturi( din categoria cărora fac parte
și cele solicitate de recurenții reclamanți) acordate din fondurile unităților
unde polițiștii sunt detașați, fac parte din categoria drepturilor celor
menționate la pct. 1 lit. a) din Anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, și sunt virate de către consiliul local în conturile nominale ale salariatului detașat și nu în
conturile I.N.E.P., cum s-a menționat în acțiune în mod greșit.
Instanța de control judiciar
apreciază că acordarea acestor categorii de drepturi salariale de către I.N.E.P.
ar însemna o majorare a drepturilor plătite din bugetul M.I.R.A., pe baza unor
dispoziții de plată emise de un alt ordonator de credite, respectiv, consiliile
locale unde recurenții reclamanți sunt detașați, fapt de natură a contraveni
prevederilor art. 21 și 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În raport de cele expuse
anterior, rezultă că acțiunea reclamanților nu a fost întemeiată în drept și că
soluția recurată este legală, astfel că recursul apare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recurenții - reclamanți P.C., M.R., F.A., N.M., Ș.D., B.D., M.C.N., I.M.I.,
T.M., M.T., P.A., A.C., B.I., P.N., C.E., B.N., T.M. și C.A. împotriva
sentinței civile nr. 424 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 7 octombrie 2009.